Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Turtureşti | Commune: Girov | County: Neamţ | Site: Podul de Piatră | Excavation Year: 2017

Excavation Year   2017
Epoch
Late Medieval Age (14th - 18th cent.)
Periods
Middle Medieval Period
Site Category
Civil
Site Types
Assemblage/construction
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Neamţ
Locality   Turtureşti
Commune   Girov
Site  Podul de Piatră
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Ceauşu Silviu Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Diaconu Vasile Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Gafincu Alexandru Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
Preoteasa Constantin Complexul Muzeal Judeţean Neamţ
National Arch. Record Site Code 122800.01
Report În anul 2017 au fost întreprinse cercetări arheologice preventive asupra podului de piatră de la Turtureşti. Investigaţiile s-au derulat ca urmare a unui proiect de investiţie ce presupunea înfiinţarea reţelei de apă potabilă, demarat de Primăria comunei Girov. Intervenţia noastră a vizat Tronsonul 8, acolo unde conducta de distribuire a apei străbate zona de protecţie a monumentului istoric.
Acesta este amplasat în satul Turtureşti -nota 1, pe cursul de apă omonim, care traversează localitatea de la nord la sud, la aproximativ 800 m de drumul naţional 15 D (DN 15 D), ce face legătura între Piatra-Neamţ şi Roman. Podul de piatră a fost ridicat pe locul unui vad de trecere, ce făcea legătura între târgul Piatra şi moşia Căciuleşti, de unde se putea ajunge fie la Hanul Ancuţei, fie la Roman. Istoriografia include monumentul în categoria celor de epocă medievală, atribuindu-l epocii lui Ştefan cel Mare -nota 2. Vechiul drum a decăzut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, între anii 1868-1872 fiind construită Şoséua judeţénă Piatra - Roman -nota 3.
Cercetarea arheologică s-a materializat prin săparea a două secţiuni (S. 1; S. 2) şi a unei casete (Cas. 1), divizate în carouri, ce au afectat o suprafaţă totală de peste 40 m2. Prin intermediul acestora s-au obţinut o serie de informaţii importante de natură stratigrafică, atât longitudinal, cât şi transversal asupra sitului. Înregistrarea datelor s-a făcut după un sistem de coordonate tridimensional, raportat la punctul „0” (zero) al sitului.
Secţiunea 1 (S. 1) a fost trasată în amonte, pe partea stângă a cursului de apă, pe o suprafaţă de 13,20 m2 (lungimea: 4 m; lăţimea: 3,30 m).
Secţiunea 2 (S. 2) a fost amplasată transversal pe actuala cale de rulare, pe partea dreaptă a cursului de apă, în continuarea Casetei 1 (Cas. 1), pe o suprafaţă de 12 m2 (lungimea: 6 m; lăţimea: 2 m).
Caseta 1 (Cas. 1) a fost realizată în amonte, pe partea dreaptă a cursului de apă, pe acelaşi ax cu Secţiunea 1 (S. 1), aceasta având o suprafaţă de 16 m2 (4 x 4 m).
Din punct de vedere stratigrafic, situl cunoaşte mai multe niveluri de depunere, situaţia cea mai concludentă înregistrându-se în cuprinsul caroului A1 din Caseta 1 (Cas. 1), după cum urmează: până la 0,40 m adâncime – depuneri contemporane; între 0,40-0,43 m adâncime – nivel reprezentat de sedimente dispuse alternativ, de culoare negru-cenuşiu şi brun; între 0,43-0,48 m adâncime – strat de pietriş ce corespunde vechii căi de rulare a podului; între 0,48-2,10 m adâncime – alternanţe de straturi de consistenţă şi culoare diferită, ce reprezintă niveluri de umplutură aşezate de meşteri pe parcursul ridicării podului, acestea fiind dispuse în trepte, astfel încât să se uşureze accesul în zona de lucru; între 2,10-2,30 m adâncime – nivel de construcţie reprezentat de aşchii de piatră, fragmente şi pigmenţi de mortar; sub 2,30 m adâncime – nivel steril din punct de vedere arheologic.
Zidăria a fost mai întâi reperată în Secţiunea 1 (S. 1), la 1,41 m adâncime, cu precizarea că s-au păstrat doar porţiuni din fundaţia podului. Liantul folosit este reprezentat de un amestec de nisip şi var, acesta din urmă fiind utilizat în proporţii reduse, de unde şi calitatea inferioară a mortarului: foarte friabil, neomogen, cu granule de var în compoziţie. În cuprinsul Secţiunii 1 (S. 1) cercetarea s-a făcut parţial, până la 2,47 m adâncime, infiltraţiile apei împiedicând realizarea unei săpături mai adânci -nota 4. Cu toate acestea, în unele puncte s-a ajuns cu săpătura până sub nivelul fundaţiei, fiind identificate mai multe niveluri tăiate de zidărie. Dintre acestea atrage atenţia nivelul reprezentat de o depunere de pietriş şi nisip fin în care au fost descoperite materiale ceramice de epocă modernă.
În cuprinsul Casetei 1 (Cas. 1) şi Secţiunii 2 (S. 2) au fost identificate noi elemente constructive. Astfel, podul de piatră apare ca o construcţie ce se desfăşura pe o lungime surprinsă în săpătură de 10 m şi o lăţime a elevaţiei de 7,10 m. Sistemul de boltire al podului este unul solid, fiind reprezentat de două arhivolte suprapuse, fiecare cu o grosime de 0,75 m. În raport cu planul general al arcului, arhivolta inferioară se află într-o poziţie mai retrasă, cu 0,05 m. Boltă se păstrează parţial, respectiv doar partea din amonte, pe aproximativ o treime din lungimea ei. Culeea a fost descoperită tot parţial, infiltrarea apei împiedicând o săpătură mai adâncă.
Calea de rulare a fost surprinsă parţial în cele trei suprafeţe investigate, la adâncimea de 0,55 m. Amenajată din pietriş, aceasta prezintă o grosime de 0,05 m. Deasupra acestui strat au fost identificate mai multe pelicule de depuneri (alternanţe de sediment de culoare negru-cenuşiu şi brună), ce însumează 0,03-0,05 m şi care corespund perioadei de funcţionare a podului. Restul căii de rulare a fost dezafectată odată cu prăbuşirea parţială a bolţii.
Un alt detaliu constructiv foarte important constă în prezenţa unui sistem de racordare „cu aripi”, descoperit în cuprinsul Casetei 1 (Cas. 1) şi Secţiunii 2 (S. 2), aşadar atât în amonte, cât şi în aval de pod, elementele identificate datând din aceeaşi fază de construcţie.
În ceea ce priveşte datarea acestui monument, ea trebuie revizuită, întrucât materialele descoperite şi analogiile cu alte construcţii de acest tip, în special podul de la Negoieşti, conduc spre atribuirea acestui monument epocii moderne şi nu perioadei medievale (epocii lui Ştefan cel Mare). Însă, nu excludem în totalitate posibilitatea existenţei unui pod medieval în apropiere, întocmai ca la Negoieşti, unde a existat unul mai vechi, aflat se pare „cu zece stânjeni mai sus” -nota 5, faţă de actualul pod de piatră, construit în timpul domniei lui Mihail Sturza -nota 6.
Abstract other lang.
Abstract   En 2017, de nouvelles recherches archéologiques de sauvegarde ont été effectuées au pont en pierre de Turtureşti, moyennant deux sections (S. 1; S. 2) et une cassette (Cas. 1), d’une surface totale de plus de 40 m2. A cette occasion ont a recueilli des informations importantes concernant la stratigraphie, la chronologie et l’architecture du dit monument historique.
Attribué par l’historiographie à l’époque médiévale (notamment à celle du voïvode Etienne le Grand), le pont a été élevé au fait durant l’époque moderne sur l’ancienne route reliant le bourg de Piatra et le domaine de Căciuleşti, pour rejoindre les localités Hanul Ancuţei ou bien Roman. Celle-ci a été abandonnée pendant la deuxième moitié du XIXème siècle, entre 1868-1872 en faveur de la nouvelle chaussée départementale reliant Piatra et Roman (l’actuelle route DN 15 D).
Bibliography
Bibliographic notes 1)Satul este atestat documentar la 1462 septembrie 15 (Documenta Romaniae Historica, A, Moldova, II (1449-1486), 1976, p. 153, nr. 107).
2)N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din Moldova, Bucureşti, 1974, p. 875; M. Ispir, Poduri vechi de piatră în Moldova, în Revista Muzeelor şi Monumentelor seria Monumente Istorice şi de Artă, 1, 1975, p. 4.
3)Expunerea situaţiunei Ministerului Lucrărilor Publice la finele anului 1897, vol. II Şosele judeţene, vicinale şi comunale, tom II (Dâmboviţa – Olt), 1900, p. 391.
4)În aceleaşi condiţii s-a desfăşurat cercetarea în Caseta 1 (Cas. 1) şi Secţiunea 1 (S. 1). Colmatându-se vechea albie, podul a funcţionat ca un dig, în amonte solul reţinând foarte multă apă.
5)N. Iorga, Monumente istorice în vechea noastră literatură, în Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice, XXVI, 75, 1933, p. 101.
6)R. Rosetti, Podul lui Ştefan cel Mare din comuna Bogdana, judeţul Bacău, în Convorbiri Literare, XL, 1906, p. 89.
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu