Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Constanţa | Site: Sola 62, parcela A 612/2/3, lot 2/1/1/1 (proprietatea SC Hygiene Plus SRL) | Excavation Year: 2017

Excavation Year   2017
Epoch
Late Roman period (2nd - 4th cent.)
Periods
Roman Period
Site Category
Religious, Ritual and Funerary
Site Types
Cemetery;
Grave
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Constanţa
Locality   Constanţa
Commune   Constanţa
Site   Sola 62, parcela A 612/2/3, lot 2/1/1/1 (proprietatea SC Hygiene Plus SRL)
Site Sector Necropolă
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Băjenaru Constantin Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Petcu Radu Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Vasilescu Dan Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
National Arch. Record Site Code 60428.33
Report Cercetarea preventivă s-a realizat pe terenul unde se propune construcţia unui imobil cu destinaţie de depozit, situat în marginea de NV a intravilanului municipiului Constanţa, la aproximativ 400 m Vest de DN 3C. Terenul SC Hygiene Plus SRL este situat la NE de traseul drumului antic recent cercetat pe proprietatea SC Metrosenzor SRL (iulie 2017), iar construcţia propusă se suprapune parţial pe un tumul aplatizat, sesizabil mai ales prin anomaliile vizibile pe ortofotoplanuri şi imagini satelitare. Pe baza informaţiilor obţinute în cercetarea Metrosenzor, avem certitudinea existenţei în această necropolă a mormintelor de incineraţie din sec. II p.Chr. şi cel puţin a mormintelor de înhumaţie din sec. III-IV p.Chr. (între care predomină tipul de mormânt cu firidă longitudinală). Cercetarea arheologică s-a efectuat în patru suprafeţe (S1-S4) dispuse pe amplasamentul viitorului imobil (o suprafaţă de 16 x 28 m), dar şi în zona unde se propune realizarea unei parcări, pe o suprafaţă totală de 719 mp. Săpătura a constat în decapare cu mijloace mecanice şi răzuieli manuale succesive, până la o cotă la care s-au putut contura complexe arheologice. Succesiunea stratigrafică rezultată în urma cercetării este următoarea : - strat de pământ arabil (circa 0,30 m); - rămăşiţe din stratul vegetal post-antic, negru-brun, neafectat de arătură (0,10 - 0,40 m); - în zona tumulului aplatizat s-au constatat depuneri tipice de pământ (care stau direct pe vegetalul antic), în general predominând lutul galben extras probabil din şanţul C1 aflat la S (grosimi variabile, între 0,10 şi 0,40 m); - pământ brun-gălbui steril (0,20-0,30 m); - pământ galben viu (loess), surprins la adâncimea de -0,700,80 m sub nivelul actual (şi aproximativ -0,90-1,00 m în zona cea mai înaltă a tumulului). Complexe identificate şi cercetate: C1 – şanţ de delimitare a spaţiului funerar. Împărţirea în suprafeţe mari a ariei supusă cercetării a permis identificarea unui şanţ de dimensiuni considerabile, surprins în partea de S a suprafeţelor S1 şi S4. Adâncimea de conturare a variat între -0,80 şi -1,30 m sub nivelul actual. În vederea obţinerii unui profil relevant, a fost efectuat un sondaj în suprafaţa S1, care a relevat deschiderea lui maximă (9,50 m), adâncimea maximă (-3,30 m sub nivelul actual) şi cel puţin două straturi de colmatare. Aproape sigur acesta se afla în relaţie cu mormântul de incineraţie M1, pe care îl delimita la S, orientarea ambelor complexe fiind E-V. În suprafaţa S4 şanţul îşi păstrează dimensiunile mari până puţin mai la SV de mormânt. Probabil în acelaşi timp sau la o dată ulterioară s-a realizat o prelungire a lui către V (C1a), de dimensiuni mai reduse (4,50 x 1,70 m), pornind dinspre colţul de SV. Având în vedere şi adâncimea mai mică (-1,25 m sub nivelul actual), este posibil ca aici să fi existat o zonă de trecere. Însă, dispunerea în plan a prelungirii şi a altor două şanţuri (C1b – orientat N-S, C1c – orientat E-V), surprinse doar parţial în grund, sugerează practicarea acestora cu scopul de a delimita o suprafaţă mai
mică, în interiorul căreia se află complexul C3. Din umplutura şanţului mare au fost extrase puţine materiale arheologice, însă relevante pentru stabilirea perioadei de funcţionare şi locuirea ulterioară. Astfel, din partea inferioară, aproape de fund, s-au recuperat fragmente ceramice databile în sec. II p.Chr., iar din prima colmatare provine o monedă emisă de împăratul Geta la Tomis, în anii 211-212, care constituie un terminus post quem pentru dezafectarea acestuia. Alte trei monede de bronz au fost extrase din colmatările ulterioare: Constantius II Caesar, AE3, tip GLORIA EXERCITVS (2ST), anii 330-333; Divus Constantinus, AE4, tip VN MR, anii 341-348; Constantius II, AE3 redus, tip SPES REIPVBLICE, anii 358-361. Acestea se află în legătură cu locuirea din sec. IV p.Chr. (indicată de prezenţa complexului C2) şi vin în completarea celorlalte materiale recuperate (fragmente ceramice), databile în aceeaşi perioadă. Menţionăm şi descoperirea unei monede din sec. V, extrasă din partea superioară a umpluturii şanţului, pierdută probabil când şanţul abia mai era vizibil. C2 – structură adâncită (locuinţă). Complexul este situat în suprafaţa S1, la N de şanţul C1 şi reprezintă o structură de dimensiuni relativ mari (5,70 x 4,25 m), orientată N-S, cu gropi de pari la interior, adâncită în pământ aproximativ 1,00 m de la nivelul de călcare antic. Pentru cercetarea ei integrală, s-a dispus efectuarea unui sondaj către E. Intrarea în locuinţă se făcea dinspre S, unde exista un spaţiu ieşit în exterior, lat de 2,25 m şi realizat într-o pantă uşoară. Modul de dispunere al celor opt pari (doar pe laturile de N, E, V şi în zona centrală) sugerează un acoperiş într-o singură apă, cu aplecare către N. Nivelul de călcare din interior se prezenta aproape uniform (-1,60 m sub nivelul actual) şi consta într-un pământ puţin bătătorit, cu urme slabe de arsură în colţul de SE al structurii. Acest lucru pare a indica caracterul sezonier al locuirii. O uniformizare s-a putut observa şi în cazul gropilor de pari. Astfel, adâncimea celor trei gropi dispuse pe axul central E-V este de -2,10 m sub nivelul actual pentru fiecare, cu dimensiuni de 0,40 x 0,35 m (latura de V), 0,75 m (mijloc) şi 0,70 x 0,55 m (latura de E). Gropile de pe latura de N au diametrul de 0,55 m şi cota finală situată la -1,75/1,85 m sub nivelul actual. Alte două gropi de dimensiuni mai mici (dm = 0,40 m) se aflau lângă parul central, fiind săpate la aceeaşi adâncime (-1,85 m sub nivelul actual). Fiecare groapă prezenta în umplutură pietre sfărâmicioase şi bucăţi de mortar. De altfel, complexul a oferit mai multe fragmente de la materiale de construcţii (ţigle, olane), precum şi bucăţi de mortar de culoare albă şi roz. În colţul de NE se afla o groapă cu fundul uşor albiat, realizată probabil pentru implantarea unui chiup. După fragmentele ceramice şi materialul monetar recuperat, datarea complexului se plasează în a doua jumătate a sec. IV. La acel moment şanţul era dezafectat de mult timp şi movila funerară probabil încă vizibilă, structura fiind amplasată la adăpost. Dacă ceramica ne oferă o datare mai largă, monedele sunt relevante pentru perioada de funcţionare şi dezafectarea complexului. Acestea se află într-o stare relativ bună de conservare şi au putut fi identificate după cum urmează: • Constantin II Caesar, AE3, tip GLORIA EXERCITVS (2ST), anii 331 / 333-334; • Constans, AE4, tip GLORIA EXERCITVS (1ST), anii 336-337; • Constantius II, AE3, tip FEL TEMP REPARATIO (FH3), anii 356-358; • Iulian Caesar, AE3, tip FEL TEMP REPARATIO (FH3), anii 356-358; • Constantius II, AE3 redus, tip SPES REIPVBLICE, anii 358-361; • Neprecizat, AE3 redus, tip SPES REIPVBLICE, anii 358-362; • Valens (?), AE3, tip SECVRITAS REIPVBLICAE, anii 364-375; • Neprecizat, AE3, tip GLORIA ROMANORVM (8), anii 364-378; • Graţian, AE2, tip REPARATIO REIPVB, anii 381-383. Dacă primele două monede ar putea fi reziduale, următoarele şase ne oferă imaginea numerarului dominant în perioada 364-378, prezent pe piaţă în cantităţi apreciabile până către sfârşitul secolului. Având în vedere acest lucru şi faptul că ultima monedă este puţin uzată, perioada de funcţionare a complexului se datează după anul 364, iar dezafectarea lui după anul 381. C3 – groapă cu caracter ritual? Complex amplasat în jumătatea de S a suprafeţei S4, aparent aflat în relaţie cu şanţurile C1 a-c, care îl înconjoară. Conturarea s-a realizat la -0,65 m, adâncimea finală fiind atinsă la -0,90 m sub nivelul actual. Orientarea este aproximativ N-S, iar dimensiunile 1,60 x 0,85 m. În groapă a fost depus un animal de talie mijlocie, surprins parţial în conexiune anatomică, printre oase fiind găsite fragmente de la cel puţin două obiecte de fier. Grija care i-a fost acordată şi apropierea de mormântul M1 ar putea indica legătura dintre cele două complexe, animalul fiind probabil sacrificat. Câteva fragmente ceramice descoperite în umplutură plasează acest complex în perioada romană. C4, C5, C6 - sunt gropi de forme diferite, efectuate cu siguranţă după ridicarea mantalei tumulului. Ar putea reprezenta fie ”capcane” pentru jefuitori, fie chiar tentative ale acestora de a căuta morminte. Se individualizează prin adâncimea mică la care au fost săpate (în jur de -1,00 m, adică până la apariţia stratului de loess) şi prin lipsa totală de material arheologic. M1 – mormânt de incineraţie (bustum). Complex surprins integral, situat în jumătatea de N a suprafeţei S4. Acesta constituie probabil mormântul principal, pentru care a fost realizat tumulul şi şanţul adiacent (C1). Se prezintă sub forma unei gropi rectangulare (2,85 x 1,75/1,55 m), orientată E-V, cu şanţ de tiraj pe mijloc (1,55 x 0,45/0,25 m). Adâncimi: -0,60 m (conturare), -1,10 m (trepte), -1,20 m (şanţ tiraj). Umplutura gropii consta într-un pământ întărit (galben amestecat cu negru) pe toată suprafaţa, până aproape de trepte. De la acel nivel şi în şanţul de tiraj, umplutura era mai afânată şi prezenta arsură, cenuşă şi bucăţi de cărbuni în compoziţie. Pereţii, treptele şi şanţul de tiraj sunt arşi neuniform. Mormântul a fost jefuit, groapa fiind afectată de două intervenţii aplicate în colţurile de NE şi SV. În aceste puncte s-a păstrat câte o bucată de lemn ars, care ne lasă impresia că jaful a survenit la scurt timp după înmormântare. Curios este faptul că oasele calcinate lipsesc aproape total. În orice caz, singurul element ce poate fi atribuit inventarului este reprezentat de un fragment dintr-un vas de sticlă, recuperat însă din umplutura gropii. În rest, s-au mai găsit câteva fragmente ceramice atipice, de epocă romană, precum şi mai multe cuişoare de fier, provenite probabil de la rug. Datare preliminară: sec. I-II p.Chr. Cercetarea preventivă efectuată pe proprietatea Hygiene Plus a confirmat existenţa pe amplasament a unui tumul aplatizat, vizibil totodată pe unele imagini satelitare şi pe ortofotoplanuri. Tumulul a fost ridicat pentru a proteja mormântul de incineraţie, care se pare că a fost jefuit la scurt moment după înmormântare. Prezenţa structurii adâncite C2 (clar databilă în a doua jumătate a sec. IV) marchează frecventele intruziuni în peisajul funerar al epocii, eventual de pus în legătură cu locuirea atestată în apropiere.
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu