Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Constanţa | Site: Aşezarea romană de la Constanţa - cartier Palazu Mare | Excavation Year: 2017

Excavation Year   2017
Epoch
Late Roman period (2nd - 4th cent.)
Periods
Roman Period
Site Category
Defence;
Unassigned
Site Types
Habitation;
Citadel
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Constanţa
Locality   Constanţa
Commune   Constanţa
Site  Aşezarea romană de la Constanţa - cartier Palazu Mare
Site Sector Str. Tache Ionescu, parcela A 467/3/1 (proprietatea Prodan Vasile-Marcel)
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Băjenaru Constantin Site director Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Lascu Marius Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Vasilescu Dan Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
National Arch. Record Site Code 60446.01
Report În luna iulie 2017 s-au efectuat săpături arheologice pe terenul beneficiarului Prodan Vasile-Marcel, situat pe strada Tache Ionescu, în marginea de SE a cartierului Palazu Mare, la aproximativ 300 m distanţă spre V de malul lacului Siutghiol. Terenul pe care se propune construcţia unei locuinţe este situat în situl arheologic de la Constanţa-Palazu Mare (LMI CT-I-s-B-02724, RAN 60446.01). Numeroasele supravegheri şi ultimele cercetări arheologice preventive efectuate în zonă permit delimitarea mai clară a acestui sit. Perieghezele efectuate în anii 2016-2017 indică o concentrare importantă a locuirii pe străzile Ionel Teodoreanu, Tache Ionescu, Iuliu Maniu şi Jean Bart, precum şi în zona extravilană de la E şi SE, până către malul lacului Siutghiol. Locuirea romană interferează către S şi SE cu nuclee aparţinând unui alt sit arheologic bine cunoscut în zonă - aşezarea şi necropola neolitică din zona Centrului comercial Tom (Carrefour). Cercetarea a debutat cu trasarea unei secţiuni pe latura de N a suprafeţei (18,70 x 3 m), cu scopul de a verifica stratigrafia sitului, apoi s-a aplicat metoda decapării mecanice a întregii suprafeţe destinate viitorului imobil (18,70 x 8,60 x 9,60 x 1,60 x 9,10 x 7 m), cu răzuieli succesive manuale, până la un nivel optim de conturare a complexelor arheologice (circa -0,90 m sub nivelul actual). Succesiunea stratigrafică rezultată în urma cercetării este următoarea: - strat modern - pământ puternic întărit (0,10-0,15 m), rezultat al nivelării şi tasării terenului în perioada anilor 1990-2000, după trecerea de la exploatare agricolă la teren construibil; - strat vegetal de culoare negru-brun (0,15-0,20 m), afectat serios de arăturile din perioada exploatării agricole a terenului, în care au fost antrenate materiale arheologice provenite din stratul de cultură roman; - strat de cultură - pământ brun-cenuşos pigmentat, cu numeroase fragmente ceramice, material tegular etc. (0,250,35 m), de la baza căruia pornesc complexele arheologice identificate; - pământ brun-gălbui steril (0,20-0,30 m); - pământ galben viu (loess), surprins la circa -0,90/1,00 m sub nivelul actual. Până la dezvoltarea imobiliară din zonă, spaţiul destinat cercetării şi terenurile apropiate au fost folosite în secolul XX pentru agricultură, activitate care a afectat parţial stratul de cultură antic, în partea superioară (în cazul de faţă, intervenţiile antropice au mers aproximativ până la adâncimea de -0,40 m de la nivelul actual). Ulterior, la ridicarea construcţiilor din jur, pământul a fost supus unui proces de tasare cauzată de mişcarea utilajelor grele, ceea ce a dus la întărirea puternică a primilor 40 cm de sol. Materialele arheologice se concentrau în apropierea complexelor identificate, dar mai ales în partea de E a suprafeţei, majoritatea fiind recuperate de la adâncimi cuprinse între -0,20 şi -0,40/0,50 m. Acestea constau cu
preponderenţă în fragmente ceramice lucrate la roată de epocă romană din sec. II-III p.Chr., fiind descoperite şi câteva obiecte de bronz (un fragment de fibulă de tip Zwiebelknopffibeln, un fragment de cataramă, un nasture etc.), precum şi şapte monede, pentru care dăm mai jos identificările preliminare: • Caligula pentru Agrippa, as, atelier Roma, anii 37-41; • Probus, aurelianian, tip ADVENTVS PROBI AVG, atelier Roma, anul 278; • Probus, aurelianian, tip SECVRIT PERP, atelier Ticinum, anul 281; • Numerianus, aurelianian, tip VIRTVS AVGG, atelier Siscia, începutul anului 284; • Constans, AE4, tip GLORIA EXERCITVS (1ST), atelier estic, anii 337-341; • Constantius II, AE3, tip FEL TEMP REPARATIO (FH3), atelier Siscia, anii 356-358; • Valentinian I, AE3, tip RESTITVTOR REIP, atelier incert, anii 364-365. Deşi nu a fost identificat nici un complex databil în sec. IV p.Chr., ultimele trei monede şi fragmentul de fibulă amintit, descoperite, de altfel, la limita dintre vegetalul postantic şi partea superioară a stratului de cultură (-0,20/0,30 m), sugerează o locuire în apropiere, încheiată probabil în timpul domniei lui Valens, precum încetează majoritatea siturilor rurale din Dobrogea. Mult mai pregnante sunt urmele de locuire din sec. II-III p.Chr., interval în care se datează preliminar toate complexele cercetate. Un nivel de călcare corespunzător finalului acestei perioade (sfârşitul sec. III p.Chr. - începutul sec. IV p.Chr. ?) a fost identificat pe întreaga suprafaţă la adâncimea de -0,40/0,50 m, dar se pare că mai exista unul anterior (sec. II – prima jum. a sec. III p.Chr. ?), surprins în spaţiul dintre complexele C 2-C 3 şi C 1, la cota de -0,60/0,70 m şi presupus pe baza obiectelor descoperite. Acestea sunt o statuetă din plumb cu reprezentarea unui Genius Cucullatus şi trei monede romane provinciale bătute la Tomis: • emisiune pseudo-autonomă, AE, cu Zeus pe avers şi acvilă pe revers, perioada anterioară Antoninilor; • Traian ?, AE, contramarcă TOM aplicată pe revers, perioada Marcus Aurelius – Severus Alexander; • Caracalla, assarion, tip Thanatos sprijinit pe o torţă poziţionată invers, anii 209-210/211. Ca observaţie importantă, amintim descoperirea a numeroase fragmente de plumb, bucăţi mari şi mici, majoritatea reziduale, atât în stratul de cultură, cât şi în câteva dintre complexe, posibile dovezi ale unor activităţi metalurgice în zonă. Redăm în cele ce urmează descrierea complexelor arheologice identificate şi cercetate. C1, C1A – şanţuri (de delimitare ?). Decaparea generală a suprafeţei cercetate a permis conturarea a două şanţuri paralele (la cota de -0,80/-0,90 m de la nivelul actual), orientate pe direcţia NE-SV. Acestea par a fi contemporane, intersectându-se lângă profilul de N. Şanţul mare (C1) a fost surprins atât în grund (L max. = 9,15 m), cât şi în profilele de N şi de S ale săpăturii. Prezenta două niveluri de umplere: un strat de pământ brun-gălbui în partea superioară (în general afânat, bogat în materiale arheologice) şi un pământ negricios în partea inferioară (cu rare fragmente ceramice şi oase). După îndepărtarea umpluturii, s-a putut constata că forma şanţului este neregulată, fiind mai îngust în partea de S (lăţime cuprinsă între 1,85 şi 2,00 m, unde prezintă o rigolă de-a lungul peretelui de E, lată de 0,50 m şi cu ad. max. de -1,50 m) şi mai lat la mijloc şi în partea de N (până la un maxim de 2,60 m). Segmentul de N este mai adâncit şi prezintă două gropi de mici dimensiuni în peretele vestic, probabil pentru fixarea unor pari, al căror scop ne scapă. Cotele de adâncime variază între -1,25 şi -1,60 m. Diferenţa de nivel între capătul de S şi cel de N este de 35 cm, ceea ce ar putea sugera ca destinaţie, pe lângă delimitare, scurgerea apei către NE. Al doilea şanţ (C1A) a fost surprins în grund pe o lungime de 5,80 m şi în profilul de N al suprafeţei excavate. Dimensiunile acestuia sunt mai mici (lăţime max. 1,15 m) şi prezintă o rigolă de-a lungul peretelui de V (lată de 0,25 m), realizată într-o pantă uşoară către NE (ad. max. -1,40 m). Prezenta un singur nivel de umplere, compus dintr-un strat de pământ brun-negricios amestecat cu galben, caracterizat printr-un inventar arheologic sărac. Datarea şanţurilor în sec. II p.Chr. (funcţionare), poate şi în sec. III p.Chr. (cu dezafectare la sfârşitul secolului ?), este asigurată de materialele arheologice recuperate, în special din zona centrală şanţului mare C1. Dintre acestea enumerăm: fragmente de materiale de construcţie (ţigle, cărămizi), amfore, ceramică fină sau de uz comun (boluri, platouri, căni, oale etc.), un fragment dintr-o statuetă de lut, trei ace de os fragmentare, resturi osteologice de provenienţă animală (inclusiv de peşte), o fibulă întreagă (tip cu genunchi) şi una fragmentară (tip Aucissa), plumburi reziduale etc. De asemenea, remarcăm prezenţa a şapte monede în umplutura şanţului mare, extrase de la adâncimi cuprinse între -0,40 şi -1,00 m (deci stratul superior), care par să nu depăşească sec. II p.Chr. şi pentru care dăm mai jos identificările preliminare: • autonomă grecească (?), AE (modul mare), sec. II-I a.Chr. ? • emisiune pseudo-autonomă (?), AE (modul mic), sec. I-II p.Chr. ? • emisiune pseudo-autonomă, AE, contramarcă TPA aplicată pe una dintre feţe, atelier Tomis, perioada Traian – Hadrian; • emisiune pseudo-autonomă, AE, contramarcă B aplicată pe una dintre feţe, atelier Tomis, perioada Marcus Aurelius – Severus Alexander; • Antoninus Pius, OR, tip Apollo, atelier Tomis, anii 138-161; • Antoninus Pius, AR (denarius), tip incert, atelier Roma, anii 147-148 ?; • Marcus Aurelius, AE (denarius fourrée), tip incert, atelier incert, post 161. C2 – groapă (rituală ?). Groapă surprinsă în colţul de NV al suprafeţei cercetate, care are următoarele dimensiuni: dm. gurii 1,60 m; dm. maxim 2,50 m; dm. fundului 2,30 m. Conturată la -1,00 m, se adâncea până la -3,00 m faţă de nivelul actual, cotă corespunzătoare cu stânca naturală. S-au constatat trei niveluri mari de umplere: 1) între -1,00-2,00 m (de la nivelul actual): strat de pământ brun-negricios (afânat), amestecat cu galben în zona pereţilor, bogat în materiale arheologice (în special ceramică şi resturi osteologice de provenienţă animală); 2) între -2,00-2,50 m: strat de pământ negricios amestecat cu galben (mai compact), cu pietre de dimensiuni medii şi mari; 3) între -2,50-3,00 m: strat de pământ brun-negricios, amestecat cu nisip în partea inferioară, cu pietre de dimensiuni medii. Ceea ce conferă un caracter ritualic complexului cercetat este în primul rând descoperirea unui schelet aproape întreg de bovideu, surprins la adâncimea de -2,20 m şi depus pe un aranjament realizat din pietre de dimensiuni mari şi medii, de-a lungul peretelui de E (în clopotire). Majoritatea oaselor se aflau în conexiune anatomică, restul fiind deplasate probabil în urma descompunerii. Un al doilea craniu de bovideu fragmentar, aşezat tot pe nişte pietre, s-a găsit la aceeaşi adâncime, lângă peretele de N. Aceeaşi grijă a fost constatată şi pentru un animal de talie mai mică, probabil câine, depus cu capul pe o olană şi restul corpului de-a lungul peretelui de S (-2,20 m), care avea oasele în conexiune anatomică (picioarele îndoite). La o adâncime ceva mai mică (-1,80 m), lângă peretele de V, a apărut încă un schelet al unui animal de talie mică (câine),
cu oasele deranjate (nu pare a fi întreg). Interesant este faptul că animalele erau dispuse de-a lungul pereţilor, fără a se suprapune, zona centrală fiind ocupată de alte pietre. Imediat sub stratul cu animalele depuse se afla o lentilă de aproximativ 10 cm compusă din melci. Aceasta suprapunea primul strat de umplere al gropii, la baza căruia se aflau mai multe ţigle, sparte şi aşezate pentru a placa fundul gropii. Pe ţigle sau aproape de nivelul acestora s-au găsit resturi osteologice de la mai multe animale, de talii diferite, însă nici un schelet în conexiune anatomică parţială sau totală. Inventarul arheologic este destul de variat şi constă în: fragmente de materiale de construcţie (ţigle, olane), ceramică lucrată la roată (amfore, boluri, farfurii, castroane etc.), dar şi câteva fragmente ceramice lucrate cu mâna, sticlă, plumb rezidual, etc. Pe baza acestuia complexul se datează în sec. II-III p.Chr. Din stratul de cultură de deasupra gropii s-au recuperat două monede databile în primul sfert al sec. IV p.Chr., care nu pot constitui decât un terminus ante quem pentru dezafectarea gropii: • Crispus, AE3, tip VOT V MVLT X CAESS, atelier Thessalonica, anii 318-319; • Crispus, AE3, tip CAESARVM NOSTRORVM / VOT X, atelier Siscia, anii 321-324. C3 - groapă: structură probabil circulară (dm. max. 1,90 m), cu funcţionalitate incertă, situată lângă complexul C 2, surprinsă în grund şi în profilul de V al suprafeţei cercetate. Conturată la -1,00 m, se adâncea până la cota de -1,30 m faţă de nivelul actual. Prezenta un singur nivel de umplere, compus dintr-un pământ gri afânat, din care s-au recuperat mai multe resturi osteologice de provenienţă animală şi câteva fragmente ceramice lucrate la roată şi cu mâna (vas decorat cu brâu alveolat). Se datează în epoca romană (sec. II p.Chr. ?). C4 - şanţ (de delimitare ?). Şanţ surprins în colţul de SE al suprafeţei cercetate, atât în grund, cât şi în profilele de S şi E. Acesta pare a fi dispus în funcţie de cele două şanţuri învecinate (C1A, C1), având o orientare similară (NE-SV). Conturat la -0,90 m, se adâncea până la -1,10 m faţă de nivelul actual, fiind realizat într-o pantă uşoară către NE. Se caracteriza printr-un singur nivel de umplere compact (pământ brun-negricios), din care s-a recuperat o cană întregibilă. Se datează în sec. II-III p.Chr. Cercetarea preventivă efectuată pe proprietatea Prodan este prima care confirmă locuirea de epocă romană din cartierul Palazu Mare. Pe baza informaţiilor acumulate până în prezent, nucleul principal al aşezării este situat în zona străzilor Ionel Teodoreanu, Tache Ionescu, Iuliu Maniu şi Jean Bart. În acest perimetru au fost observate câteva concentrări importante de material tegular (proprietatea Martinescu de pe str. Ionel Teodoreanu), semn că avem cu siguranţă şi locuinţe cu ziduri din piatră. Descoperirile de pe str. Tache Ionescu reflectă probabil locuirea de la periferia aşezării, caracterizată de prezenţa şanţurilor de delimitare şi a gropilor (dintre care unele pot fi interpretate chiar gropi rituale). Cronologia aşezării romane din cartierul Palazu Mare este în stadiu incipient, deocamdată fiind o certitudine sec. II-III şi primele decenii ale sec. IV p.Chr.
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu