Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Maliuc | County: Tulcea | Site: Taraschina | Excavation Year: 2017

Excavation Year   2017
Epoch
Prehistory
Periods
Prehistory
Site Category
Domestic
Site Types
Tell
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Tulcea
Locality   Maliuc
Commune   Maliuc
Site  Taraschina
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Furestier Robin Cité de la Préhistoire dʼOrgnac lʼAven
Mihail Florian Muzeul Naţional de Istorie a României
National Arch. Record Site Code 160788.01
Report Piesele de piatră şlefuită descoperite în Zona 2 a aşezării-tell

În cursul anului 2017 a fost finalizată analiza a 80 de piese descoperite în Zona 2 din aşezarea-tell.
A. Piese cu partea activă reprezentată parţial sau în totalitate de suprafaţa corpului.
A.1. Frecător.
În acest tip au fost incluse 17 exemplare. Toate se află într-o stare avansată de fragmentare. Marea majoritate au dimensiuni atât de reduse încât nu permit determinarea formei conferită prin prelucrare. Cele câteva piese mai bine conservate au fost amenajate în formă circulară sau rectangulară.
Marginile au fost fasonate prin percuţie şi abraziune. Intensitatea cu care a fost executată aceasta din urmă este variabilă. În unele cazuri este foarte pronunţată, eliminând în totalitate urmele percuţiei, în vreme ce pe suprafaţa altor piese a fost practicată foarte puţin, doar cât să regularizeze zonele deformate prin percuţie.
Uzura este vizibilă prin crearea unor zone aplatizate pe suprafaţa pieselor pe parcursul funcţionării. Numărul acestora variază în funcţie de dimensiuni, formă sau stadiul utilizării -nota 4. Fragmentarea avansată ne obstrucţionează şi în observaţiile realizate asupra părţilor active. Deşi măcar câte una este vizibilă pe fiecare dintre fragmentele analizate, nu ne putem pronunţa asupra manierei de valorificare a suprafeţelor acestor piese. Singurul frecător aflat într-o relativ bună stare de conservare prezintă şase zone de utilizare, ce acoperă întreaga sa suprafaţ
Putem presupune că această manieră eficientă de folosire a caracterizat şi restul componentelor din alcătuirea acestui tip, mai ales că pe unele fragmente de dimensiuni foarte reduse am putut observa şi câte trei astfel de zone.

A.2. Râşniţă
Din acest tip fac parte 23 exemplare, toate aflate în stare fragmentară. 11 piese conservă segmente din partea activă. Dimensiunile sunt foarte reduse. Majoritatea fragmentelor au lungimea situată între 45 şi 124 mm.
Cele mai multe râşniţe au fost confecţionate din gresie, doar pentru trei piese fiind folosit cuarţitul. Starea avansată de deteriorare permite în foarte mică măsură realizarea unor observaţii cu privire la forma pieselor. Acestea par să fi fost oval- alungite sau rectangulare cu marginile rotunjite. Marginile şi feţele inferioare au fost fasonate prin percuţie şi abraziune. Aceasta din urmă nu a fost realizată într-o manieră expeditivă, prin intermediul său suprafaţa fiind bine regularizată. În cele mai multe cazuri feţele inferioare au aspect convex, rareori fiind drepte. În ceea ce priveşte marginile, reiese o preferinţă pentru conferirea unui aspect relativ rectiliniu. Două exemplare par să se fi fragmentat pe parcursul prelucrării. Unul a rămas în prima etapă a fasonării, pe parcursul căreia i-a fost conferită forma prin percuţie. Cel de al doilea se află în cea de a doua etapă a fasonării, suprafaţa marginii şi a feţei inferioară fiind parţial regularizate prin abraziune.
Pe toate fragmentele conţinând parte activă este vizibilă starea avansată de uzură. Partea activă este fie alveolată, fie dreaptă. Pe toate exemplarele uzura s-a manifestat sub forma tocirii. Pe unele piese s-a format, alături de tocire, şi lustrul.

A.3. Şlefuitor.
Acest tip are o bună reprezentare, 17 exemplare intrând în alcătuirea sa. Toate au avut ca suport un galet utilizat în formă naturală. Starea de conservare este în general bună. Doar două piese nu s-au conservat în întregime. Forma este rectangulară cu extremităţile rotunjite (nouă exemplare), ovală (cinci exemplare) şi triunghiulară (un exemplar). Dimensiunile sunt relativ reduse, indiferent de formă.
Uzura se manifestă prin deformarea formei generale a piesei. Suprafeţele utilizate s-au aplatizat mai mult sau mai puţin intens, în funcţie de durata perioadei de funcţionare. Au fost exploatate atât marginile, cât şi feţele, niciodată ambele pe aceeaşi piesă. Am observat o preferinţă pentru folosirea marginilor (10 exemplare). În doar cinci cazuri s-a optat pentru exploatarea feţelor. Indiferent că au funcţionat marginile sau feţele, am putut constata practicarea unei maniere eficiente de valorificare a suprafeţei pieselor, fiind majoritare piesele în cazul cărora s-a optat pentru utilizarea ambelor margini/feţe.

A.4. Piatră de ascuţit.
Un singur asemenea exemplar se regăseşte în seria de faţă. Materia primă aleasă a fost şistul verde. Blocul de materie primă, de dimensiuni reduse (L -78; l - 37 mm; gr. - 15 mm), a fost utilizat în formă naturală. Nu am identificat urme de prelucrare. Suprafaţa feţei superioare, ce păstra urmele de uzură, s-a exfoliat parţial. Partea conservată păstrează pe un segment redus ca întindere fragmente ale unor mici şănţuleţe create pe parcursul funcţionării. Folosirea şistului sub forma unor blocuri în formă naturală drept pietre de ascuţit reprezintă o situaţie des atestată în mediul gumelniţean nord-dobrogean -nota 5

A.5. Percutor.
Trei asemenea exemplare au fost descoperite în Zona 2 . Toate cele trei piese au formă de semicerc, una uşor alungită.
Două percutoare sunt identice atât ca formă, cât şi ca manieră de prelucrare. Ambele au fost prelucrate din gresie. Blocul de materie primă era spart la una dintre extremităţi şi apoi uşor regularizat, pentru a căpăta un aspect neted, ce favoriza ţinerea în mână şi manipularea. Marginile şi feţele erau fasonate, destul de pronunţat, prin abraziune, până căpătau un aspect foarte neted. Într-unul din cazuri marginile au fost amenajate cu un aspect convex, iar pentru a doua piesă au fost şlefuite prin abraziune, până au devenit drepte. Părţile active sunt convexe. Cel de-al treilea, deşi asemănător primelor două ca formă generală, este mai alungit. Acesta diferă şi în ceea ce priveşte materia primă aleasă, aici fiind vorba de calcar. Întreaga sa suprafaţă este ocupată de negativele create prin debitarea unor aşchii de mari dimensiuni. Două ipoteze pot fi formulate cu privire la obţinerea suportului pentru această piesă: fie acesta este un nucleu epuizat şi ulterior refolosit ca percutor, fie cioplirea a vizat direct crearea suportului. Dimensiunile foarte diferite a aşchiilor debitate precum şi maniera dezorganizată în care s-a efectuat debitarea lor par să confere mai multă veridicitate pentru cea de-a doua ipoteză. Fasonarea s-a rezumat strict la prima etapă, cea a percuţiei, suprafaţa nefiind regularizată prin abraziune.
Două din cele trei percutoare prezintă urme de uzură. Aceasta ocupă întreaga parte activă şi se prezintă sub forma tocirii şi a desprinderii unor aşchii de dimensiuni mici şi medii.

B. Piese cu partea activă liniară
B.1. Topor.
Un singur exemplar, aflat într-o stare avansată de deteriorare, a fost introdus în acest tip. Extremitatea proximală şi una dintre margini nu s-au conservat. Forma piesei pare să fi fost rectangulară. Întreaga suprafaţă a fost fasonată prin abraziune. Atât marginea păstrată cât şi feţele sunt drepte. Partea activă are aspect convex. Zona conservată din partea activă nu prezintă urme de uzură, însă acest lucru nu exclude posibilitatea ca fracturarea piesei să fi intervenit pe parcursul funcţionării.

C. Varia.
În acest tip am introdus piese aflate într-o stare avansată de deteriorare, cărora nu le putem oferi o atribuire tipologică sigură.
C.1. Piese cu urme clare de prelucrare.
Şase fragmente fac parte din acest subtip. Deşi prezintă urme vizibile de prelucrare, dimensiunile reduse şi apartenenţa la zone puţin specifice din corpul piesei ne fac să nu deţinem suficiente date pentru o încadrare tipologică exactă. Patru din cele şase exemplare sunt fasonate destul de intens prin abraziune şi au aspect convex. Ele pot proveni atât de la marginea sau faţa inferioară a unei râşniţe, cât şi de la piese precum frecător sau percutor. Celelalte două fragmente sunt la rândul lor fasonate prin abraziune. Spre deosebire de primele piese, acestea au aspect drept.

C.2. Piese fără urme clare de prelucrare.
Patru exemplare au fost încadrate în acest subtip. Toate sunt într-o stare avansată de deteriorare. Micile fragmente conservate prezintă urme ce ar putea corespunde fasonării. Toate au aspect foarte neted, ce ar fi putut fi obţinut prin abraziune.

Observaţii asupra materialului litic şlefuit descoperit în Zona 2
Dispunerea pieselor în cadrul ansamblurilor este relativ echilibrată.
Cea mai slabă reprezentare a fost înregistrată în cadrul ansamblurilor 6 (un exemplar) şi 7 (trei exemplare), cercetate parţial.
Valori numerice echilbrate au fost înregistrate în ansamblurile 1, 2 şi 5, cu 12 şi respectiv câte 13 piese descoperite în nivelurile lor culturale. În ansamblul numărul 2 se remarcă US 2014/Fs 2015, cel care dă 9 din cele 13 piese (70%). Bogăţia acestei unităţi stratigrafice este vizibilă şi în ceea ce priveşte materialul ceramic, peste 40% din ceramica acestui ansamblu provenind din acest nivel stratigrafic. O situaţie asemănătoare a fost determinată şi în cazul ansamblului numărul 5, unde 12 din cele 13 piese apar în US 2042, interpretat ca spaţiu ce a servit ca zone de deşeuri menajere.
Peste 40% (33 exemplare.) din elementele ce alcătuiesc lotul studiat au fost descoperite în ansamblul numărul 4, mai precis în patru unităţi stratigrafice. Dintre acestea, se remarcă prin bogăţie US 2030 (14 exemplare.) şi US 2038 (15 exemplare). Cele două unităţi stratigrafice prezintă similarităţi în ceea ce priveşte densitatea materialului arheologic, fiind interpretate ca niveluri de acumulare a deşeurilor menajere şi de degradare a unor structuri de locuire
În cadrul tipurilor de materie primă prelucrată nu am observat o mare diversitate. Predomină gresia şi cuarţitul, alături de care se regăseşte într-un procent relativ important şi calcarul. Această componenţă a materiei prime a fost remarcată şi în cadrul studiului petrografic. Un aspect interesant este dat de procentul foarte ridicat (23%) de suporturi de tip galet. Acest tip de suport este întâlnit în majoritatea seriilor gumelniţene, dar într-un procent mult mai mic -nota 6. Pentru moment putem formula ipoteza existenţei unei strategii a comunităţilor ce au trăit pe aşezarea de la Taraschina, o strategie orientată către culegerea şi stocarea galeţilor. Dacă această strategie se datora unor oportunităţi oferite de către mediul natural sau era impusă o anumită orientare a activităţilor în cadrul acestor comunităţilor umane, pentru moment nu putem preciza cu exactitate.
O altă diferenţă interesantă faţă de alte situri gumelniţene din nordul Dobrogei poate fi observată şi în componenţa tipologică, mai precis în raportul dintre piesele cu partea activă liniară (topoare, tesle, dăltiţe) şi cele cu partea activă reprezentată parţial sau în totalitate de suprafaţa corpului (râşniţe, frecătoare, şlefuitoare, pietre de ascuţit, percutoare). Pe situl de la Carcaliu raportul între cele două mari grupe tipologice este 22/66% -nota 7, în vreme ce în seria de pe situl de la Trestenic situaţia înregistrată este 31/68% -nota 8. În Zona 2 de pe aşezarea din punctul Taraschina raportul este mult mai disproporţionat. Piesele cu partea activă liniară lipsesc aproape cu desăvârşire, o singură piesă, aflată în curs de prelucrare, putând intra în acest grup. Pe de altă parte, cel de-al doilea grup atinge o valoare impresionantă (81%). Parţial acest lucru ar putea fi explicat prin lipsa, cel puţin pentru moment, a rocilor magmatice pe situl din punctul Taraschina, preferate adesea în acest spaţiu geografic pentru prelucrarea topoarelor. Studiul petrografic efectuat asupra materialului litic din Zona 2 a condus la identificarea unor roci sedimentare şi metamorfice. Acestea au zonele-sursă situate la cca. 20-40 km de poziţia ocupată de comunităţile eneolitice care au vieţuit la Taraschina, în vreme ce zăcămintele de roci magmatice se aflau la aproximativ 70-80 km, în zona de nord-vest a Dobrogei. Totuşi, prezenţa pe sit a unor materiale cu locul de origine la distanţe mari, şi anume piesele de silex exploatat din platforma prebalcanică aflată în zona de nord-est a Bulgariei (la cca. 200 km) demonstrează capacitatea acestor comunităţi umane de a procura materiile prime/obiectele necesare, indiferent de locul de origine. Din acest motiv considerăm cheia problemei ca fiind dată de reţelele de schimb la care aveau acces comunităţile enolitice în discuţie. Nu putem exclude posibilitatea ca inventarul tipologic să fi suferit o anumită influenţă şi din partea mediului natural. Siturile cu un procent important de piese cu partea activă liniară (Carcaliu, Luncaviţa) erau situate în zone puternic împădurite, după cum dovedesc studiile asupra faunei, mamiferele sălbatice fiind mai prezente decât cele domestice în cadrul resturilor faunistice -nota 9. Într-un asemenea peisaj, obiecte precum topoarele şi teslele erau foarte utile în cadrul activităţilor de exploatare a lemnului şi de defrişare în vederea obţinerii unor terenuri pentru practicarea agriculturii. Pentru aşezarea de la Taraschina, studiile realizate până în acest moment au demonstrat existenţa unor spaţii naturale deschise, bogate în vegetaţie ierboasă, speciile sălbatice având cea mai slabă reprezentare cunoscută pentru siturile gumelniţene ce au beneficiat de cercetarea faunei -nota 10. Un astfel de mediu natural ar putea explica, măcar parţial, un procentaj foarte scăzut al pieselor cu partea activă liniară.
Materialul litic şlefuit recuperat din Zona 2 se prezintă într-o stare avansată de deteriorare. Doar 21% din piesele descoperite sunt întregi. Din cele 17 piese conservate în întregime, 14 exemplare sunt şlefuitoare pe suport de tip galet utilizat în formă naturală. Eliminând acest tip din statistica noastră, şi păstrând piesele trecute prin procesul de prelucrare doar trei din 67 (4,5%) sunt întregi. Cu sau fără şlefuitoare integrate în statistică, procentul de piese nedeteriorate de pe situl din punctul Taraschina este mult inferior celor înregistrate pe alte aşezări gumelniţene din nordul Dobrogei, cum ar fi Trestenic (57%) -nota 11- şi Carcaliu (46%) -nota 12.
Abstract other lang.
Abstract   L’enjeu de notre projet de recherche est de reconstituer l’évolution géohistorique environnementale de cet espace et de mettre en lumière le rôle des interventions humaines anciennes ou récentes dans le fonctionnement du milieu, son altération et son éventuelle dégradation dans l’optique de sa prise en compte dans la gestion de ce milieu.
Son originalité est de se positionner à l’interface entre approche géohistorique et approche géomorphologique, c’est-à-dire de coupler l’approche par la documentation ancienne aux sources de terrain en les validant et les complétant.
Il s’appuie pour les approches géohistoriques sur une documentation exceptionnelle et inédites issues par exemple des archives communistes en cours de déclassification, et sur la connaissance du delta par l’équipe support et les organismes partenaires pour le volet terrain.
Bibliography Albert, R.M., Lavi, O., Estroff, L., Weiner, S., Tsatskin, A., Ronen, A., Lev-Yadun, S. 1999, Mode of occupation of Tabun Cave, Mt Carmel, Israel during the Mousterian period: A study of the sediments and phytoliths, Journal of Archaeological Science 26 (10), p. 1249-1260.
Alexandre, A., Meunier, J.-D., Lézine, A.-M., Vincens, A., Schartz, D. 1997, Phytoliths: indicators of grassland dynamics during the late Holocene in intertropical Africa, Paleogeography, Paleoclimatology, Paleoecology 136, p. 213-229.
Ball, T.B., Gardner, J.S., Anderson, N. 2001, An approach to identifying inflorescence phytoliths from selected species of wheat and barley. In: Meunier, J.D., Colin, F. (Eds.), Phytoliths: Applications in Earth Sciences and Human History, A.A. Balkema Publishers, Exton, PA, p. 289-302.
Barboni, D., Brémond, L., Bonnefille, R. 2007, Comparative study of modern phytolith assemblages from inter-tropical Africa, Palaeogeography Palaeoclimatology Palaeoecology 246, p. 454-470.
Barboni, D, Bremond, L. 2009, Phytoliths of East African grasses: An assessment of their environmental and taxonomic significance based on floristic data, Review of Palaeobotany and Palynology 158 (1-2), p. 29-41.
Bălăşescu, A. 2003, L`étude de la faune des mammifères découverts à Luncaviţa, Peuce, S.N. 1, p. 453-468.
Bălăşescu, A., Radu, V., 2011, Paléo-économie animalière et reconstitution de l`environnement, în Carozza, L., Bem, C., Micu, C. (eds.), Société et environnement dans la zone du Bas Danube durant le 5ème millénaire avant notre ère, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, p. 385-408.
Berlin, A., Ball, T.B., Thompson, R., Kittleson, D., Herbert, S.C. 2003, Ptolemaic Agriculture, ‘‘Syrian Wheat’’, and Triticum aestivum, Journal of Archaeological Science 30, p. 115-121.
Blinnikov, M.S., Busacca, A., Whitlock, C. 2002, Reconstruction of the Late Pleistocene grassland of the Columbia basin, Washington, USA, based on phytolith records in loess, Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology 177 (1–2), p. 77–101.
Bozarth, S. 1992, Classification of opal phytoliths formed in selected Dicotyledons native to the Great Plains, In: Rapp, G., Mulholland, S. (Eds.), Phytoliths systematics, emerging issues, Plenum Press New York, p. 193-214.
Carozza, L., Bem, C., Micu, C. (eds.) 2011, Société et environnement dans la zone du Bas Danube durant le 5ème millénaire avant notre ère, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi.
Comşa, E. 1953, Contribuţie la harta arheologică a Dobrogei de Nord-Vest, SCIV 4, 3-4, p. 749-750.
Delhon, C., Alexandre, A., Berger, J.-F., Thiébault, S., Brochier, J.-L., Meunier, J.-D. 2003, Phytolith assemblages as a promising tool for reconstructing Mediterranean Holocene vegetation, Quaternary Research 59, p. 48-60.
Fredlund, G., Tieszen, L. 1994, Modern phytoliths assemblages from the North American Great Plains, Journal of Biogeography 21, p. 321-335.
ICPN Working Group: Madella, M., Alexandre, A., Ball, T. 2005, International code for phytolith nomenclature 1.0., Annals of Botany 96 (2), p. 253-260.
Micu, C., Haită, C., Mihail, F. 2005-2006, Quelques observations sur les pieces en pierre polie decouvertes dans l'etablissement eneolithique de Carcaliu (dep. de Tulcea), Peuce, S.N., 3-4, p. 9-40.
Mihail, F., Ştefan, C.E., 2014, Obiecte din piatră şi materii dure animale descoperite în tell-ul de la Baia, jud. Tulcea, în C.E. Ştefan, M. Florea, S.C. Ailincăi, C. Micu (eds.), Studii privind preistoria sud-estului Europei. Volum dedicat memoriei lui Mihai Şimon, Tulcea, p. 263-298.
Mihail, F., Micu, C., 2016, Polished stone objects at Trestenic tell settlement (Nalbant, Tulcea County), Peuce, S.N. 14, p. 17-42.
Mulholland, S. 1989, Grass opal phytolith production: A basis for archaeological interpretation in the northern plains, Archaeobotany through phytolith analysis symposium, Annual meeting of the Soc. Amer. Archaeology, abstracts, The Phytolitarian Newsletter 6 (1), 4.
Pearsall, D.M., Piperno, D.R. 1993, Current research in phytolith analysis: applications in archaeology and paleoecology. University of Pennsylvania Press, Philadelphia.
Piperno, D. 1988, Phytolith Analysis: An Archaeological and Geological Perspective, Academic Press, San Diego.
Piperno, D.R., Pearsall, D.M. 1998, The Silica Bodies of Tropical American Grasses: Morphology, Taxonomy, and Implications for Grass Systematics and Fossil Phytolith Identification, Smithsonian contribution to botany, 85, p. 1-22.
Rosen, A.M. 1992, Preliminary identification of silica skeletons from Near Eastern archaeological sites: An anatomical approach, In: Rapp, G.R., Mulholland, S.C. (Eds.), Phytolith Systematic, Plenum Press, New York, p. 129-147.
Runge, F. 1999, The opal phytolith inventory of soils in central Africa quantities, shapes, classification and spectra, Review of Palaeobotany and Palynology 107, p. 23-53.
Strömberg, C.A.E. 2002, The origin and spread of grass-dominated ecosystems in the late Tertiary of North America: preliminary results concerning the evolution of hypsodonty, Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology 177 (1-2), p. 59-75.
Twiss, C., Suess, E., Smith, R. 1969, Morphology classification of grass phytoliths, Proceedings of the Soil Science Society of America 33, p. 109-115.
Vespremeanu-Stroe, A., Preoteasa, L., Hanganu, D., Brown. A.G., Bîrzescu, I., Toms, P., Timar-Gabor, A. 2013, The impact of the Late Holocene coastal changes on the rise and decay of the ancient city of Histria (southern Danube Delta), Quaternary International 293, p. 245-256.
Bibliographic notes 4)Mihail, Micu 2016, 24-26.
5)Micu, Haită, Mihail 2005-2006, 16; Mihail, Micu 2016, 27.
6)Micu, Haită, Mihail 2005-2006, 14; Mihail, Ştefan 2014, 266; Mihail, Micu 2016, 28.
7)Micu, Haită, Mihail 2005-2006, 21.
8)Mihail, Micu 2016, 33.
9)Bălăşescu 2003, 22; Bălăşescu, Radu 2011, 399, Fig. 15.
10)Bălăşescu, Radu 2011, 398-399,Fig. 15.
11)Mihail, Micu 2016.
12)Micu, Haită, Mihail 2005-2006.
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu