Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Trâmpoaiele | Commune: Zlatna | County: Alba | Site: Grohaş | Excavation Year: 2017

Excavation Year   2017
Epoch
Prehistory;
Late Roman period (2nd - 4th cent.)
Periods
Prehistory;
Roman Period
Site Category
Defence
Site Types
Fortifications
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Alba
Locality   Trâmpoaiele
Commune   Zlatna
Site  Grohaş
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Bălan Gabriel Site director Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Bucurenciu Cornel
Burlacu-Timofte Raluca Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Şuteu Călin SC Gigapixel Art Srl
Timofan Anca Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Toderaş Meda
National Arch. Record Site Code 1945.04
Report La poalele Vârfului Grohaş, în extremitatea de vest a teritoriului satului Trâmpoiele, se află urmele unei fortificaţii de formă rectangulară, pe care localnicii o numesc cetatea de la Mărul Roşu (pl. 1/2-3). Fortificaţia se află pe o şa de lângă Vârful Grohaş, cu o altitudine de peste 1100 m. Acesta este poziţionat în Munţii Metaliferi şi face parte dintr-o serie de vârfuri înalte care delimitează spre vest bazinul Ampoiului (pl. 1/1; 2/1-2).
Obiectivele cercetării arheologice de la Trâmpoiele au fost: (1) datarea fortificaţiei; (2) stabilirea tipului de fortificaţie şi identificarea elementelor defensive; (3) evaluarea potenţialului arheologic al Vârfului Grohaş.
O secţiune de 22x2 m a fost deschisă pe latura de SE a fortificaţiei, fiind orientată NV-SE. Secţiunea a fost împărţită în 11 carouri de 2x2 m, de la SE spre NV. Amplasarea secţiunii spre colţul de E al fortificaţiei a depins foarte mult de intervenţiile ulterioare vizibile chiar şi pe imaginile din satelit (pl. 1/2-3). Secţiunea intersectează interiorul fortificaţiei, valul şi zona exterioară. În luna octombrie, Călin Şuteu (UAB) a realizat mai multe fotografii aeriene cu ajutorul unei drone.
Stratigrafie. Sub humusul vegetal, de culoare brună, se află un strat lutos, de culoare brună-deschisă, care are o grosime variabilă de 0,20-0,40 m, în care au fost descoperite materialele arheologice. În interiorul fortificaţiei, în carourile 9-10, a fost documentat un al doilea strat, de consistenţă lutoasă şi culoare neagră, care suprapune stratul steril din punct de vedere arheologic. Stratul steril, de culoare galbenă, are o consistenţă lutoasă şi multe pietre în compoziţie. În caroul 11, dar şi în exteriorul fortificaţiei, stratul de culoare brună-deschisă suprapune stratul steril. Valul a fost intersectat în secţiunea de sondaj, în carourile 6-8. În profilul secţiunii, valul este reprezentat de un strat de pământ lutos şi numeroase pietre mari şi mijlocii (pl. 4/1, 4), care au fost înregistrate până la adâncimea de 1,30 m de la nivelul actual de călcare (care este şi coama valului). La baza valului se află o platformă din pietre, aşezate pe două “asize” peste stratul steril (pl. 4/5-6). Şanţul se află în faţa valului şi a fost intersectat în carourile 3-6. Stratul de umplere este similar cu cel din val, fiind de culoare galbenă. Multe pietre din val au fost descoperite în poziţie secundară în şanţ, în partea aflată spre val. Un strat de culoare brună a fost înregistrat doar în partea superioară a şanţului, acesta având grosimea maximă de 0,12 m (pl. 4/2-3).
Complexe. Fortificaţia de formă rectangulară, cu laturile de 33-34 m, orientată NV-SE (pl. 1/3), constă dintr-un val amenajat cu piatră şi pământ şi un şanţ săpat în exterior. Faţă de nivelul de călcare din interior, valul are o înălţime de 1 m. Calculând şi platforma din pietre aşezate pe două “asize” de la baza valului, acesta are o înălţime păstrată de 1,30 m (pl. 3/5; 4/1, 4, 6). În exterior, până la adâncimea maximă a şanţului, a fost înregistrată o diferenţă de nivel faţă de coama valului de 2,95 m. Platforma de la bază şi mai multe pietre aşezate pe cant sunt argumentele că valul avea o lăţime iniţială de 5,40 m (pl. 4/1, 6). Numeroasele pietre colmatate, împreună cu stratul lutos de culoare galbenă, sunt dovezi că valul avea o înălţime cu mult mai mare. Forma şanţului în secţiune este albiată (de forma literei “U”). Deschiderea şanţului, calculat de la marginea exterioară a valului, este de 4,70 m. Pornind de la baza valului, şanţul are o adâncime de 1,70 m. Faţă de nivelul de călcare din exterior nu prezintă o diferenţă foarte mare, doar 0,70 m adâncime. Umplutura şanţului constă dintr-un strat lutos, de culoare galbenă, similar stratului înregistrat în interiorul valului (pl. 3/4, 6; 4/2-3). Urmele unei palisade nu s-au descoperit. Acest lucru nu este surprinzător, dacă luăm în calcul numeroasele pietre colmatate din partea superioară a valului (pl. 4/2). Interesant este că nici în şanţ nu au fost descoperite urme de cărbune, ceea ce ne face să credem că această fortificaţie nu a fost incendiată. În interiorul fortificaţiei, am identificat o structură din piatră legată cu pământ, lungă de 6 m, orientată NV-SE, amenajată direct pe nivelul de călcare (pl. 3/3). Aceasta datează din epoca romană, dovadă stând numeroasele fragmente ceramice şi piese de fier descoperite în strat şi pe nivel. Această structură din piatră reprezintă baza turnului de observaţie, care, probabil, era construit din lemn.
Inventarul este sărăcăcios şi constă doar din obiecte de fier (o lamă de cuţit, cuie şi numeroase ţinte care provin de la sandale) şi fragmente ceramice (oale, cupe, ulcioare etc.). Alături de materialele din epoca romană, în secţiunea de sondaj au fost descoperite în poziţie secundară mai multe piese litice confecţionate din silex, care sugerează prezenţa unui sit preistoric în apropiere.
Concluzii. Au fost îndeplinite primele două obiective ale proiectului: (1) fortificaţia datează din epoca romană şi (2) elementele defensive ale fortificaţiei constau dintr-un val şi un şanţ. Din datele pe care le avem acum la dispoziţie, putem afirma că la Grohaş se află un burgus, termen care desemnează un turn de observaţie fortificat. Turnul şi partea superioară a valului erau amenajate din lemn. Trebuie să menţionăm că turnul de la Trâmpoiele se află în districtul minier Almaş - Stănija, parte componentă a Cadrilaterului Aurifer al Munţilor Metaliferi -nota 1. Conform lui V. Wollmann, cele mai apropiate centre de exploatare romane de locul în care a fost cercetat turnul sunt minele Haneş, Larga, Breaza, Faţa Băii, Fericel şi Albini -nota 2. În aceste turnuri se aflau mici detaşamente militare care aveau rolul de protejare şi apărare a centrelor de exploatare minieră şi a căilor de acces -nota 3. În lipsa unor date certe, nu putem stabili ce detaşament era cantonat la Grohaş. În zona auriferă a Munţilor Metaliferi sunt menţionate unităţi ale legiunii a XIII-a Gemina şi un numerus Maurorum Hispanensium, care era staţionat la Ampelum (Zlatna) -nota 4. O analogie pentru turnul de la Grohaş poate fi fortificaţia de la Abrud, construită din lemn şi pământ, dar de două ori mai mare (50/40 m) din punct de vedere al dimensiunilor -nota 5.
Cel de-al treilea obiectiv propus rămâne să fie îndeplinit cu altă ocazie. Numeroase halde de steril, tăuri şi mai multe guri de mină atestă o exploatare a minereului aurifer, prin galerii, în epocă contemporană, la începutul secolului al XX-lea. În acelaşi timp, cercetările de teren au pus în evidenţă existenţa unui drum care ar putea data din epoca romană, care lega exploatările miniere de oraşul Ampelum.
Abstract other lang.
Abstract   The fortification is placed on a saddle near Grohaş peak, at over 1100 m altitude. It is positioned in Metaliferi Mountains and is one of the high peaks which delimit the western part of Ampoi basin. The objectives of the research at Trâmpoiele were: (1) dating the fortification; (2) identification of the fortification type and defensive elements; (3) evaluation of the archaeological potential in Grohaş Mountain area. A trench (22X2 m) was opened on the SE part of the fortification, oriented NV-SE. The rectangular fortification, with 33-34 m long sides, oriented NV-SE (pl. 1/3), is formed by a stone and earth rampart and a ditch excavated on the exterior. The rampart is 1 m higher than the ground level from the interior. If we take into account the stone platform, arranged in two rows at the base of the rampart, it has a preserved height of 1.30 m (pl. 3/5; 4/1, 4, 6). In the exterior, the level difference between the crest of the rampart and the base of the ditch is of 2.95 m. The width of the ditch, measured from the exterior side of the rampart is of 4.70 m. From the base of the rampart, the ditch has 1.70 m depth. The inventory is poor and is consistent with iron objects (a knife blade, nails and hobnails) and sherds (pots, cups, jugs etc.). Together with the materials from the Roman period, in the trench there were discovered in secondary position two lithic objects made from silex, which points out the presence of a prehistoric site somewhere in the proximity of the tower. According to the data we registered by now, we can state that at Grohaş functioned a burgus, term which describes an observation fortified tower.
Bibliography
Bibliographic notes 1)V. Wollmann, Mineritul metalifer, extragerea sării şi carierele de piatră din Dacia romană / Der Erzbergbau, die Salzgewinnung und die Steinbrüche im Römischen Dakien, Bibliotheca Mvsei Napocensis XIII / Veröffentlichungen aus dem Deutschen Bergbau-Museum Bochum 63, Cluj-Napoca, 1996, p. 134-140, pl. LXXXIV.
2)Ibidem, p. 138-139, pl. LXXXIII.
3)D. Benea, Metalurgia şi prelucrarea fierului în Dacia, în Bibliotheca Historica et Archaeologica Universitatis Timisiensis 9, 2008, p. 20.
4)Ibidem, p. 20.
5)Moga, Mesaroş 1980 - V. Moga, V. Mesaroş, Cercetările arheologice de la Abrud (jud. Alba), în Apulum 18, 1980, p. 141-149.
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu