Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Slava Rusă | Commune: Slava Chercheză | County: Tulcea | Site: Cetatea Fetei - (L)Ibida | Excavation Year: 2016

Excavation Year   2016
Epoch
Palaeolithic and Mesolithic;
Neolithic;
Bronze Age;
Hallstatt;
Greek and Hellenistic;
Late Roman period (2nd - 4th cent.);
Age of migrations (4th - 6th cent.);
Early Medieval Age (7th - 13th cent.)
Periods
Middle Palaeolithic;
Eneolithic;
Bronze Age;
Hallstatt;
Greek Age;
Roman Period;
Roman-Byzantine Period;
Medieval Age
Site Category
Defence;
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary
Site Types
Civil habitation;
Urban settlement;
Rural settlement;
Citadel;
Plane cemetery
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Tulcea
Locality   Slava Rusă
Commune   Slava Chercheză
Site  Cetatea Fetei - (L)Ibida
Site Sector Curtina G - Turnul 8, Curtina X, T10, Fântâna Seacă, Donca-La Lutărie
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Aparaschivei Dan Institutul de Arheologie Iaşi
Boțan Sever-Petru Institutul de Arheologie Iaşi
Carboni Vanessa Universita degli Studi di Sassari
Chiriac Costel Institutul de Arheologie Iaşi
Fada Salvatore Universita degli Studi di Sassari
Formanciuc Andrian Muzeul Ținutului Cahul
Ganga Salvatore Universita degli Studi di Sassari
Honcu Ştefan Institutul de Arheologie Iaşi
Iacob Mihaela Site director Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Ibba Antonio Universita degli Studi di Sassari
Mateevici Natalia Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei, Chişinău
Mihăilescu-Bîrliba Lucreţiu Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Mocanu Diana Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Mocanu Marian Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Munteanu Lucian Institutul de Arheologie Iaşi
Neagu Alina Universitatea din București
Nedu Decebal Universitatea "Dunărea de Jos", Galaţi
Nuțu George Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Opaiţ Andrei Institutul de Arheologie Iaşi
Paraschiv Eugen Dorel Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea
Postică Iulia Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei, Chişinău
Rubel Alexander Institutul de Arheologie Iaşi
Sîrbu Livia Institutul Național al Patrimoniului, Chișinău
Soficaru Andrei Institutul de Antropologie "Francisc J. Rainer" Bucureşti
Stanc Simina Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", Iaşi
Teatini Alessandro Universita degli Studi di Sassari
National Arch. Record Site Code 161277.01 161277.02 161268.01
Report Cercetările arheologice sistematice au debutat în 2001 şi s-au desfăşurat anual, până în prezent (128). Campania anului 2016 a avut drept obiective principale:
1. Identificarea vestigiilor şi a zonelor de risc arheologic din teritoriul cetăţii Ibida prin: achiziţionarea de noi imagini de fotografie aeriană cu drona (colaborare cu Univ. din Sassari, finanţare MAE Italia) şi înregistrarea topografică a monumentelor dezvelite in 2016 si finalizarea ridicării topo a întregii zone arheologice Ibida – Slava Rusă;
2. Cercetarea, conservarea si documentarea descoperirilor / monumentelor / edificiilor în sectoarele arheologice aflate „în lucru” în prezent:
a. Continuarea cercetărilor arheologice în sectoarele consacrate deja pentru surprinderea relaţiei intra muros – extra muros, a stratigrafiei şi etapelor constructive ale cetăţii: Curtina G şi Turnul 8; Turn 10, Curtina X;
b. Continuarea cercetării aşezării rurale din punctul ”Fântâna Seacă” – valorificarea şi verificarea rezultatelor investigaţiilor geomagnetice (realizate in 2014) în stabilirea întinderii acesteia;
c. Continuarea cercetării – de manieră sistematică – a aşezării elenistice din punctul ”La Donca”
3. Documentarea bibliografică, grafică şi fotografică a materialelor arheologice descoperite în campaniile anterioare; evidenţa materialului arheologic descoperit in 2016 pe categorii şi documentarea acestuia foto-descriptivă, inclusiv scanare 3 D pentru piesele reprezentative
4. Derularea activităţilor curriculare şi educative, prin proiectele deja consacrare: “Şcoala de Arheologie” şi „Tabăra de Arheologie”.
Rezultatele cercetărilor arheologice sunt prezentate pe sectoarele de cercetare.

Sectorul Curtina G – Turnul 8
Responsabili sector: Dorel Paraschiv, Costel Chiriac, Marian Mocanu

În campania 2016 am continuat cercetările în zona de E a turnului 8, respectiv în porţiunea delimitată de zidul exterior a fazei târzii şi cel interior al fazei timpurii. În campaniile anterioare identificasem doi contraforţi ce aparţineau fazei timpurii a turnului, ce se „ţeseau” cu latura de S, respectiv de N a acestuia. În spaţiul dintre cei doi contraforţi se amplasase fundaţia pentru latura de E a fazei târzii. Alături de aceasta, contraforţii constituiau, de asemenea, fundaţie pentru zidul târziu.
La 1,05 m faţă de plinta fazei târzii a turnului am identificat un nivel – podea de lut bătătorit pe care se găsea un strat gros de mortar –, ce constituia o fază de reparaţie a turnului din prima fază. Nivelul a fost datat cu monede de la sfârşitul sec. IV p. Chr.
Sub acest nivel, sub un strat de umplutură, la – 1,40 m faţă de plinta fazei târzii, am identificat un altul, căruia-i corespundea plinta fazei timpurii; aceasta a fost surprinsă pe toate laturile turnului. Nivelul se datează cu monede emise de împăratul Constantius II.
În interiorul acestui compartiment al turnului, în zona de S, am realizat un sondaj cu lăţimea de 1,50 m. Săpătura s-a realizat până la steril, care a apărut la adâncimea de 1,15 m faţă de plinta fazei timpurii. În acest sondaj am identificat trei niveluri de epocă romană timpurie, datate între ultimele decenii ale sec. I şi începutul celei de-a doua jumătăţi a sec. II p.Chr. Primului dintre acestea îi corespunde şi o groapă.
În această campanie am continuat cercetarea şi în secţiunea 3, mai exact în jumătatea de N a acesteia, coborând până la primul nivel de epocă romană timpurie. Spre capătul nordic am identificat resturile unui zid care intră în profilul de V, zid care nu are legătură cu marele edificiu cercetat în campaniile anterioare.
Profilul de V al S 3 a fost curăţat pe toată lungimea acestuia (25 m). Dacă nivelurile romano-bizantine sunt distruse, în cea mai mare parte, de intervenţii ulterioare, cele romane timpurii (cel anterior marelui edificiu cu mortar şi cel contemporan acestuia) au putut fi observate pe întregul tronson.
Ceramica de epocă romano-bizantină constă doar în câteva fragmente de amfore (în special LR 2) şi de farfurii foceene (forma Hayes 3).
Ceramica romană timpurie este reprezentată prin toate categoriile funcţionale, cu excepţia veselei de masă:
- amfore Šelov B, Zeest 72, Zeest 84-85, Dressel 24;
- veselă de bucătărie şi de băut de factură locală;
- vase de tradiţie getică lucrate la mână;
- un mortarium;
- opaiţe.

Sectorul Curtina X
Responsabil sector: Dr. Dan Aparaschivei, Institutul de Arheologie Iaşi;
Cu participarea studenţilor Gămănuţ Casian, Coşnete Bianca, Guţu Ema, Gheorghiu Laura, Denis Irimia, Flavian Chilcoş, Robert Airinei, Cosmin Broşteanu, Alexandru Baltag (UAIC Iaşi), Diana Tiţa (Universitatea Bucureşti), Sorin Costea (Universitatea „Dunărea de Jos” Galaţi) şi a elevului Gabriel Broşteanu

Campania de cercetări arheologice în sectorul Curtina X, de pe şantierul Ibida (Slava Rusă, jud. Tulcea), s-a desfăşurat pe o durată de trei săptămâni, cu participarea studenţilor anterior menţionaţi.
Obiectivele generale ale acestei campanii au fost :
1. Elucidarea limitelor depozitelor de dolia din apropierea incintei romane târzii şi raportul dintre acestea şi edificiile intramurane descoperite
2. Confirmarea etapelor de construcţie a incintei, precum şi detalierea tehnicii utilizate
3. Relaţionările stratigrafice între diferitele puncte şi complexe din acest sector cu alte obiective de pe cuprinsul cetăţii
Aceste obiective au fost completate, în funcţie de rezultatele din diferite puncte de lucru, cu alte obiective punctuale, specifice. Punctele de lucru în care ne-am desfăşurat cercetarea în cursul campaniei 2016 au fost următoarele:
A. Sondajul 1 din Secţiunea X, carou 1
B. Sondajul 2 din Secţiunea X1, carou 1
C. Secţiunea X, edificiul E3, carourile 2-4
D. Secţiunea X1, carourile 5-6, cu complexele de dolia de lângă incintă

A. Sondajul 1 din Secţiunea X, c. 1
În anii 2009-2010, în partea de N-V a SX, c.1, am efectuat un sondaj pentru a surprinde stratigrafia din zona edificiului E1. Din motive obiective ne-am oprit cu acest sondaj pe nivelul unei şape de mortar alb, sub ea opinând că este posibil să fi dat de stâncă. După cercetările efectuate în SX1 am constatat că ipoteza noastră nu era corectă, astfel că am continuat în acest an acel sondaj cu dimensiunile de 2.20x2.10 (iniţial măsura 2x2 m, dar din cauza eroziunii s-a lărgit peste ani).
De la nivelul şapei de mortar alb (şapă ce avea o grosime de circa 0,04 m) am reuşit să ne adâncim circa 0,35 m într-un pământ cenuşiu cu multă piatră de dimensiuni mici şi medii, foarte greu de exacavat din cauză că era tasat. Ca material arheologic am recoltat fragmente de ceramică tipică perioadei secolului al IV-lea, dar şi sticlă, zgură de fier, oase de animale, dar şi trei monede de secolul al V-lea (între care o emisiune de la Leon I). Interesant este că şapa de mortar ne redă fidel înclinaţia pantei nivelului de călcare în Antichitate în această zonă a cetăţii, pantă care coboară spre nord, dinspre incintă, cu circa 150. După circa 0,60 m de săpătură atentă, la şpaclu, am fost nevoiţi să ne oprim din cauza lipsei forţei de muncă. Cercetarea va continua în anul următor.

B. Sondajul 2 din Secţiunea X1, c. 1
Acest sondaj, început în campania din 2015, a avut rolul de a observa stratigrafia în preajma pavajului cu blocuri de calcar “călcat” de complexul de edificii din apropiere (E2, E3, E4). Anterior ne oprisem pe nivelul unei căi de acces contempoorane cu pavajul, unde am identificat şi o monedă de la finele secolului al IV-lea-primele decenii ale secolului al V-lea. Caracteristicile acestei căi de acces sunt redate prin compoziţia sa, din mortar cu fragmente vizibile de cărămidă şi piatră măruntă, cu o consistenţă foarte bună. În cei circa 0,80 m cât am reuşit să ne adâncim în acest an, am putut constata că ne situăm într-un nivel de umplutură compus din pământ bine tasat, cu pietricele mici, cu fragmente minuscule de ceramică, sticlă şi oase, pentru ca, la circa 0,70 m, să găsim un nivel cu piatră mai mare, dar nu foarte gros. De fapt, scopul acestor două sondaje paralele, din SX şi SX1, este acela de a observa dacă în acest sector al cetăţii edificiile şi complexele atestate în a doua parte a secolului al IV-lea (pavajul cu nivelul de funcţionare al acestuia, dar şi cu cel de distrugere de deasupra) sunt precedate de alte niveluri antice. Până în prezent nu putem spune decât că artefactele identificate, chiar foarte fragmentare din umplutura tasată identificată, sugerează că acesta ar fi primul nivel constructiv din zonă, aşezat pe un strat consistent de nivelare a terenului. Aceasta e o ipoteză de lucru, corespunzătoare stadiului actual al cercetărilor. Răspunsul îl vom găsi după finalizarea acestor sondaje, probabil în cursul campaniei viitoare.

C. Secţiunea X, c. 2-4, edificiul E3
Prin prelungirea săpăturii dinspre nord către incintă, în caroul 3, în porţiunea folosită drept cale de acces între cele două secţiuni, am identificat în această campanie o continuare a Z1E3, pe care îl descoperisem încă din anii 2008-2009 (vezi planul în CCA, Campania 2015, pl. 6.2, p. 367). Astfel, pe o lungime de încă 3,70 m am profilat zidul acestei clădiri care se dovedeşte a fi foarte mare şi care merge pe direcţia NE-SV. Cel mai probabil, acest zid care măsoară 0,70 m lăţime şi este construit din piatră de dimensiuni medii legată cu pământ se închide, pe de-o parte, în martorul dintre SX şi SX1, iar pe de altă parte în profilul de vest al secţiunii SX1. În acest stadiu de cercetare, zidul este descoperit pe o lungime de 6 metri şi pare a fi paralel cu incinta şi cu şirurile de dolia din complexul din apropierea zidului de incintă al cetăţii. Oricum, în opinia noastră, clădirea din care face parte acest zid de piatră este în conexiune cu depozitul de chiupuri bine profilat în zonă. Va fi interesant de observat, în anii următori, cum se închide zidul respectiv şi dacă înglobează complexele de dolia în ceea ce putem numi un horreum. Distanţa dintre cel mai apropiat vas de provizii (D4) şi acest Z1E3 este de 3,00 m.
În apropierea zidului, la circa 0,50 m, spre incintă, s-a profilat un complex din piatră de dimensiuni medii, nedefinit încă suficient de bine, dar care pare a fi un pilon sau un zid demantelat cu dimensiuni de aproximativ 1,00 m lungime şi 0,40 lăţime. Spre incintă şi spre depozitul de dolia se poate observa bine un nivel de pământ galben, bine tasat, care pleacă din partea superioară a zidului, exact de sub vegetal şi coboară cu o pantă de circa 15-200 către E. Cercetările din campaniile viitoare vor avea drept scop tocmai stabilirea stratigrafiei şi a cronologiei stratigrafice în această zonă, însă de pe acum îndrăznim să opinăm că ne aflăm pe nivelul de secolul al VI-lea, nivelul ultim de locuire în această parte a cetăţii, nivel în care au funcţionat complexele de chiupuri, ultima fază a incintei, majoritatea complexelor de edificii din zonă, dar şi groapa de gunoi descoperită din prima campanie, în 2007, în extramuros, SX, c.6.

D. Secţiunea X1, c.4-6 şi complexele de dolia de lângă incintă
În strînsă corelaţie cu punctul de lucru anterior, am reluat în acest an şi săpătura în imediata vecinătate a incintei, în partea sa de vest, cât şi în apropierea depozitului de chiupuri. În primul rând, doream să observăm tehnica de construcţie a incintei pe stâncă, în urcare abruptă, după ce am putut face observaţii în punctul de început al pantei, dar am intenţia (deocamdată) să identificăm şi eventualele limite ale complexelor de dolia, în partea lor de vest. De altfel, când am început SX1, în 2008, nu am reuşit să săpăm în c.4-6 decât pe o lăţime de 2 m, din cei 4 m stabiliţi pentru lăţimea secţiunii. În acest an am completat această secţiune prin lăţirea sa la dimensiunile prestabilite, plus circa 0,30 m cât mai măsurau prăbuşirile profilelor peste ani. Astfel, din adâncirea progresivă şi foarte dificilă, într-o masă de dărâmătură, multă provenită din fortificaţia colinară, am reuşit să detaliem câteva elemente de tehnică constructivă, pe care le profilasem deja cu ocazia primelor cercetări în acest punct de lucru. În plus, de la limita c.5-6, pe linia de prăbuşire a blocurilor de piatră, situată la circa 4-5 m de incintă, am putut recolta alte blocuri de piatră de dimensiuni apreciabile.
Prima dintre acestea, P1 (numărătoarea blocurilor de piatră începe de la 1 în fiecare an, urmând ca, după epuizarea cercetării, să “reaşezăm“ toate blocurile descoperite într-o ordine strictă), are o lungime de 1,10 m, o lăţime de 0,56 m şi o grosime de 0,30 m, este tăiată la 450 pe o latură mică, iar la celălalt capăt este distrusă, probabil, în urma căderii. P2 are lungimea de 0,80 m, lăţimea de 0,55 m, iar grosimea de 0,25 m şi este spartă, la rândul său, pe una dintre laturi. P3, cea mai voluminoasă dintre cele peste 12 blocuri descoperite până acum în sectorul X, are 1,25 m x 0,80 m x 0,40 m. Şi aceasta este prelucrată prin tăiere la 450 la un capăt pentru a fi legată cu un alt element în zidăria unui turn din fortăreaţa colinară. În afară de acestea, alte patru blocuri, de mai mici dimensiuni, au mai fost scoase din această secţiune în campania anului 2016.
Revenind la rezultatele săpăturii, am putut constata că zidul de incintă în acest punct foarte delicat, în pantă maximă, a fost construit cu mai multe elemente de protecţie. Astfel, pe un pat compact şi gros de circa 1 m (cât am surprins noi deocamdată) de mortar cu pământ galben şi pietricele de mici dimensiuni s-a aşezat o plintă în trepte din piatră de dimensiuni medii înecate în mortar alb. Această substrucţie din piatră are o lăţime de circa 0,40-0,50 m şi se întinde şi sub incintă (normal ea se regăseşte pe toată lăţimea zidului de incintă). Este lucrată neglijent, scopul său fiind acela de a fi baza solidă a zidului. Interesantă este observarea celor două tipuri de mortar: primul, din aceste “trepte” din substrucţie, este mortar alb, mai sfărâmicios, dar în cantităţi mari, în vreme ce mortarul din incintă prezintă o culoare roşiatică, de la fragmentele de cărămidă arsă, de o consistenţă mai pronunţată. Această temelie în trepte am identificat-o pe circa 3,80 m de-a lungul incintei şi este foarte abrupt construită, practic după panta naturală, dar aparent într-o succesiune simetrică a acestor trepte. Având această imagine aproape completă a incintei, în partea sa cea mai de vest din acest sector, elevaţia măsoară 3,10 m, de deasupra temeliei în trepte, iar substrucţia, cu patul de susţinere şi plintă, măsoară 1,50 m. În total, în această zonă, incinta măsoară circa 4,60 m. Totuşi, în punctul în care acest sistem de substrucţie în trepte începe, adică la circa 4 m de profilul de vest al secţiunii, incinta măsoară în elevaţie doar 4 m, fără a avea cercetată, încă, talpa sa cu substrucţia aferentă. Prin urmare, în partea inferioară este foarte posibil să se ajungă la o înălţime mai mare a zidului de incintă, dar care, cel mai probabil, păstra aceeaşi succesiune a elementelor tehnice.
Incinta este descoperită în sectorul X, după această campanie, pe circa 16,50 m şi are o orientare pe direcţia NV-SE, cu o pantă aproximată de noi de la 200 până către 350 în partea sa mai abruptă.
În ceea ce priveşte depozitul de dolia, săpăturile efectuate înspre vestul complexelor de şapte (D1, 2, 3, 5, 6, 7, 8), respectiv un vas (D4), descoperite în anii anteriori, nu au mai adus nici un nou artefact. Prin urmare, am putut concluziona fie că am identificat limita de vest a acestor complexe, fie că ne aflăm pe o cale de acces între două sectoare de vase dispuse de-a lungul întregii laturi de sud a incintei. Este greu de prognozat dacă acest complex va fi continuat, dar este aproape cert că el se găsea în strânsă corelaţie cu incinta, respectiv cu edificiile din apropiere. De fapt, descoperirea unor artefacte foarte preţioase – nu doar ca reper de datare – în carourile 4-5 ne confirmă ipoteza noastră emisă în anii anteriori, conform căreia nivelul ultim de funcţionare al acestor depozite ar fi fost în secolul al VI-lea, chiar până în a doua jumătate a acestui veac. Pentru aceasta pledează şi moneda de aur identificată chiar lângă profilul de vest, un tremissis de la Justinianus I, bătut la Constantinopolis. În plus, o ampulă cu doi sfinţi, pe cele două părţi ale vasului, vas folosit pentru a transporta apă sfinţită sau ulei adus din locuri sfinte, confirmă caracterul creştin al comunităţii ibidense în secolul al VI-lea. Mai mult, în aceeaşi zonă a fost identificată o amforetă păstrată aproape în întregime, de tip Kuzmanov 15, alături de fragmente de amfore tipice pentru perioada secolelor IV-VI, vase de bucătărie, dar şi circa 12 monede din secolele IV-V, descoperite în masa de dărâmătură. Opaiţele fragmentare, o cantitate mare de oase de animale şi, posibil, câteva fragmente de oase umane, sticla de geam, dar şi cupele şi paharele tipice, fragmentare, zgura de fier şi o fibulă de secolul al IV-lea din tipul Zwiebelknopffibel confirmă că acest sector al cetăţii Ibida a fost unul foarte activ şi complex în acelaşi timp.
În concluzie, cercetările din acest an nu fac decât să completeze stratigrafia stabilită anterior, dar şi să corecteze unele ipoteze emise, aşa cum este normal, într-un proces de cercetare arheologică.
Obiectivele stabilite pentru campania viitoare vor fi în măsură, sperăm, să ne aducă mai multe răspunsuri la întrebările care, încă, au rămas fără răspuns.

Sectorul T10
Responsabil sector: Lucreţiu Mihăilescu-Bîrliba (UAIC)
Colectiv: George Aaniţei, Cătălin Cozma (doctoranzi UAIC), Natalia Mînzăteanu, Roxana Nedelcu, Casandra Braşoveanu, Denis Irimia, Robert Airinei (studenţi UAIC), Octavian Gaspar, Nicoleta Scutaru (voluntari).

În campania 2016, cercetările din sectorul T10 au impus prelungirea secţiunii cu încă 8 m, astfel încât lungimea acesteia a fost în total 17 m. A apărut nivelul medieval (datat probabil la sfârşit de secol XIV, după ceramică), reprezentat de locuinţe cu pereţii din chirpici care au suprapus nivelul de secol VI. Clădirea mare de secol VI, documentată în secţiunile anterioare S3, S4, S5 şi S6, a fost atestată şi în săpătura din 2016 în S7, prin descoperirea zidului median care face compartimentarea în două încăperi mari. Putem spune aşadar că această clădire, care a servit drept depozit sau/şi punct de desfacere şi comercializare a unor mărfuri, a funcţionat de la mijlocul secolului al IV-lea şi până la sfârşitul secolului al VI-lea, modificări majore suferind pavajele înconjurătoare. În secolul al VI-lea, pe latura de nord, se amenajează o stradă mărginită de un portic.
Şi în acest an s-au descoperit monede (datând din secolele IV-VI), ceramică din aceeaşi perioadă şi obiecte din metal. Demn de remarcat este faptul că la adâncimea de 0,30 m au apărut resturi umane, deranjate puternic de intervenţiile moderne (de fapt, s-au conservat craniul, câteva falange şi un fragment de humerus): este posibil ca, după abandonarea cetăţii în secolul al VII-lea, spaţiul acesteia să fi servit drept necropolă, fapt către care suntem conduşi de alte câteva descoperiri de acest gen. Întrucât în zona scheletului şi în legătură cu el nu au apărut fragmente ceramice sau alt tip de materiale, nu putem stabili cu certitudine datarea rămăşiţelor umane.

Sectorul „Fântâna Seacă”
Responsabil sector: Ştefan Honcu,
Colectiv: Lucian Munteanu, Sever-Petru Boţan (IAI), Cătălin Cozma, Oana Gheorghe (UAIC)

Cercetările efectuate în anul 2016 în aşezarea rurală de la Slava Rusă, din punctul „Fântâna Seacă”, au avut ca scop finalizarea excavării secţiunii S3, care a fost începută încă din anul 2013. După curăţarea acestei secţiuni de vegetaţie şi înlăturarea pământului, am trecut la îndreptarea profilelor. Dimensiunile secţiunii respective au fost lărgite cu 50 de cm, pe toate laturile. De asemenea, ea a fost recaroiată în pătrate cu dimensiunile de 1x1 metru, şi, respectiv, 50x50 de cm pe latura de vest a secţiunii (dimensiunile S3 - 10,50 m x 4,50 m, de la 1 la 11 şi, respectiv, de la a la e).
După cum am putut observa în campania anterioară, o dată cu blocarea spaţiului dintre cele două încăperi cu un zid (Z7), datat în cea de-a doua fază de locuire, a fost construit şi un pavaj din lespezi de calcar, la o adâncime de 50 cm faţă de nivelul de călcare. În continuarea acestuia am surprins, la aceeaşi adâncime, podeaua încăperii. Această situaţie arheologică am constatat-o în C2 a secţiunii S3, în partea de NV a acestuia (129). Anul acesta ne-am concentrat săpătura în acelaşi carou, în partea de NE, având ca scop surprinderea pavajului şi în această parte, precum şi în primii patru metri ai secţiunii (în partea de sud). În această zonă am procedat la înlăturarea stratului de ţigle şi olane ale acoperişului, pentru a surprinde colţul de SV a edificiului construit în prima fază de locuire a edificiu.
Astfel, în carourile 7a şi 8a am surprins urmele unui pavaj de cărămidă. Cele două dale dezvelite din acesta au dimensiunile de 45x45 de centimetri, iar în continuarea lor a fost identificată podeaua edificiului. Prin conturarea pavajului surprins în aceste două carouri şi prin lărgirea secţiunii cu 50 de cm a fost surprins, în profilul secţiunii, conturul unui zid, în formă literei L. Acesta era compus din trei asize de piatră, sumar fasonate şi legate cu pământ. Pandantul lui a fost anterior surprins în S1, caroul C2. Acest zid a funcţionat în faza a doua de locuire, prin adosarea acestuia de partea nordică a zidului edificiului, ca urmare a regândirii spaţiului de locuit a acestuia. Aceeaşi situaţie a fost surprinsă şi în caroul 1a, după înlăturarea ţiglelor şi olanelor acoperişului, unde au fost identificate două cărămizi având aceleaşi dimensiuni (45x45 cm), ele fiind parte a pavajului edificiului, în faza a doua de locuire a acestuia.
În carourile a,b,c3 a secţiunii au fost dezvelite resturile colţului edificiului care a funcţionat în prima faza de locuire, din care s-au păstrat doar două asize legate cu pământ galben. Peste acestea a fost suprapus pavajul din faza a doua de locuire, cercetat în campania anterioară (130).
Materialul arheologic descoperit în această secţiune constă în ceramică de bucătărie (oale datate în prima şi a doua jumătate a secolului IV p. Chr.), amfore de masă, amfore (LRA II) şi o amforă căreia îi lipseşte gura, gâtul şi o toartă, care, credem noi, aparţine fragmentelor zgraffitate descoperite în campania din 2013. Monedele aflate în acest an aparţin împăraţilor Constantius II (337-361) şi Valens (364-378), confirmând existenţa a două faze de locuire. În rândul acestora se remarcă un mic „tezaur de buzunar”, descoperit în Ca1 şi alcătuit din patru piese de la Constantius II. Trei dintre ele erau lipite, cea de-a patra aflându-se în apropierea acestui nucleu. O descoperire monetară inedită o reprezintă o emisiune colonială din veacul al III-lea (Elagabalus ?), care a apărut în Cc5.
Pentru campania viitoare ne propunem să terminăm de excavat secţiunea S3, să deschidem alte secţiuni care să ne ajute să reconstituim planimetria şi funcţia edificiului cercetat de noi încă din anul 2013.

Sector Donca - Aşezarea getică „La Lutărie”
Responsabili: Mihaela Iacob, Dorel Paraschiv
Colectiv: Natalia Mateevici-Culai (Muzeul de Istorie Naţională a Moldovei Chişinău), Livia Sârbu (Institutul Naţional al Patrimoniului, Chişinău), Andrian Formanciuc (Muzeul Ţinutului Cahul).

Principalul obiectiv al campaniei 2016 l-a constituit delimitarea spre N-E şi S-V a aşezării din punctul “La Donca”. Au fost trasate trei secţiuni, de dimensiuni diferite, plasate astfel:
S4 – la 670 m sud de ultima secţiune excavată în campaniile trecute, cu dimensiunile de 32 x 1 m, într-o zonă în care materialul arheologic nu lipseşte cu desăvârşire, dar este redus cantitativ şi ca distribuţie spaţială;
S5 – la 90 m nord de ultima secţiune excavată în campaniile trecute, cu dimensiunile de 15 x 2 m; secţiunea a fost amplasată în vecinătatea “râpei” – în fapt o excavaţie modernă pentru extragerea lutului necesar construcţiilor locale, transformată în groapa de gunoi a satului, groapă ce a fost “ecologizată” (la solicitarea Gărzii de Mediu) prin acoperire cu pământ excavat tot din dealul cu pricina/sit – într-o zonă în care fuseseră identificate resturi de lipitură de pereţi în profilul excavaţiei moderne.
S6 – la cca. 10 m sud de S5, cu dimensiunile de 10 x 2 m, tot în vecinătatea râpei (perpendiculară pe latura de N-V a excavaţiei moderne)
Rezultatele cercetărilor din S 4 au demonstrat că, într-adevăr, aşezarea elenistică (“getică”) se concentrează spre “botul de deal”, materialele arheologice de perioadă elenistică fiind prezenţe sporadice la 1 km S-V de botul dealului. În secţiune (unde am coborât până la sterilul aflat la cca. 0,80 m adâncime) nu au apărut contexte arheologice; materialul arheologic recoltat se reduce la trei fragmente ceramice provenind de la amfore de perioadă romană târzie şi un fragment de cărămidă.
Materialele descoperite în S5 şi S6 sunt fragmente de amfore greceşti, vase getice şi de vase din ceramică cenuşie lucrată la roată. Contextele arheologice nu sunt foarte bine puse în evienţă: în S5 a apărut un fund de groapă la adâncimea de 1 m faţă de nivelul actual de călcare (cu diametru de peste 1,5 m) şi o a doua – cu fragmente de lipitură de vatră (diametrul de cca. 0,50 m); în S6, spre capătul de est, s-a conturat, de asemenea, o altă groapă, cu diametrul de cca. 1 m, din care au fost recoltate materiale ceramice.
O cantitate mult mai mare de material arheologic a fost recoltată din straturile succesive de depunere, antrenate de diverse intervenţii antropice.
Materialul ceramic descoperit în S 5 provine de la amfore produse în Thasos, Heracleea Pontică, Sinope, Chersones, Mende, Chios, de la vase de tip Murighiol, vase getice.Statistic, fragmentele ceramice se prezintă astfel:
Amfore: pereţi – 1053; toarte – 49; picioruşe – 13; buze – 33.
Vase getice: pereţi – 227; toarte – 19; funduri – 15; buze – 14.
Din S5 au fost recuperate, de asemenea, câteva obiecte:
- os animalier (?) tubular, cu o epifiză păstrată şi cu o perforaţie, descoperit în “stratul” (131) 2 al lui S 5 (inv.1);
- un fragment dintr-o fusaiolă bitronconică ce a fost descoperit în stratul 5 (inv. 2);
- un fragment dintr-un fund de vas cenuşiu, la roată, cu urme de reparaţie ce provine din stratul 3 (inv.3);
- un fragment dintr-un castron din pastă cenuşie (luteriu?) cu urme de reparaţie (inv.6), apărut în stratul 4.

O situaţie asemănătoare poate fi urmărită şi pentru S6:
Amfore: pereţi – 425; toarte – 42; picioare – 6; buze – 15;
Vase getice: pereţi – 79; toarte – 4; funduri – 4; buze – 3.
Dintre piesele recoltate din S 6 menţionăm:
- un fragment al unei toarte de amforă de Sinope cu ştampilă (inv.4), provenind din stratul 4;
- un fragment dintr-un perete perete de amforă cu două orificii perforate, semne a unei reparaţii a vasului, recuperat din stratul 3 (inv. 7);
- o fusaiolă de formă discoidală (executată din peretele unui vas cenuşiu la roată), passim (inv.5);
- un fragment al unui obiect de lut, modelat cu mâna (posibil o bilă de praştie de formă elipsoidală, inv.8), passim.

Datarea sitului, în linii generale, este oferită de fragmentele de amfore greceşti, care se încadrează între sec. V şi sec. III a. Chr. Drept reper cronologic al limitei de jos a datării sunt fragmentele de amfore de Chios de tipul III-C, cu gâtul umflat, ce datează între mijlocul şi cel de al patrulea sfert al sec. V a. Chr. (stratul 4, S 5); din acelaţi strat provine şi fragmentul unei amfore timpurii (Milet?), tip clasic, a cărei datare se încadrează între sfârşitul sec. V şi începutul sec. IV a. Chr. Limita superioară este datată prin amforele de Sinope şi Heracleea – începutul sec. III a. Chr.
Printre fragmentele de vase produse în oraşele greceşti menţionăm fragmente de vase mari (boluri, castroane), confecţionate din lut cenuşiu şi câteva fragmente de vase cu firnis negru.

Ibida şi teritoriu – Documentarea fotografică prin utilizarea unei drone (132)
Mihaela Iacob (ICEM Tulcea), Alessandro Teatini, Antonio Ibba, Salvatore Ganga, Salvatore Fada (Università degli Studi di Sassari)

Introducerea documentării fotografice efectuată cu ajutorul unei drone are scopul de a oferi în timpi cât mai reduşi înregistrări ale vestigiilor din zone (protejate) şi şantiere arheologice atât în ceea ce priveşte starea de conservare, respectiv, necesitatea unei intervenţii de urgenţă asupra monumentelor, cât şi în ceea ce priveşte evidenţele stratigrafice. Utilizarea documentării fotografice făcute cu ajutorul dronei a devenit tot mai frecventă în ultimii ani, difuzându-se – ca tehnică – într-o manieră capilară în lumea ştiinţifică; diferenţierea vine, mai ales, din costul destul de ridicat al aparaturii capabilă să achiziţioneze imagini de înaltă rezoluţie. Ibida şi teritoriul său se pretează foarte bine unui astfel de tip de documentare: monumentele sunt vizibile ca altitudine, cercetate deja din punct de vedere arheologic sau încă nedezvelite; sunt apoi zone întinse în care cercetările arheologice sunt în curs.
S-a decis, de comun acord, de către echipele de cercetare românească şi italiană să se utilizeze în acest scop o dronă tip DJI Phantom 3 Advanced, pusă la dispoziţia şantierului Ibida de către Dipartimento di Scienze Umanistiche e Sociali dell’Università di Sassari: este vorba despre un aparat cu funcţii multiple şi destul de uşor de utilizat, dotat cu un aparat fotografic de 12 megapixels capabil să realizeze video “full HD”. S-a optat pentru efectuarea a diferite tipuri de fotografii care să fie adaptate diferitelor tipuri de documentări, de la cele specifice cercetării ştiinţifice – caz în care, graţie realizării de imagini zenitale, acestea pot fi servi la realizarea de relevee georeferenţiate –, la cele având ca finalitate promovarea patrimoniului, cu fotografii şi video de tip general cu monumente si arii arheologice.
Înainte de toate era necesară o fotografie care să cuprindă întreaga suprafaţă a cetăţii, extrem de utilă în a ilustra structura generală a sitului în publicaţii, la conferinţe şi congrese: dată fiind suprafaţa mare a incintei fortificate a fost necesar ca drona să urce la 500 m altitudine pentru a o putea include într-o singură fotografie perfect verticală (fig. 1). Aceste imagini vor servi pentru realizarea unei noi planimetrii generale a ariei de locuire, în mod special pentru a face racordul între diferitele sectoare ale cetăţii pentru care s-au realizat fotografii zenitale de înaltă rezoluţie. E necesar ca şi în campaniile arheologice viitoare numărul acestor fotografii să crească astfel încât să dispunem de o cantitate de date suficiente pentru a construi modele tridimensionale ale terenului, corespunzătoare zonelor de intervenţie în interiorul cetăţii. In 2016 a fost documentată întreaga zonă nordică a cetăţii, liberă de edificii moderne, cu un accent particular asupra sectoarelor de cercetare situate de-a lungul incintei: Curtina G – Turnul 8 (fig. 2), Turnul 10 – cu toate structurile situate în interiorul cetăţii (fig. 3). Sectorul Curtina X, situat la sud-est, caracterizat printr-un număr important de structuri arheologice situate imediat în interiorul cetăţii, între care un depozit de dolia (fig. 4), a permis construirea un prim model digital tredimensional al terenului, realizat în prezent ca un simplu exerciţiu.
O documentare de tip capilar a fost realizată apoi în unele dintre siturile din teritoriul cetăţii Ibida: aşezarea rurală de la Fântâna Seacă (fig. 5), situată la 2 km nord de cetate şi turnul de observaţie din apropiere de Mihai Bravu, aflat între această localitate şi Ibida, înălţat pe o ridicătură de pământ de formă tronconică, necercetat arheologic (fig. 6). Această construcţie este de pus în legătură cu quadriburgium din vecinătate, construit în epoca postcostantiniană – şi acest din urmă monument a făcut obiectul unei noi documentări arheologice (fig. 7) – costituind probabil, împreună cu fortificaţia de la Ibida o linie de apărare paralelă cu cea de la Dunăre, dar foarte importantă la marginea Imperiului. În concluzie, studiul structurii sale aparent izolată şi păstrată într-o relativă bună stare de conservare, va permite noi consideraţii asupra unor caracteristici ale limes-ului de la Dunărea de Jos din perioada Antichităţii târzii.
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes 128. A se vedea în acest sens rapoartele arheologice prezentate anual in Cronica Cercetărilor Arheologice.
129. CCA, Campania 2014, p. 83.
130. CCA, Campania 2015, p. 90-91.
131.Întrucât nu avem de a face cu contexte arheologice clare ci, în cele mai multe dintre cazuri, cu material antrenat, am denumit, tehnic, fiecare secvenţă de 20 cm adâncime (o pană de hârleţ) excavată drept “strat”, numerotarea făcându-se de sus în jos.
132. Această documentare a fost posibilă graţie finanţării oferite de către Ministero italiano degli Affari Esteri e della Cooperazione Inernazionale / Direzione Generale per la Promozione del Sistema Paese VI - Missioni archeologiche, antropologiche, etnologiche.
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu