Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Oarda | Commune: Alba-Iulia | County: Alba | Site: Situl nr. 6; Km. 6+050 – Km. 7+050), Lotul 1 - Autostrada Sebeş-Turda | Excavation Year: 2016

Excavation Year   2016
Epoch
Neolithic;
Bronze Age;
Hallstatt;
Late Roman period (2nd - 4th cent.);
Age of migrations (4th - 6th cent.)
Periods
Neolithic;
Bronze Age;
Hallstatt;
Roman Period;
Post-Roman Period
Site Category
Domestic;
Religious, Ritual and Funerary
Site Types
Civil habitation;
Cemetery
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Alba
Locality   Oarda
Commune   Alba-Iulia
Site  Situl nr. 6; Km. 6+050 – Km. 7+050), Lotul 1 - Autostrada Sebeş-Turda
Site Sector Bordane, Vărăria, Şesul Orzii
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Bărbat Ioan Alexandru Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Bobână Bogdan Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş, Baia Mare
Ciută Beatrice Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Ciută Marius Mihai Site director Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Codrea Ionuţ-Cosmin Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Popa Cristian Ioan Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Şuteu Călin Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Totoianu Radu Muzeul Municipal "Ioan Raica" Sebeş
National Arch. Record Site Code 1053.01 1053.02 1053.03 1053.04 1053.05
Report Situl nr. 6 (km. 6 + 050 - km 7 + 050), din cadrul Lotului nr. 1 al Autostrăzii Sebeş-Turda, a fost delimitat prin Raportul de evaluare arheologică de teren, de către un colectiv al Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia (174) (fig. 1). Aşa cum a fost conturat în Evaluarea arheologică de teren, Situl nr. 6 suprapune parţial (traversa sud-nord) ansamblul de situri arheologice Limba-Oarda de Jos (cod LMI AB-s-B-00035, cod RAN 1106.01-05) - aflat în curs de cercetare sistematică (175), fiind localizat integral în teritoriul administrativ al localităţii Oarda de Jos, actualmente cartier al mun. Alba Iulia. Întreaga suprafaţă identificată prin diagnoză ca sit arheologic, se află în arealul extravilan, ea fiind afectată de diverse activităţi antropice recente: magistrala de gaz metan; linia de curent electric de medie tensiune; DJ 107C, ultimele două traversând situl, de la est la vest, în zona sa nordică; lucrări agricole etc..
Cercetarea arheologică (176) - avizată prin Autorizaţia de cercetare preventivă nr. 1 din 08.01.2016, emisă de Ministerul Culturii - a fost efectuată pe parcursul a două intervale distincte de timp: 1 februarie – 1 iulie 2016, respectiv 7-25 noiembrie 2016 (177).
Sectorul de autostradă (amprenta) pentru care s-a solicitat descărcarea de sarcină arheologică (Situl nr. 6), a avut o lungime de 1 km şi o suprafaţă de 107.550 mp situaţi între limita sud-estică a localităţii Oarda de Jos şi lunca Mureşului. Proiectul autostrăzii a prevăzut coborârea traseului pe pantele Dealului Barbului (Bercului), dinspre sud-vest spre nord-est, spre sectoarele ŞesuOrzii, Vărăria şi Bordane, situate în imediata apropiere a luncii Mureşului (fig. 1).
În urma executării, la debutul cercetării, unei diagnoze intruzive - prin excavarea a 12 + 4 secţiuni-magistrale, paralele şi perpendiculare pe traseul proiectului - în scopul delimitării certe a ariei depunerilor arheologice, s-a constatat faptul că sectoarele extreme ale sitului delimitat iniţial s-au caracterizat prin lipsa oricăror depuneri sau intervenţii antropice de interes arheologic, s-a procedat la sectorizarea sitului rezultând astfel 3 sectoare distincte (178): Zona 1 reprezentând extremitatea sudică (km. 6 + 050 – 6 + 600 = 70.290 mp); Zona 2 reprezentând extremitatea nordică (km. 6+900 - 7+050 = 6.403 mp) şi Zona 3, cea care a conţinut efectiv depuneri arheologice care au făcut obiectul cercetării efective (km 6 + 600 – 6 + 930 = 30.895 mp)(fig. 1-2). Zona 3, suprapune, în fapt, o parte (secvenţă) a sitului neolitic Limba-Oarda de Jos şi este compusă, la rândul ei, din mai multe sectoare: Sector A - Bordane şi Vărăria la nord de DJ107C (3547 mp); Sector B - DJ107C cu zona de protecţie (1946 mp) şi Sector C - Şesu Orzii (25401,17 mp), la sud de DJ 107C.
Strategia de abordare, prin săpătură, a Sitului nr. 6 a fost condiţionată de mai mulţi factori, după cum urmează: specificul depunerilor arheologice (adâncimea de relevare, grosimea, caracteristici); specificul morfologic al sectorului (pantă, loc drept, zonă accidentată etc.); momentul în care a fost abordat sectorul prin săpătură; strategia de evacuare a pământului excavat, uneori pe suprafeţe de mari dimensiuni; disponibilitatea logistică a beneficiarului (forţa de muncă existentă implicată în săpătură); evoluţia condiţiilor meteorologice; existenţa unor zone protejate de altă natură decât cea arheologică (zone de protecţie ale DJ 107C, zone de protecţie ale stâlpilor de medie tensiune etc.). Faptul că situl arheologic nr. 6 este traversat de DJ 107C, de la est spre vest, pe o lungime de cca. 100 de metri, a determinat, pe de o parte o abordare diferită din perspectiva strategiei de cercetare, dar şi imposibilitatea de a efectua, în prima fază, cercetarea arheologică preventivă în arealul delimitat de şoseaua propriu-zisă şi de spaţiul de siguranţă, conform actelor normative în vigoare (179).
Au fost executate 41 de unităţi de cercetare (UC 1-41), de diferite dimensiuni şi forme, însumând 106.618 mp, fiind relevate şi cercetate peste 800 de contexte arheologice (180), de diferite tipuri şi dimensiuni, aparţinând preponderent epocii neolitice (neolitic timpuriu şi neolitic dezvoltat), dar şi complexe aparţinând epocii bronzului (o necropolă de incineraţie compusă din 74 de morminte în urnă, aparţinând culturii Wietenberg, faza a II-a, surprinsă parţial), epocii fierului (gropi aparţinând culturii Gava), epocii romane şi postromane. Au rămas necercetate la finalul campaniei 2016 cele două „insule” pe care se află stâlpii de medie tensiune (C1 şi C2 = 310mp) precum şi suprafaţa asfaltată a DJ 107C (= 622 mp), reprezentând 932 mp (fig. 2). Acestea urmează a fi cercetate preventiv în anul 2017, când se vor îndepărta cei doi stâlpi şi se vor realiza traversările pe sub DJ 107C.
Ca parte a strategiei de cercetare preventivă a sitului, pentru corecta raportare spaţială a unităţilor de cercetare, a carourilor şi a complexelor de locuire, a fost realizat gridul general al sitului arheologic, respectiv caroierea completă, utilizând unităţi de 10 x 10 m, dispuse în tabla de şah (notate cu litere majuscule pe orizontală de la est (dreapta) la vest (stânga) şi cifre arabe pe verticala nord-sud sud-jos), pentru ca orice locaţie din interiorul sitului să poată fi raportată pe axele de orizontalitate (x şi y), completată cu datele de nivelment topografic (cote altimetrice), utilizând sistemul Stereo 70 (cote de înălţime, date în funcţie de nivelul Marii Negre). Au rezultat carouri de tip: C10 sau J80, care au adus mai mare precizie şi acuitate în localizarea spaţială pe orizontală a complexelor cercetate, carourile completând datele deja existente ale unităţilor de cercetare distincte. Gridul a fost marcat efectiv în teren cu ţăruşi din lemn, înfipţi în pământ la colţurile carourilor, fiind vopsiţi în culori uşor de remarcat (alb-roşu-verde). S-a căutat realizarea, pe cât posibil, unei racordări a gridului actual cu caroierea topografică anterior existentă (efectuată în anul 1995) (181).
Documentarea completă a tuturor contextelor arheologice (stratigrafie, complexe, planimetrie, cote altimetrice etc.), a reprezentat unul din principalele obiectivele ale cercetării arheologice preventive. Astfel, metodele tradiţionale (fotografia, filmul, desenul, fişa de context etc.) au fost completate de datele oferite de tehnicile moderne din domeniul topografic (GPS, GIS), precum şi din domeniul fotogrammetriei.
Fiecare context cultural - reprezentând fie nivel de locuire, fie amenajări specifice habitaţionale etc. - a fost identificat, conturat, delimitat, fixat in coordonate GPS, fotografiat, demontat pe jumătate (cross-section), din nou fotografiat, desenat, ulterior demontat (golit), prin recuperarea integrală a informaţiei arheologice - utilizând fişa de context - dar şi a materialelor arheologice, în fine, fotografiat la final (182). Metoda a fost obligatorie mai ales acolo unde aglomerarea habitaţională a fost înregistrată ca fiind accentuată, având frecvent cazuri în care complexele de tip adâncit (dat nu numai!) s-au intersectat.
Materialele din complexe, dar şi din strat, au fost recuperate integral, uzând de criteriile de spaţialitate (coordonatele orizontale şi verticale), dar şi cu trimitere la apartenenta lor stratigrafică şi culturală.
Materialele au fost depuse în pungi de plastic, pe criteriile mai sus amintite, fiecare pungă având biletul propriu, care precizează, în integralitate, datele de identificare ale entităţii contextuale din care au fost recuperate: şantier, sector, unitatea de cercetare, caroul topografic, caroul intern (caroul interior celui topografic, de 2 x 2 m, unde a fost vorba exclusiv de strat arheologic), nr. complexului, coordonatele topografice (adân-cimea de conturare, adâncimea maximă de golire) data, alte date de identificare, observaţii, nr. de catalog. Practic, fiecare bilet din pungi îşi găseşte, prin analogie, numărul în cadrul catalogului de bilete de şantier, făcând astfel mult mai coerentă (şi, evident, mai uşoară!), identificarea şi interpretarea materialelor din pungi. Materialele speciale (plastica, uneltele din os, corn şi piatră, vasele întregi, fragmentele ceramice cu pictură etc.) au fost depuse în pungi şi cutii speciale, cu bilete cu date suplimentare, cuprinse într-un catalog separat, cu trimitere la datele spaţiale.
Toate materiale arheologice au fost transportate şi depuse în depozitul Muzeului „Ioan Raica” din Sebeş, o estimare primară a cantităţii recuperate fiind de cca. 5-6 tone! Acestea au parcurs, în linii mari, primele etape ale prelucrării: spălare, curăţare, întregire (restaurare-conservare), depunere în cutii speciale, fotografiere (parţial), desenare (parţial) etc.
Cercetarea preventivă a sitului 6 a confirmat, în mare, cunoştinţele anterior existente cu privire la identitatea (apartenenţa) cultural-cronologică a depunerilor arheologice din acest areal, cu privire la succesiunea lor, la specificul depunerilor pentru diversele sectoare în parte (183), respectiv cu privire la specificul conţinutului material al acestora (184). Însă, au fost obţinute foarte multe date şi informaţii noi, unele nebănuite, cu privire la distribuirea spaţială a locuirilor neolitice, cu privire la caracteristicile geo-morfologice ale arealului şi implicaţiile evoluţiei acestora asupra locuirilor neolitice, cu privire la distribuirea spaţială a sectoarelor cu diverse destinaţii ocupaţionale (spaţii publice, zone de practicare a meşteşugurilor), inclusiv cu privire la sistemul de delimitare şi protejare a locuirilor de factorii naturali şi/sau antropici (ex: sistemul de şanţuri, 3 la număr, surprinse pe liniile de nivel ale pantei de deasupra spaţiilor locuite).
S-a confirmat astfel faptul că cea mai densă locuire şi cea mai completă secvenţă stratigrafică este cea din sectorul Bordane (Zona 3, sector A), care practic a dispărut aproape complet în urma cercetării preventive (în proporţie de cca. 90-95 %), aici fiind surprinse complexe ale locuirii neolitice timpurii de tip Precriş, cu ceramica pictată cu buline albe şi cu alte motive geometrice, suprapuse de locuinţe Starčevo-Criş în care apare ceramica policromă, asociată barbotinei şi formelor bitronconice, urmate apoi de cel puţin două niveluri distincte de locuire aparţinând fazei A a culturii Vinča. În unul din aceste niveluri extremitatea se nord-est a sectorului este transformată în carieră de extragere a lutului, iar în asociere cu aceasta, tot în acest areal apar cel mai frecvent cuptoarele amenajate. A fost observată evoluţia integrală a straturilor de depuneri, fiind evident faptul că marginea de nord a terasei a fost afectată de diverşi factori, care au dus la „scurtarea” acesteia, precum şi faptul că fragmentul de terasă avea o cu totul altă configuraţie în neolitic, fiind mai înalt la nord şi mai jos spre sud şi sud-est, terenul evoluând mult mai accidentat decât apărea în zilele noastre, consecinţă a lucrărilor de amenajare agricolă (fig. 3-4).
Cercetarea a surprins faptul că actuala intrare coborâre spre Mureş, amenajată şi cu un drum de acces, este de fapt o veche albie de torent, de configuraţia căreia au ţinut cont comunităţile neolitice.
Deşi a fost doar în mică măsură cercetat, sectorul Vărărie păstrează aceleaşi succesiuni de depuneri, în lipsa depunerilor neolitice timpurii, şi aici putând fi surprinsă o aglomerare a complexelor dedicate prelucrării pietrei prin cioplire.
În sectorul Şesu Orzii (Zona 3, sector C) au fost surprinse cele mai multe date şi informaţii inedite. Au fost cercetate şi documentate aceleaşi două faze de locuire vinčiene timpurii, prima caracterizată în principal prin locuinţe adâncite, formate din mai multe gropi grupate, intersectate, în vreme ce în cea de a doua predomină tipul de locuinţă de suprafaţă, cu platformă, de mari dimensiuni (6 x 8 m), cu pereţi din chirpici şi armătură din nuiele şi pari. Ceea ce a surprins a fost dimensiunea pe orizontală a locuirii vinčiene, mult mai mare decât s-a bănuit iniţial, care merge spre sud, mai bine de 200 de metri, până pe panta inferioară a Dealului Barbului, practic până la cele trei şanţuri documentate. Un alt element inedit a fost acela că pe arealul de contact între terasă şi baza pantei Dealului Barbului (ţâţâna terasei a doua), depunerile arheologice se aflau la adâncimi între 1 şi 1,5 m – în unele locuri chiar aproape 2 m – acest strat de sol acumulându-se ca urmare a fenomenului de eroziune de pantă, extrem de activ pe argilele impermeabile de pe versanţi.
A fost surprinsă o amenajare ce poate fi interpretată ca fiind un loc public, un spaţiu de adunare al membrilor comunităţii (un fel de „piaţă” centrală), a fost surprinsă o fântână, iar în extremitatea de sud, cea mai ridicată, situată aproape de baza pantei dealului ce domină terasa, au fost documentate 3 şanţuri, paralele, de dimensiuni diferite, care se adânceau în argila bentonitică de culoare deschisă, fiind practicate exact pe liniile de nivel ale pantei. O primă ipoteză cu privire la funcţionalitatea acestora, pornind de la modul de realizare, de dimensiunile lor, de refacerile repetate, ar fi aceea a interpretării ca fiind canale de drenare a apelor pluviale ce coborau de pe versanţii dealului, pentru protejarea satului de consecinţele neplăcute ale inundaţiilor, nefiind exclusă o altă funcţionalitate.
Necropola de incineraţie Wietenberg a fost un alt element de noutate, aceasta fiind cercetată în extremitatea de sud-vest a Zonei 3. Judecând după modul de dispunere al urnelor funerare, după frecvenţa acestora, este de bănuit că doar jumătate din necropolă a fost surprinsă pe amprenta proiectului, ea continuând spre vest, în afara amprizei autostrăzii (fig. 5).
Cantitatea şi calitatea materialelor arheologice surprinse şi prelevate, chiar dacă nu a surprins - cercetările anterioare atrăgând atenţia asupra acestui aspect - a fost una cu adevărat impresionantă, complexele de locuire fiind cele care au oferit un deosebit de bogat material ceramic, litic şi resturi faunistice. Impresionante sunt râşniţele pentru procesarea cerealelor dar şi pentru prepararea pigmenţilor minerali (ocru), de ordinul sutelor (peste 500 de râşniţe şi fragmente de râşniţe), bucraniile de bovidee (Boss Primigenius şi Boss Taurus), dar şi de cervide şi ovicaprine, uneltele din corn şi din os (de ordinul miilor, inclusiv câteva cârlige de pescuit), cantitatea enormă de lame şi aşchii din obsidian şi silex.
Un alt element specific al locuirii comunităţilor vinčiene timpurii de la Limba-Oarda de Jos este dat de numărul extrem de mare al reprezentărilor plastice în şi din ceramică. Cele peste 350 de reprezentări plastice antropomorfe, întregi sau fragmentare, la care se adaugă zeci de capace prosopomorfe şi reprezentări plastice prosopomorfe în relief, de mari dimensiuni, pe pereţii unor vase ceramice, precum şi zecile de „altăraşe” cu protome antropomorfe sau zoomorfe, ce păstrează uimitor de bine culoarea încrustaţiilor roşii (ocru) şi albe, sunt cele care confirmă o teorie deja enunţată anterior (185), cu privire la locul şi rolul pe care l-a jucat aşezarea vinčiană de la Limba-Oarda de Jos în cadrul locuirilor vinčiene timpurii de pe valea Mureşului Mijlociu.
Prelucrarea materialelor, datelor şi informaţiilor obţinute în cadrul cercetării preventive din Situl nr. 6 al Lotului 1 din Autostrada Sebeş-Turda se află în desfăşurare, cantitatea şi calitatea acestora făcând ca valorificarea să devină un proces îndelungat.
Abstract other lang.
Abstract   This rapport presents a short and synthetic presentation of the coordinates of the archaeological preventive research realized in 2006 on the Site no. 6, belonging to the Section no. 1 of the Sebeş-Turda Highway. In the study we present the circumstances of the startup of the research, including technical details of the contract, the parts, the surfaces researched and the evolution of the investigations. The geographical and morphological features of the site are described in detail, as well as the history of the systematical researches. The quantity and quality of archaeological captured and taken, although not surprised - previous research by drawing attention to this issue - was a truly impressive housing complexes are those which provide a particularly rich ceramic, lithic and faunal remains. These underlines once again the important place occupied by the Limba-Oarda de Jos settlement within the Neolithic sites in Transylvania, specifically on the Mureş Valley and offer allso the picture of the material and spiritual life and social stratification of the Neolithic communities. Conclusions of the study are making references to analogies with similar sites, and also about similar archaeological items discovered in the Middle Mureş Valley area The article starts and ends with reflections regarding the utility of the rescue excavations realized during the big projects of infrastructure.
Bibliography Aldea, Ciută 1996 - Ioan Al. Aldea, Marius Ciută, Limba-„Bordane”, în Cronica Cercetărilor Arheologice (mai departe C.C.A.) Campania 1995, Brăila, 1996, p. 5.
Berciu, Berciu 1947 - Dumitru Berciu, Ion Berciu, Cercetări arheologice în judeţul Alba I, în Apulum, III, 1947.
Ciută 2002 - M-M. Ciută, O locuinţă neolitică timpurie descoperită în situl de la Limba-Bordane, în Apulum, XXXIX, 2002, 3-33.
Ciută 2009 - M-M. Ciută, Precizări cu privire la topografia, toponimia şi sectoarele complexului de aşezări preistorice de la Limba-Oarda de jos (jud. Alba), în Apulum, XLVI, 2009.
Ciută 2009a - M-M. Ciută, References regarding the topography, toponimy and the sectors of the archaeological complex of settlements from Limba-Oarda de Jos (Alba county) în Acta Terrae Septemcastrensis, VIII, Sibiu, 2009.
Ciută 2010 - M-M. Ciută, Consideraţii preliminare asupra plasticii antropomorfe vinčiene descoperite în situl arheologic de la Limba - Oarda de Jos (jud. Alba). I, în Apulum, XLVII, 2010
Ciută 2011 - M-M. Ciută, Două morminte de inhumaţie, vinciene timpurii, descoperite în situl de la Limba-Oarda de Jos, sectorul Vărăria, în Acta Terrae Septemcastrensis, nr. X, 2011, Sibiu.
Ciută 2015 - M-M. Ciută, Noi precizări cu privire la succesiunile de depuneri preistorice din situl arheologic de la Limba - Oarda de Jos (jud. Alba), in Apulum, LII, 2015,
Ciută, Ciută 2011 - Un complex cu destinaţie agrar-cultică, descoperit la Limba-Oarda de Jos, în Apulum XLVIII, 2011.
Ciută, Daisa 2002 - M-M. Ciută, B. Daisa, Contribuţii la reconstituirea paleomediului comunităţilor Vinča din Bazinul mijlociu al Mureşului. Consideraţii asupra unor noi amprente vegetale descoperite în situl de la Limba-Vărăria, în Sargeţia XXX, 2001- 2002, 51-59.
Ciută, Florescu 2010 - M-M. Ciută, C. Florescu, Considerations regarding Vinča anthropomorphic figurines discovered in archaeological site Limba - Oarda de Jos, Sectors: Bordane, Sesu` Orzii and Vărăria (Alba County), în Acta Terrae Teptemcastrensis, IX, 2010, Sibiu.
Ciută, Rustoiu 2001 - M-M. Ciută, G. Rustoiu, Consideraţii cu privire la unele descoperiri aparţinând primei epoci a fierului din aşezările de la Limba-Bordane şi Limba-Sesu' Orzii, în Studii de Arheologie Transilvăneană, (Omagiu N. Gudea la 60 de ani) Cluj-Napoca-Zalău, 2001.
Paul, Ciută 1997 - Iuliu Paul, Marius-Mihai Ciută, Limba-„Şesul Orzii” în C.C.A. Campania 1996, Bucureşti, 1997, p. 2-3.
Paul, Ciută 1999 - Iuliu Paul, Marius-Mihai Ciută, Limba-Bordane, jud. Alba, în C.C.A., Campania 1998, (Vaslui), 1999, p. 66-67.
Paul, Ciută et alii 1998 - Iuliu Paul, Marius-Mihai Ciută, Limba-„Bordane” şi Limba- „În coastă”, jud. Alba, în C.C.A. Campania 1997, (Călăraşi), 1998, p. 41-42.
RepAlba 1995 - Vasile Moga, Horia Ciugudean (ed.), Repertoriul arheologic al judeţului Alba, Alba Iulia, 1995.
Bibliographic notes 174. Înregistrat la MNUAI cu nr. 194/25.02.2015
175. Instituţia organizatoare a cercetării fiind Muzeul Municipal Ioan Raica din Sebeş, iar Universitatea Lucian Blaga Sibiu, instituţia parteneră.
176. Cercetarea s-a desfăşurat ca urmare a solicitării executantului lucrării de construire a autostrăzii,Asocierea SC ImpresaPizzarotti& C Spa Italia, filiala Cluj, în baza Avizului cu nr. 24/01.04.2015 al Direcţiei Judeţene pentru Cultură Alba şi în baza Contractului de prestări servicii nr. 556/ 21.12.2015, încheiat între executantul lucrării: Asocierea SC ImpresaPizzarotti& C Spa Italia, filiala Cluj şi Muzeul Municipal Ioan Raica din Sebeş.
177. Al doilea interval a fost necesar pentru cercetarea preventivă pe suprafaţa zonei de protecţie a DJ 107C (Sector B1 - la sud – şi B2 - la nord de DJ 107C) ), necesară realizării unei devieri spre sud a DJ din pasajul DJ 107C (km 6+868) şi în scopul construirii piciorului de pod peste Mureş (culeea 1).
178. Deoarece în Zona 1 şi Zona 2 (= 76.693 mp), s-a constatat lipsa depunerilor, s-a solicitat şi s-a obţinut Certificat de descărcare de sarcină arheologică parţială, emis de DJC Alba (nr. 8/12.03.2016).
179. Conform art. 67 al Ordonanţei nr. 7-2010 pentru modificarea şi completarea OUG 43-1997, privind regimul drumurilor), spaţiul de protecţie este de 20 metri pe ambele părţi ale carosabilului, de la axul benzii de asfalt, în cazul drumurilor judeţene. În prima fază a cercetărilor, acolo unde a fost posibil, s-a pătruns cu cercetarea preventivă mult mai aproape de asfalt. Astfel, pe sectorul Vărăria limita de sud a unităţii de cercetare s-a oprit la cca. 2 metri de asfalt, iar în Şesu Orzii, unităţile de cercetare s-au oprit la 3-4-7 m. de asfalt.
180. Numerotarea convenţională a contextelor cercetate s-a oprit la Cpx. 581, însă numărul real al acestora este mult mai mare, în condiţiile în care frecvent complexele care se intersectau au primit numere de gen: 223a,223b etc., iar în cazul necropolei de epoca bronzului toate cele 74 de morminte au primit un singur număr, completat cu alte elemente de diferenţiere şi departajare.
181. Toate serviciile de ridicare şi relaţionare topografică, caroiere, relevare a conturului contextelor, georeferenţiere etc. au fost asigurate de personalul de specialitate al firmei Pizzarotti SA, respectiv: Adrian Moldovan şi Giuseppe Pasquale.
182. În cadrul celor două interval ale cercetării au fost efectuate peste 3500 de fotografii, 25 de fotogrammetrii, au fost desenate peste 800 de sectiuni de complexe cross-section, peste 200 de metri de profile stratigrafice.
183. Aldea, Ciută 1996; Ciută 2002; 2009; 2009a; 2010; Paul, Ciută 1997; Paul Ciută 2008; RepAlba 1995;
184. Ciută Rustoiu 2001; Ciută Daisa 2002
185. Ciută, Florescu 2010; Ciută 2010
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO
Chronicle of the Archaeological Excavations in Romania, 2016 Campaign. Report no. 106, Oarda, Situl nr. 6; Km. 6+050 – Km. 7+050), Lotul 1 - Autostrada Sebeş-Turda<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2016/106-Oarda-AB-Punct-Sit-6-Lot-1/fig-2.jpg' target=_blank>Display the same picture in a new window</a> Chronicle of the Archaeological Excavations in Romania, 2016 Campaign. Report no. 106, Oarda, Situl nr. 6; Km. 6+050 – Km. 7+050), Lotul 1 - Autostrada Sebeş-Turda<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2016/106-Oarda-AB-Punct-Sit-6-Lot-1/fig-5.jpg' target=_blank>Display the same picture in a new window</a>
02si04
Chronicle of the Archaeological Excavations in Romania, 2016 Campaign. Report no. 106, Oarda, Situl nr. 6; Km. 6+050 – Km. 7+050), Lotul 1 - Autostrada Sebeş-Turda.<br /> Sector 02si04.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2016/106-Oarda-AB-Punct-Sit-6-Lot-1/02si04/fig-3.jpg' target=_blank>Display the same picture in a new window</a> Chronicle of the Archaeological Excavations in Romania, 2016 Campaign. Report no. 106, Oarda, Situl nr. 6; Km. 6+050 – Km. 7+050), Lotul 1 - Autostrada Sebeş-Turda.<br /> Sector 02si04.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2016/106-Oarda-AB-Punct-Sit-6-Lot-1/02si04/fig-4.jpg' target=_blank>Display the same picture in a new window</a>
02si05
Chronicle of the Archaeological Excavations in Romania, 2016 Campaign. Report no. 106, Oarda, Situl nr. 6; Km. 6+050 – Km. 7+050), Lotul 1 - Autostrada Sebeş-Turda.<br /> Sector 02si05.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2016/106-Oarda-AB-Punct-Sit-6-Lot-1/02si05/fig-1.jpg' target=_blank>Display the same picture in a new window</a> Chronicle of the Archaeological Excavations in Romania, 2016 Campaign. Report no. 106, Oarda, Situl nr. 6; Km. 6+050 – Km. 7+050), Lotul 1 - Autostrada Sebeş-Turda.<br /> Sector 02si05.<br /><a href='http://foto.cimec.ro/cronica/2016/106-Oarda-AB-Punct-Sit-6-Lot-1/02si05/fig-6.jpg' target=_blank>Display the same picture in a new window</a>



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu