Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Maliuc | County: Tulcea | Site: Taraschina | Excavation Year: 2017

Excavation Year   2017
Epoch
Prehistory;
Late Roman period (2nd - 4th cent.)
Periods
Prehistory;
Roman Period
Site Category
Domestic
Site Types
Tell
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Tulcea
Locality   Maliuc
Commune   Maliuc
Site  Taraschina
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Bălășescu Adrian Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Radu Valentin Muzeul Naţional de Istorie a României
National Arch. Record Site Code 160788.01
Report Analiza arheozoologică a Zonei 3 de la Taraschina


În prezentul studiu vom analiza fauna descoperită în Zona 3 de la Taraschina.
Fauna prezintă toate caracteristicile unor deşeuri menajere şi anume o accentuată fragmentaritate cauzată atât de factorul antropic dar şi de numeroasele procese tafonomice extrem de complexe care sunt legate mai ales de îngheţ/dezgheţ, umezeală, urme de dinţi de carnivore/suine şi de vegetale etc.
S-au analizat materiale faunistice din ansamblul ENS 3 (Us 3004, 3005), Us 3007 şi unitatea domestică 1-UND1 (Us 3008 si 3009).
Determinările anatomice şi taxonomice ale faunei de la Taraschina au fost realizate cu ajutorul colecţiei anatomice de comparaţie a Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan” şi a Muzeului Naţional de Istorie a României, ambele din Bucureşti. Din punct de vedere metodologic am folosit metodele prezentate în lucrările lui V. Radu pentru moluşte, peşti şi reptile şi A. Bălăşescu pentru mamifere.

Material
Eşantionul prelevat din zona 3 însumează 1522 resturi faunistice care au aparţinut diferitelor clase de animale: moluşte (8 specii), peşti (6), reptile (2), păsări (1) şi mamifere (12).
Atât per ansamblu, cât şi dacă comparăm cele 2 contexte arheologice principale E2 şi UND 1 observăm ca număr de resturi (NR), că moluştele sunt cele mai numeroase (43,82%) urmate de mamifere (38,9% ) şi peşti (15,37%).

Moluşte
Au fost înregistrate un număr de 667 resturi de moluşte. Dintre acesta bivalvele din genurile Unio şi Anodonta sunt cele mai frecvente (440) cu procente variind între 65.12% în Us 3004 şi 72.91% în Us 3009. Deoarece materialul este foarte fragmentat au putut fi măsurate (înălţimea cochiliilor) doar 15 (4.2%) valve de Unio tumidus din ENS3. Media este de 31,29 mm.
Speciile intrusive precum gasteropodele Helix sp. şi Cepaea sp. sunt prezente în toate structurile cercetate atingând un procent de 19.64%. Alte specii prezente în acest material sunt gasteropodul Viviparus sp. (13.34%) şi două cochilii ale bivalvei marine Cardium sp.

Peşti
Pentru această campanie au fost studiate 234 resturi de peşte. Speciile prezente sunt de apă dulce precum ştiuca, crapul, babuşca, somnul, şalăul dar şi specii anadrome ce se hrănesc cea mai mare parte din timp în Marea Neagra şi intră pentru reproducere pe Dunăre precum sturionii sau babuşca de mare (Rutilus frisii). Speciile cele mai bine reprezentate atât cu resturi craniene cât şi de la rahis sunt crapul, somnul şi şalăul. Diferenţele, între cele două contexte studiate, sunt minore în acest stadiu al cercetării.
Dimensiunile reconstituite pentru cele 3 specii dominante sunt în general mari şi foarte mari în cazul crapului şi şalăului şi medii în cazul somnului. Astfel media lungimii totale a crapului este de 72 cm LT (5,8 kg) pentru ENS3 şi de 68 cm LT (5,2 kg) pentru UND1, somnului îi corespunde o medie de 124 cm LT (19,8 kg) pentru ENS3 şi de 99 cm LT (9,3 kg) pentru UND1, în timp ce şalăul prezintă 75 cm LT (4 kg) pentru ENS3 şi 65 cm LT (2,7 kg) pentru UND1. Observăm o uşoară scădere a taliei în eşantionul UND1 pentru această etapă a studiului dar în general toţi aceşti indivizi se încadrează în categoria reproducătorilor.

Reptile
Cele două ţestoase de apă (Emys orbicularis) şi de stepă (Testudo graeca) sunt prezente cu resturi de la carapace şi plastron dar şi de la membre.

Păsări
Şi în nivelul 3 resturile de păsări sunt rare. Au fost identificate doar două resturi câte unul pentru fiecare structură cercetată.

Mamifere
În cazul oaselor de mamifere se observă o puternică fragmentare a acestora mai ales longitudinală, astfel că 90% dintre oase sunt sparte de aceasta manieră. În aceste condiţii putem înţelege de ce foarte puţine oase de mamifere au putut fi analizate din punct de vedere biometric (sub 3 %).
În material s-au identificat 592 de resturi de mamifere care cântăresc 3740 grame dintre care au fost determinate din punct de vedere specific circa 231 (39%) care reprezintă 2877 grame (76,9%).
Spectrul faunistic nu este extrem de bogat. Astfel s-au identificat 11 taxoni dintre care cinci domestici – vită (Bos taurus), oaie (Ovis aries), capră (Capra hircus), porc (Sus domesticus), câine (Canis familiaris) şi 6 sălbatici – cerb (Cervus elaphus), mistreţ (Sus scrofa), cal sălbatic (Equus ferus), vulpe (Vulpes vulpes), o specie de de mustelid (Mustelidae), iepure (Lepus europaeus). La acestea se mai adaugă şi grupul suinelor indeterminabile (Sus domesticus/Sus scrofa) care datorită fragmentarităţii acestor oase nu au putut fi încadrate de o maniera precisă în cadrul unei specii.
Raportul dintre animalele domestice şi cele sălbatice este ca NR de 94% la 6% în timp ce ca greutate avem 84,5% la 15,5% -nota 25. Acest fapt sugerează că activitatea de creştere a animalelor juca un rol foarte important în cadrul paleoeconomiei animaliere de la Taraschina. Astfel se creşteau în primul rând ovicaprine (43,7%) şi bovine (38,96%), în timp ce ca greutate bovinele (57,2%) depăşesc cu mult ovicaprinele (20,8%). Această răsturnare de situaţie ne arată importanţa cântăririi resturilor faunistice în condiţiile în care fragmentaritatea este extrem de accentuată datorită condiţiilor tafonomice care au afectat eşantionul faunistic iniţial. Astfel şansele de distrugere a oaselor care provin de la animale de talie medie (cum sunt ovicaprinele, suinele de vârste mici, carnivorele) sunt mult mai mari decât cele ale animalelor de talie mare (bovine, equide, cerb, mistreţ, etc.)

Ca de obicei ca şi în cazul celorlalte zone/sectoare studiate din punct de vedere arheozoologic porcul are o pondere extrem de redusă (1,7% ca NR şi 3% ca greutate). Câinele este extrem de bine reprezentat ca NR (4,7%), dar având în vedere talia sa relativ mai mică în comparaţie cu ceilalţi taxoni acesta nu depăşeşte 2% ca greutate.
Vânatul nu este foarte bogat, doar 6 taxoni, dintre care cea mai mare pondere o au cerbul (1,3% ca NR şi 2,92% ca greutate) şi calul (1,3% ca NR şi 11,4% ca greutate), care sunt animale de talie mare şi care furnizează cantităţi foarte mari de carne, dar şi alte produse cum ar fi pieile, coarnele, tendoanele etc.

Cu toate că eşantioanele sunt relativ mici de circa 101 resturi determinate în UND 1 şi 130 în ENS 3 se pot face câteva observaţii care trebuie luate sub rezerva că acestea sunt relativ reduse numeric şi că UND 1 este încă în curs de cercetare/studiu. Astfel în ENS 3 remarcăm că resturile de caprine sunt mai numeroase decât cele de vită (46,9% la 37,7%) în timp ce în UND 1 bovinele depăşesc cu puţin ovicaprinele (40,6% la 39,6). Porcul si vânatul sunt mai bine reprezentate în UND 1 decât în ENS 3 (porc - 2,9% la 0,8%; vânat 8,9% la 3%).
Câinele este relativ constant (4,6% in ENS 3 şi 4,9% în UND 1).
Ca greutate remarcăm ponderea foarte mare a resturilor de bovine care depăşesc 55%. Ceea ce este surprinzător este ponderea vânatului care în UND 1 atinge 22,2% faţă de ENS 3 unde avem 4,5%).
Toate aceste observaţii vor trebui însă urmărite cu atenţie în perspectiva viitoarelor cercetări arheologice realizate în Zona 3. În acest moment nu putem decât să remarcăm cele câteva diferenţe care există între ENS 3 şi UND 1.
Abstract other lang.
Abstract   L’enjeu de notre projet de recherche est de reconstituer l’évolution géohistorique environnementale de cet espace et de mettre en lumière le rôle des interventions humaines anciennes ou récentes dans le fonctionnement du milieu, son altération et son éventuelle dégradation dans l’optique de sa prise en compte dans la gestion de ce milieu.
Son originalité est de se positionner à l’interface entre approche géohistorique et approche géomorphologique, c’est-à-dire de coupler l’approche par la documentation ancienne aux sources de terrain en les validant et les complétant.
Il s’appuie pour les approches géohistoriques sur une documentation exceptionnelle et inédites issues par exemple des archives communistes en cours de déclassification, et sur la connaissance du delta par l’équipe support et les organismes partenaires pour le volet terrain.
Bibliography Albert, R.M., Lavi, O., Estroff, L., Weiner, S., Tsatskin, A., Ronen, A., Lev-Yadun, S. 1999, Mode of occupation of Tabun Cave, Mt Carmel, Israel during the Mousterian period: A study of the sediments and phytoliths, Journal of Archaeological Science 26 (10), p. 1249-1260.
Alexandre, A., Meunier, J.-D., Lézine, A.-M., Vincens, A., Schartz, D. 1997, Phytoliths: indicators of grassland dynamics during the late Holocene in intertropical Africa, Paleogeography, Paleoclimatology, Paleoecology 136, p. 213-229.
Ball, T.B., Gardner, J.S., Anderson, N. 2001, An approach to identifying inflorescence phytoliths from selected species of wheat and barley. In: Meunier, J.D., Colin, F. (Eds.), Phytoliths: Applications in Earth Sciences and Human History, A.A. Balkema Publishers, Exton, PA, p. 289-302.
Barboni, D., Brémond, L., Bonnefille, R. 2007, Comparative study of modern phytolith assemblages from inter-tropical Africa, Palaeogeography Palaeoclimatology Palaeoecology 246, p. 454-470.
Barboni, D, Bremond, L. 2009, Phytoliths of East African grasses: An assessment of their environmental and taxonomic significance based on floristic data, Review of Palaeobotany and Palynology 158 (1-2), p. 29-41.
Bălăşescu, A. 2003, L`étude de la faune des mammifères découverts à Luncaviţa, Peuce, S.N. 1, p. 453-468.
Bălăşescu, A., Radu, V., 2011, Paléo-économie animalière et reconstitution de l`environnement, în Carozza, L., Bem, C., Micu, C. (eds.), Société et environnement dans la zone du Bas Danube durant le 5ème millénaire avant notre ère, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, p. 385-408.
Berlin, A., Ball, T.B., Thompson, R., Kittleson, D., Herbert, S.C. 2003, Ptolemaic Agriculture, ‘‘Syrian Wheat’’, and Triticum aestivum, Journal of Archaeological Science 30, p. 115-121.
Blinnikov, M.S., Busacca, A., Whitlock, C. 2002, Reconstruction of the Late Pleistocene grassland of the Columbia basin, Washington, USA, based on phytolith records in loess, Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology 177 (1–2), p. 77–101.
Bozarth, S. 1992, Classification of opal phytoliths formed in selected Dicotyledons native to the Great Plains, In: Rapp, G., Mulholland, S. (Eds.), Phytoliths systematics, emerging issues, Plenum Press New York, p. 193-214.
Carozza, L., Bem, C., Micu, C. (eds.) 2011, Société et environnement dans la zone du Bas Danube durant le 5ème millénaire avant notre ère, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi.
Comşa, E. 1953, Contribuţie la harta arheologică a Dobrogei de Nord-Vest, SCIV 4, 3-4, p. 749-750.
Delhon, C., Alexandre, A., Berger, J.-F., Thiébault, S., Brochier, J.-L., Meunier, J.-D. 2003, Phytolith assemblages as a promising tool for reconstructing Mediterranean Holocene vegetation, Quaternary Research 59, p. 48-60.
Fredlund, G., Tieszen, L. 1994, Modern phytoliths assemblages from the North American Great Plains, Journal of Biogeography 21, p. 321-335.
ICPN Working Group: Madella, M., Alexandre, A., Ball, T. 2005, International code for phytolith nomenclature 1.0., Annals of Botany 96 (2), p. 253-260.
Micu, C., Haită, C., Mihail, F. 2005-2006, Quelques observations sur les pieces en pierre polie decouvertes dans l'etablissement eneolithique de Carcaliu (dep. de Tulcea), Peuce, S.N., 3-4, p. 9-40.
Mihail, F., Ştefan, C.E., 2014, Obiecte din piatră şi materii dure animale descoperite în tell-ul de la Baia, jud. Tulcea, în C.E. Ştefan, M. Florea, S.C. Ailincăi, C. Micu (eds.), Studii privind preistoria sud-estului Europei. Volum dedicat memoriei lui Mihai Şimon, Tulcea, p. 263-298.
Mihail, F., Micu, C., 2016, Polished stone objects at Trestenic tell settlement (Nalbant, Tulcea County), Peuce, S.N. 14, p. 17-42.
Mulholland, S. 1989, Grass opal phytolith production: A basis for archaeological interpretation in the northern plains, Archaeobotany through phytolith analysis symposium, Annual meeting of the Soc. Amer. Archaeology, abstracts, The Phytolitarian Newsletter 6 (1), 4.
Pearsall, D.M., Piperno, D.R. 1993, Current research in phytolith analysis: applications in archaeology and paleoecology. University of Pennsylvania Press, Philadelphia.
Piperno, D. 1988, Phytolith Analysis: An Archaeological and Geological Perspective, Academic Press, San Diego.
Piperno, D.R., Pearsall, D.M. 1998, The Silica Bodies of Tropical American Grasses: Morphology, Taxonomy, and Implications for Grass Systematics and Fossil Phytolith Identification, Smithsonian contribution to botany, 85, p. 1-22.
Rosen, A.M. 1992, Preliminary identification of silica skeletons from Near Eastern archaeological sites: An anatomical approach, In: Rapp, G.R., Mulholland, S.C. (Eds.), Phytolith Systematic, Plenum Press, New York, p. 129-147.
Runge, F. 1999, The opal phytolith inventory of soils in central Africa quantities, shapes, classification and spectra, Review of Palaeobotany and Palynology 107, p. 23-53.
Strömberg, C.A.E. 2002, The origin and spread of grass-dominated ecosystems in the late Tertiary of North America: preliminary results concerning the evolution of hypsodonty, Palaeogeography, Palaeoclimatology, Palaeoecology 177 (1-2), p. 59-75.
Twiss, C., Suess, E., Smith, R. 1969, Morphology classification of grass phytoliths, Proceedings of the Soil Science Society of America 33, p. 109-115.
Vespremeanu-Stroe, A., Preoteasa, L., Hanganu, D., Brown. A.G., Bîrzescu, I., Toms, P., Timar-Gabor, A. 2013, The impact of the Late Holocene coastal changes on the rise and decay of the ancient city of Histria (southern Danube Delta), Quaternary International 293, p. 245-256.
Bibliographic notes 25)Acest raport a fost calculat eliminând suinele indeterminabile al căror statut domestic sau sălbatic este dificil de precizat.
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu