|
Report |
Descrierea tehnică a cercetărilor din anul 2017 (Casetele: C1, C2, C3, C4)
În anul 2017 s-a continuat cercetarea arheologică începută în anul 2010, săpătura derulându-se şi în anii următori, 2011–2013, 2016–2017. A fost continuată cercetarea suprafeţei de 10 x 10 m în total, împărţită în patru casete, denumite C1, C2, C3, C4, cu dimensiunile de 5 x 5 m fiecare, fiind despărţite de ele de câte un martor de 0,5 m lăţime. În cursul cercetărilor din anul 2013 martorii din cadrul suprafeţei cercetate s-au deteriorat, încât a fost necesară demontarea acestora. Din motive similare a fost necesară şi lărgirea suprafeţei cercetate, aceasta realizându-se în urma îndreptării profilelor. În pofida încercărilor de a le proteja atât de umezeală, cât şi de fluctuaţiile termice prin foliere şi reumplere, stratul arheologic superior (cu o grosime de aprox. 50 cm), se distruge vizibil în fiecare an. În campania de cercetări arheologice din 2017 suprafaţa totală deschisă fiind de 156 m2 (12x13m).
Pe parcursul săpăturii, cu toate că prin demontarea martorilor s-a obţinut o singură suprafaţă ca tehnică de lucru s-a păstrat atât denumirea cât şi partiţionarea iniţială a suprafeţei în casete. Documentarea vestigiilor arheologice a fost realizată în funcţie de casetele delimitate iniţial. S-a avansat în fiecare casetă în funcţie de situaţia arheologică existentă. În suprafaţa deschisă în zona centrală a tell-ului de epoca bronzului, s-au cercetat şi documentat un număr de 3 morminte (M 34, M 37, M44), 16 gropi (G 41, G 42, G 43, G 46, G 47, G 51, G 53, G57, G 59, G 61, G 63, G 64, G 65, G 66, G 67, G 70), patru vetre (V6, V7, V8, V9) şi o serie de alte complexe şi contexte arheologice (Cx18, Cx 20, Cx 21, Cx 22, Cx 23 etc.).
Concluzii
Principala concluzie ce reiese în urma cercetărilor din 2017, este că tellul a fost locuit în permanenţă pe parcursul epocii mijlocii a bronzului, până în pragul epocii târzii a bronzului. Între nivelele de cultură succesive identificate nu s-a putut observa o întrerupere, nefiind sesizate nici sincope în evoluţia formelor ceramice descoperite. Toate acestea denotă o cronologie succesivă a ultimelor locuiri atribuite unor comunităţi din epoca bronzului pe acest loc.
Pe lângă mormintele medievale descoperite în anii precedenţi, au fost identificate morminte noi şi în anul 2017. La adâncimea la care s-a ajuns se termină şi majoritatea mormintelor datate undeva la sfârşitul sec. 16, început de sec. 17, doar câteva dintre ei adâncindu-se mai mult în straturile preistorice. Importanţa acestei situaţii se va simţii în următoarea etapă a cercetării, când contextul descoperirilor nu va mai fi compromis de intervenţiile ulterioare, reprezentate de gropile de mormânt medievale/premoderne. Chiar şi aşa putem afirma că pe suprafaţa săpată de aprox 156 mp se disting două zone de dărâmături (Cx14), în C1 şi C2 concentraţiile de chirpic provenite în urma incendierii clădirii de mari dimensiuni, prevăzută cu trei vetre deschise amenajate pe podeaua de lut şi două vetre portative întregi (cea din C1, descoperită în campania din 2013, a fost tăiată/distrusă pe jumătate de mormântul M44, iar cea descoperită în caseta C4 este întreagă) sub pereţii prăbuşiţi, având în total cca. de 6/7 m între ele, par să fi aparţinut unei singure unităţi de locuire. Dărâmăturile au fost demontate, sub acestea s-a observat continuarea podelei lutuite Cx 17. În C1 şi C2, platforma de lut Cx 17 este mărginită pe partea de vest şi sud de un complex rectangular denumit Cx 21, la fel pe partea nordică şi estică, de un şanţ îngust, Cx 23. În ambele complexe s-au descoperit elemente de structură a locuinţei Cx 17. În partea sudică a Cx 21, sub o dărâmătură de chirpic, pe umplutura complexului s-au descoperit bucăţi de bârne carbonizate. Acestea probabil aparţin sructurii podului locuinţei cercetate. În Cx 23 s-au conturat gropi de par, pe baza cărora complexul a fost interpretat ca şi un şanţ de implementare a pereţilor clădirii Cx 17. Clădirea se datează pe baza probei AMS (DeA 8287-seminţe carbonizate prelevate) la 1750-1680 î.Ch. Materialul arheologic deosebit de bogat (oase de animal, unelte de corn, fragmente de râşniţe, fragmente ceramice) indică o prezenţă intensă în acest spaţiu. În consecinţă, pe baza elementelor de structură s-a conturat o locuinţă de suprafaţă cu două nivele şi mai multe compartimente, având un gard de structură uşoară în afara clădirii, pe partea sud-estică a acestuia. Amplasarea gropilor de par sugerează existenţa unei streaşine late, în jur de 1 m, în partea sudică şi vestică a complexului Cx 17.
Considerăm campania din anul 2017 un pas înainte în cercetarea unităţilor gospodăreşti şi de locuit de la tell-ul Carei-Bobald. Campania din anul 2016 a lămurit situaţii stratigrafice încă neclare în anii precedenţi, oferind o serie de noi răspunsuri privind contextele arheologice documentate şi o serie de noi întrebări la care sperăm să găsim repere şi mai sigure pentru a oferi răspunsuri punctuale privind problemele habitatului din epoca bronzului din zona Careiului.
|
