Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Pojejena | County: Caraş Severin | Site: Şiştariţa | Excavation Year: 2017

Excavation Year   2017
Epoch
Late Roman period (2nd - 4th cent.)
Periods
Roman Period
Site Category
Defence
Site Types
Fortifications
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Caraş Severin
Locality   Pojejena
Commune   Pojejena
Site  Şiştariţa
Site Sector
Site name   Vicus militar Pojejena
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Ardelean Cristian Muzeul Banatului, Timişoara
Hamat Ana Cristina Muzeul Banatului Montan, Reşiţa
Jęczmienowski Emil Institutul de Arheologie al Universității din Varșovia
Timoc Călin Muzeul Banatului, Timişoara
National Arch. Record Site Code 53522.03
Report După o perioadă de aproape 40 de ani de pauză cercetările arheologice sistematice la fortificaţia romană de la Pojejena au reînceput la iniţiativa reprezentanţilor Muzeului Naţional al Banatului – Timişoara în colaborare cu Muzeul Banatului Montan Reşiţa. La echipa de cercetare iniţială, în cadrul lucrărilor de prospecţiuni arheologice preliminare s-au raliat în prima etapă şi o echipă de tineri arheologi polonezi ai Institutului de Arheologie de pe lângă Universitatea din Varşovia.
Obiectivele principale au vizat cercetarea ariei de locuire civilă prin identificarea limitelor vicus-ului militar şi a stării de conservare a acestuia, ţinând cont de suprapunerea peste acest areal a satului actual Pojejena.
Importanţa sitului arheologic este deosebită, Pojejena fiind considerat între primele castre ridicate de romani la nordul Dunării şi este între puţinele care nu a fost abandonat după cucerirea Daciei de către împăratul Traianus şi iar mai târziu, după Retragerea Aureliană importanţa lui, în apărarea navigaţiei fluviale pe Dunăre creşte până la distrugerea definitivă de către huni a limesului danubian (începutul secolului al V-lea p.Chr.).
Prospecţiunile topografice, geomagnetice şi fotografia aeriană au oferit câteva date certe legate de mărimea şi orientarea castrului şi a reţelei de drumuri care pornesc de la porţile fortificaţiei. Legat de aşezarea civilă s-a constatat că ea a fost în cea mai mare parte distrusă, mai putând fi cercetată arheologic doar câteva fâşii de pe latura vestică unde aparatele au detectat câteva clădiri din piatră de tip Streifenhaus care coboară spre Dunăre. Întreaga locuire civilă pare că se concentrează în spaţiul dintre castru şi Dunăre, iar stratigrafic s-a constatat pe terenul din spatele actualei Primării Pojejena, că nivelele de locuire chiar dacă par să fie multe şi să se extindă pe o perioadă lungă de timp nu sunt destul de consistente, la -0,90 m se atinge deja lutul steril.
Fortificaţia romană târzie înglobează prima fortificaţie şi ocupă un areal ceva mai mare şi are zidul de incintă gros de aprox. 2,5 m, situaţie constatată la colţul de sud-vest. Meterezul a fost realizat din piatră spartă de carieră, în general micaşist geologic plat, de culoare verde închis. Colţul de sud-vest al acestei faze târzii a fortificaţiei este azi vizibil datorită unei alunecări de teren provocată de excavaţiile sătenilor după lut galben de construcţie ce se găseşte din belşug la baza terasei înalte pe care este poziţionat castrul.
Tot cu ocazia acestor cercetări de teren s-a putut stabili faptul că arealul de vizibilitate la Pojejena, de pe terasa castrului este foarte bun, de aici, din locul „via Bogdanovici” sau vechiul toponim „Şiştariţa” (= loc de pândă), este vizibil aproape 40 km din şenalul navigabil al Dunării, iar la aprox. 6 km distanţă spre vest, în amonte, pe malul stâng al Dunării se vede masivul muntos pe care fusese ridicată cetatea dacică de la Divici.
Cercetările viitoare se vor concentra mai ales în zona locuirii civile, despre a cărei mărime şi organizare nu ştim mare lucru. În acest areal, un alt obiectiv pe care îl avem în vedere, este de a surprinde zona necropolei şi mai ales a amenajărilor portuare care trebuie să fi existat la Pojejena. Locul a fost de la bun început un cap de pod al romanilor, un vad de trecere a Dunării, pe malul sudic, opus Pojejenei este castrul de la Pincum (Veliko Gradiste).
Materialul ceramic colectat cu ocazia acestor cercetări este deosebit de bogat şi variat şi cuprinde atât ceramică romană roşie fină şi seminfină de secol II-III p.Chr, fragmente de opaiţe Firmalampen şi cioburi de amforă cu slip galben cât şi ceramică romană târzie, realizată din caolin cu glazură verde-oliv.
S-au verificat cu ajutorul prospecţiunilor non-invazive toate loturile de pământ care se întind de la sud de castru spre Dunăre, îndeosebi pe terenurile bisericii ortodoxe sârbe şi este cert că aşezarea civilă avea clădiri de piatră aliniate la drum asemenea locuinţelor de tip „Streifenhaus”. Nucleul principal al aşezării civile romane şi mai apoi romane târzii era între castru şi Dunăre, aici constatându-se şi densitatea cea mai mare de ziduri, de la diversele faze de locuire.
Perieghetic au fost verificate toate terenurile agricole, de jur împrejur şi s-a putut constata că există şi alte puncte importante la o oarecare distanţă de castru, 0,5-1 km, posibile vile rustice sau magazii romane ale proprietarilor de pământ. Între materialele colectate din aceste puncte se numără, fragmente de cărămizi şi ţigle, cioburi de amfore şi alte recipiente mari, fragmente mici de terra sigillata, cioburi de sticlă romană şi resturi de oase de animale domestice.
Cea mai interesantă situaţie s-a constatat pe malurile pârâului Pojejena, unde la suprafaţă, urme de zidărie romană au fost constatate pe ambele maluri, în arătură.
Abstract other lang.
Abstract   Archaeological research at Pojejena were restarted again after an of almost 40 years long break. In this first campaign we used geomagnetic prospecting, surveying and soil resistivity to ascertain the site’s size and preservation state. We also used aerial photography to identify wall traces, soilprints of structures that could possibly be visible in the field. The control section made in the civilian settlement indicated a fairly compressed stratigraphy, the sequence of habitation levels not exceeding a depth of 90 cm. The resulting archaeological material consits mostly of ceramics, especially late roman pottery. The fields in the vicinity of the fort, as well as to the east, were surveyed.
The survey showed that the most interesting areas are the fields directly to the south of the fort and slightly to the east from it, in the area of the present-day cemetery. These areas contained concentrations of bricks, roof tiles and pottery dated to the 2nd-4th centuries AD.
The earth resistivity measurements in the area to the south of the fort brought to light the remains of the road running from the south gate of fort to the Danube and the buildings flanking the road on both sides. We plan to continue measurements with this method next year in the direct vicinity of those areas, mostly directly to the east on the field where bricks and mortar remains were clearly visible on the freshly ploughed field.
The magnetometric survey in the area to the south, east and north of the present-day cemetery did not bring interesting results. The most promising of them was the field to the south of the cemetery, where large quantities of the archaeological material was found.
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu