Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Caransebeş | Commune: Jupa | County: Caraş-Severin | Site: Peste Ziduri | Excavation Year: 2017

Excavation Year   2017
Epoch
Late Roman period (2nd - 4th cent.)
Periods
Roman Period
Site Category
Domestic
Site Types
Urban settlement
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Caraş-Severin
Locality   Caransebeş
Commune   Jupa
Site  Peste Ziduri
Site Sector
Site name   Tibiscum
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Glicheria Regep Simona Daniela Universitatea de Vest, Timişoara
Ardeţ Adrian Site director Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş
Ardeţ Lucia-Carmen Liceul "Traian Doda", Caransebeş
Benea Doina Universitatea de Vest, Timişoara
Crânguş Mariana Universitatea de Vest, Timişoara
Leonti Iulian Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş
Negrei Dimitrie Pavel Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă, Caransebeş
Ștefănescu Atalia
National Arch. Record Site Code 53407.01
Report Scurt istoric
Oraşul antic Tibiscum era situat pe graniţa de vest a provinciei Dacia, într-o zonă depresionară, traversată de râul Timiş (Τιβισκος) şi Bistra.
Aşezarea a avut la început statutul de vicus militar, iar la începutul secolului III p. Chr. primeşte statutul de municipium, în timpul împăratului Septimius Severus (193 – 211 d. Chr Pe parcursul secolului al III-lea municipiul roman Tibiscum cunoaşte o dezvoltare deosebită reprezentând unul din cele mai importante oraşe din Provincia romană Dacia.
Prin poziţia sa geografică, Tibiscum a deţinut şi un loc important în sistemul defensiv al sud-vestului Daciei şi, implicit al capitalei Ulpia Traiana Sarmizegetusa. Trupele cantonate aici au fost Cohors I Sagittariorum, Cohors I Vindelicorum, Numerus Palmyrenorum Tibiscensium, Numerus Maurorum Tibiscensium, trupe mobile, eficiente în luptele împotriva sarmaţilor iazigi şi în apărarea graniţei de vest a Daciei.
Ruinele antice se află răspândite astăzi pe raza satelor Jupa şi Iaz (Caraş-Severin county – vestul României). Din păcate o mare parte din vestigiile romane (mai bine de 75 %) au fost distruse de cursul fluctuant al râului Timiş.
Din datele arheologice rezultă o continuitate a locuirii unei populaţii romanice după abandonarea Daciei (sf. sec. III-sec.IV). Actul retragerii aureliene nu a marcat momentul final al vieţii romane pe teritoriul fostei provincii. La Tibiscum nu s-au înregistrat urme de incendiu sau de distrugere, din contră o populaţie romană încă locuia în vechile edificii urbane şi construia altele noi.
Cercetările arheologice sistematice sunt iniţiate şi conduse de profesorul Marius Moga, director al Muzeului Banatului din Timişoara. Din anul 1976 profesorul Marius Moga se retrage şi responsabilitatea ştiinţifică a şantierului îi revine Doinei Benea, iar din anul 2011 cercetările arheologice la Tibiscum sunt coordonate de dr. Adrian Ardeţ de la Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă Caransebeş.

3. Obiectivele cercetării
• Continuarea cercetărilor arheologice La edificiul descoperit în anul 2016 şi la clădirea XV, din cadrul aşezării civile de la Tibiscum - Jupa
• Cercetări arheologice în cadrul castrului roman de la Tibiscum - Jupa, cercetarea sistemului defensiv şi a laturii nordice a castrului
• Cercetarea arheologică a sistemului defensiv al oraşului/ zidul de incintă de la Tibiscum – Jupa
• Realizarea de cercetări arheologice non-destructive (cercetări geo-fizice şi geo-magnetice) în cadrul siturilor de la Tibiscum – Jupa şi Tibiscum – Iaz
• Punerea în valoare atât turistică şi muzeală a Rezervaţiei Arheologice de la Tibiscum

4. Rezultate şi interpretarea lor
Campania arheologică din anul 2017 a fost deschisă luni 10 iulie 2017 şi s-a desfăşurat până pe data de 15 septembrie 2017 pe trei sectoare distincte aflate în interiorul rezervaţiei arheologice.

4.1. Tibiscum Jupa, Sector 1
Responsabil sector: Lucia Carmen Ardeţ, membrii: Dimitrie Pavel Negrei şi Iulian Leonti
Urmare a finalizării programului de cercetare non intrusivă dintre Universitatea Warşovia şi Muzeul Judeţean de Etnografie şi al Regimentului de Graniţă din Caransebeş, respectiv Universitatea de Vest din Timişoara, în anul 2016 s-a materializat prin deschiderea a două secţiuni aflate la nord de incinta castrului militar. Secţiunea S/1 orientată nord-sud care are dimensiunile de 21 X 1.5 m şi secţiunea S/2 orientată est – vest care are dimensiunile de 8 X 2 m. După înlăturarea gliei moderne au apăru fundaţiile din piatră de râu ale unei construcţii patrulateră cu dimensiunile aproximative de 8 X 8 m, aflată la 50 de metrii de incinta nordică a castrului militar. Cele trei ziduri au grosimea de 0,80 m şi reprezintă fundaţia construcţiei din piatră de râu din care s-au mai păstrat doar trei rânduri de piatră de râu legată cu mortar. Aceste ziduri acoperă până la adâncimea de 1,20 m straturi succesive de pietriş, nisip, piatră de râu care fac parte din patul fundaţiei din piatră. Cercetările din anul 2016 s-au oprit la adâncimea de 1.20 m surprinzându-se două nivele reprezentate printr-un strat de pământ cu lut de cca. 0,30 m, care acoperă un nivel de 0,40 m care reprezintă stratul de distrugere a construcţiei din lemn. Menţionăm ca acest nivel acoperă podeaua din lut ce este arsă, urmare a unui puternic incendiu. Pe această podea a fost descoperită o structură circulară cu diametrul aproximativ de 1,40 m formată dintr-o bază de cărămidă care este înconjurată de fragmente prelucrate din cărămidă sub forma unui arc de cerc. În centrul acestei amenajări, cărămizile sunt sparte ca urmare a prezenţei în antichitate a unui stâlp de susţinere, probabil pentru o „masă circulară.
Cercetările din campania 2017 s-au concentrat în mod special pentru dezvelirea parţială a construcţiei atât în interior cât şi în exteriorul acesteia, materializate printr-o suprafaţă de 21 X 6 m . În urma cercetărilor arheologice pe lângă cele trei ziduri dezvelite în campania anterioară a mai fost decopertat şi cel de-al patrulea zid tot din piatră de râu, ce conţine foarte puţin mortar.
Din punct de vedere stratigrafic cercetările confirmă evoluţia construcţiei în două etape, una de lemn şi cealaltă din piatră. Această situaţie stratigrafică este datată atât pe baza materialului arheologic, reprezentat de cărămizi, opaiţe şi fibule dar şi pe descoperirea a două monede datate în faza de lemn la împăratul Traian şi cealaltă descoperită în fundaţia zidului din piatră, în timpul lui Antoninus Pius.
4.2. Tibiscum Jupa, Sector 2
Responsabil sector: Mariana Crânguş, membrii: Doina Benea şi Atalia Ştefănescu.
În campania din 2017 în sectorul UVT, am realizat în zona clădirii numită de noi CXV, două suprafeţe.
S1/2017 a fost trasată la 3,6 m de colţul de NV al lui S/2014, dimensiunile sale sunt de 5x3 m. În această suprafaţă a apărut zidul de nord al clădirii. Lăţimea zidului este de 0,75 m şi este realizat din piatră de râu legată cu mortar. Starea sa de păstrare este precară. Din elevaţia acestui zid se mai păstrează aproximativ 3 rânduri de piatră. În interiorul clădirii se observă o lutuire la nivelul de călcare. Alături de acest zid de nord al clădirii, zid cunoscut şi din campaniile anterioare, a mai apărut un alt zid, perpendicular pe cel de nord. Acest zid este realizat tot din piatră de râu, dar legat cu lut şi nu cu mortar. Zidul pare a delimita astfel pe latura de nord a clădirii două sau trei încăperi, de dimensiuni mai mici, asemeni unor cellae. Interiorul acestei prime încăperi (posibilă cella) este de 5,80 m.
S2/2017 a fost trasată la 2 metri de S1 din dorinţa noastră de a vedea dacă avem acceaşi situaţie din interiorul cellaei 1 se regăseşte şi în cea de a doua. Dimensiunile lui S2/2017 sunt aceleaşi, respectiv 5x3 m. Aici apare acelaşi zid de nord al clădirii, realizat în aceeaşi tehnică ca şi în S1, cu diferenţa că la un moment dat a suferit o reparaţie şi astfel s-a realizat în interiorul zidului dispunerea unei cantităţi mai mari de mortar cu pietre de râu de mai mici dimensiuni. Din acest zid, în S2 s-au păstrat 4 asize din elevaţie.
De remarcat că în exteriorul zidului de nord, de-a lungul său, pe aproape toată dimensiunea, peste o stradelă s-a dispus la un moment dat în strat compact fragmente de vase ceramice, asemeni unei depuneri intenţionate. Grosimea acestei depuneri este de aproximativ 15 cm, iar lăţimea este de aproximativ 40-50 cm. Considerăm că aceste vase provin de la vasele utilizate în cadrul unor procesiuni religioase ce se derulau în cadrul clădirii XV care acum, după a apariţia acestor cellae, nu greşim dacă spunem că este o clădire de cult. Până în 2016, când şi colegii de la Caransebeş dezveleau o incintă cu caracter religios în zona în care se află şi CXV, nu s-a ştiut exact care era zona sacră a Tibiscum-ului. În prezent suntem în situaţia în care putem afirma că la nord de castru s-a conturat zona cu caracter religios a aşezării de la Tibiscum. Deocamdată nu putem afirma cu certitudine cărei sau cărora dintre divinităţi i-a fost închinat edificiul. Cercetările din campania următoare sper să lămurească acest lucru.
4.3. Tibiscum Jupa, Sector 3
Responsabil sector Simona Daniela Glicheria Regep:, membru: Doina Benea
În anul 2017 s-a continuat investigarea sectorului de nord-vest al castrului mare, prin reluarea săpăturilor pe axa ce leagă colţul de nord-vest al castrului mare de colţul de nord-vest al comandamentului. Secţiunea din 2017 a avut lungimea de 12 m şi lăţimea de 2,00 m, caroiaj din 1 m în 1 m, fiind continuată parţial secţiunea din anul 2016; cercetarea a avut ca scop surprinderea structurii interne a castrului mare.
Stratigrafia este următoarea: 1. 0,00 - 0,015 m humus vegetal; 2. 0,15 - 0,50 m strat de depunere eoliană, fără materiale arheologice, strat cu pământ nisipos de culoare gălbuie; 3. 0,50 - 1,10/1,50 m nivel de distrugere în castrul mare, cu pământ de culoare negricioasă amestecat cu piatră de râu, pietriş, sporadic fragmente de ţigle şi ceramică; 4. 1,10/1,50 - 1,40/2,00 m, nivel de distrugere prin incendiere, al unei barăci militare, ce reprezintă ultima fază de locuire a barăcii; 5. 1,40/2,00-1,65/2,20 m strat de lut de amenajare; 6. Între m 0-6 la adâncimea de 1,65-2,00 m a fost surprins nivelul de astupare prin blocuri de calcar fragmentare a celor două şanţuri de apărare ale castrului mic (II/2); s-a surprins lăţimea celor două şanţuri: primul lat de 2,75 m, iar al doilea de 3,50 m.
Materialul arheologic descoperit este slab reprezentat de fragmente ceramice, monedă din bronz ilizibilă. Pentru realizarea cercetărilor au fost utilizate mijloacele clasice de cercetare arheologică.
În concluzie, cercetarea arheologică din anul 2017 trasată în imediata apropiere a colţului de sud-vest al castrului mic (II/2), a surprins un moment inedit şi anume, acela de demontare a zidului de incintă executat din blocuri de calcar fasonate, care urmau să fie reutilizate în incinta castrului mare construită spre sfârşitul domniei împăratului Antoninus Pius. Cu această ocazie, după nivelarea valului a avut loc şi astuparea celor două şanţuri de apărare ale castrului mic (II/2), realizată prin fragmente de blocuri de calcar, piatră de râu, suprapus de un strat de lut bătut de pregătire în vederea amenajării terenului pentru noua construcţie din lemn aparţinând nivelului castrului mare, respectiv o baracă (IV/1).
Cercetările arheologice întreprinse între anii 2009-2017 au evidenţiat un lucru important şi anume prezenţa în acest sector, a unui grup de barăci orientate est-vest, 6 la număr, care grupează probabil, primul şir de barăci ale soldaţilor sau posibile grajduri(?) cuprinzând efectivul uneia din cele trei unităţi existente ale castrului (respectiv: cohors I Sagittariorum sau cohors I Vindelicorum, numerus Palmyrenorum Tibiscensium, numerus Maurorum Tibiscensium).

5. Materialul descoperit
Materialul ceramic a fost bogat, fiind reprezentat de vase romane târzii, dar şi fragmente de vase de sticlă, cuie, mărgele, aplici şi fibule – extrem de importante în datarea nivelelor. Materialul rezultat în urma cercetării arheologice se află în depozitele MJERG Caransebeş.

6. Tehnici de cercetare
În săpătura realizată în anul acesta au fost utilizate mijloacele clasice de cercetare arheologică, combinate cu tehnica fişelor de context arheologic şi tehnici moderne, prospecţiuni geomagnetice şi aerofotometrie..

7. Obiectivele cercetării viitoare şi propuneri de conservare, protejare şi punere în valoare
Pentru anul 2018 ne propunem continuarea cercetării arheologice în cadrul zonei clădirii VI şi a drumului roman, dar şi realizarea unor lucrări de conservare primară, prin refacerea zidăriei şi punerea în valoare a acestei construcţii. Se doreşte o acţiune conjugată la care să participe şi autorităţile locale prin sprijinirea unui program de conservare şi punere în valoare a acestei importante zone arheologice din România.
Abstract other lang.
Abstract   
The archaeological campaign of 2017 took place on three distinct sectors within the archaeological reservation.
Sector 1. Following the completion of the non-intrusive research program between Warşovia University and the County Museum of Ethnography and the Border Regiment of Caransebeş, respectively the West University of Timişoara, in 2016 materialized by opening two sections at north of the military camp.
The researches from the 2017 campaign was specifically focused on unveiling the construction both inside and outside the building, materialized through an area of 21 x 6 m. As a result of the archaeological researches in addition to the three walls unveiled in the previous campaign, the fourth wall was also cut from the river, containing very little mortar.
From a stratigraphic point of view, the researches confirms the evolution of the two-stage construction, one of wood and the other of stone. This stratigraphic situation is dated on the basis of archaeological material, represented by bricks, lighters and fibula, but also on the discovery of two coins dated from Emperor Trajan on wood phaseand the other found in the foundation of the stone wall during the time of Antoninus Pius.
Sector 2. In the 2017 campaign in the UVT`s sector, we have made two sections in the building area, called by us CXV.
It is noticed that outside the northern wall, along almost all of its size, on a street was disposed in a compact layer fragments of ceramic pots, like a deliberate deposition. The thickness of this deposit is about 15 cm, and the width is about 40-50 cm.
Sector 3. In 2017, the Northwest section of the Big Camp continued to be investigated by resuming digging along the axis connecting the northwest corner of the large camp to the northwest corner of the command. The section of 2017 was 12 m long and 2.00 m wide, with a 1 m in 1 m grille, part of which was continued in 2016; the purpose of the research was to capture the internal structure of the Big Camp.
The archaeological research undertaken between 2009 and 2017 highlighted an important thing, namely the presence in this sector of a group of east-west oriented barracks, 6 in number, which probably grouped the first row of soldiers' barracks or possible stables.
Bibliography A. Ardeţ, Tibiscum. Ceramica romană descoperită la Iaz „Traianu", Cluj- Napoca, 2009.
A. Ardeţ, Din viaţa cotidiană de la Tibiscum, în Tibiscum, 2/2012, p. 49-60.
A. Ardeţ, L. C. Ardeţ, Tibiscum. Aşezările romane, Cluj- Napoca, 2004.
D. Benea, S. Regep, Cercetări arheologice în castrul mare de la Tibiscum (I), în Banatica, 24/1, 2014, p. 67-84.
D. Benea, S. Regep, Ştampile tegulare romane de la Tibiscum, în Analele Banatului, S.N., 23, 2015, p. 187-205.
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu