|
Excavation Year |
2017 |
|
Epoch |
Late Medieval Age (14th - 18th cent.)
|
|
Periods |
Middle Medieval Period
|
|
Site Category |
Religious, Ritual and Funerary
|
|
Site Types |
Monastery
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Timiş |
|
Locality |
Igriş |
|
Commune |
Sânpetru Mare |
|
Site |
Igriş-mănăstirea Egres |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Végh |
András |
|
Universitatea Catolică Péter Pázmány - Budapesta, Ungaria |
| Rétfalvyi |
Teofil |
|
Universitatea Catolică Péter Pázmány - Budapesta, Ungaria |
| Tănase |
Daniela |
|
Muzeul Național al Banatului - Timișoara |
|
|
National Arch. Record Site Code |
158751.04
|
|
Report |
Mănăstirea Egres, închinată Fecioarei Maria şi fondată în anul 1179 ca filială a abaţiei cisterciene de la Pontigny (Franţa), de către regele Béla al III-lea al Ungariei (11721196), este localizată în partea de nord-est a satului Igriş, com. Sânpetru Mare, jud. Timiş1. Săpăturile arheologice sistematice au debutat în anul 2016 şi au fost efectuate pe teritoriul unei grădini pe care localnicii o numesc La Ofer, după numele unui fost proprietar. Aceste cercetări au avut rezultate remarcabile deoarece a fost descoperit locul în care s-a presupus că se află biserica mănăstirii, precum şi vestigii legate de invazia tătară de la 1241, care a provocat mari distrugeri2. În luna septembrie a anului 2017 au fost continuate cercetările arheologice sistematice, iniţiate în anul 2016. Cercetările au avut ca obiectiv continuarea investigării edificiului de cult al mănăstirii, precum şi finalizarea cercetării unei gropi comune, din timpul invaziei tătare, găsită în anul 2016. A fost trasată o secţiune cu dimensiunile de 5X5 m, corespunzătoare sistemului de caroiaj al planului topografic şi notată D3. Această secţiune este adiacentă la vest secţiunii D2 din 2016. Secţiunea D2, cercetată în 2016, în jumătatea sa de nord, până la adâncimea de 2,60 m de la nivelul actual de călcare, a fost din nou excavată pe o porţiune de 5X2 m, cu scopul de a finaliza cercetarea gropii comune, care nu s-a putut realiza în campania precedentă din cauza pânzei freatice prea ridicate. Această groapă comună găsită în D2 avea partea sa de vest în caroul D3 şi nu a putut fi cercetată în campania din 2016. În 2017 s-a intenţionat cercetarea gropii atât în secţiunea D3, cât şi în D2, pentru a investiga complet acest complex arheologic. În secţiunea D3, zidul de sud al bisericii a fost demolat până la adâncimea de 1,65 m faţă de nivelul actual de călcare. În partea exterioară a zidului, aşadar spre latura sa de sud, la o adâncime de 0,90 m faţă de nivelul actual de călcare, a fost găsit un pavaj de cărămidă, cu o lăţime de 2 m, care sugerează o intrare dinspre sud în biserică. În molozul situat deasupra acestui pavaj, la o adâncime de 0,70 m faţă de nivelul actual de călcare, a fost găsit un creiţar de la 1800, fapt ce indică perioada în care au fost demantelate zidurile din această parte. Tot în secţiunea D3, în partea sa de sud-est, la adâncimea de 0,85 m faţă de nivelul actual de călcare, a fost găsită o porţiune dintr-un contrafort situat perpendicular pe zidul de sud al bisericii. Acesta a fost construit din cărămidă prinsă cu mortar, fundaţia sa fiind adosată de zid; doar elevaţia este ţesută de zidul bisericii (Fig. 1-2). De la adâncimea de 1,32 m faţă de nivelul de călcare actual, în partea de nord a secţiunii, în interiorul bisericii, au apărut schelete orientate V-E (Fig. 3, Fig.5). Nivelul de înmormântări a fost cercetat în acest an până la adâncimea de 1,75 m şi au fost găsite opt schelete, dintre care unele cu inventar: mărgele, pandantive, catarame (Fig. 6). 1 Móré Heitel 2010, 49-51; Tănase et alii 2017, 229-240. 2 Tănase et alii 2017a, 66-68.
Mormintele se datează în cursul secolelor XIV-XV. Cercetarea acestui nivel de înmormântări va fi finalizată în 2018. În partea de est a D3, în interiorul bisericii, de la adâncimea de 1,35 m au început să apară oase umane răvăşite, amestecate cu moloz, care reprezintă de fapt umplutura unei gropi de demolare a zidurilor. De la adâncimea de 1,65 m faţă de nivelul de călcare actual, am săpat partea de vest a gropii comune, nederanjată de cei care au scos materiale de construcţie în secolul XIX. În D3, groapa comună are lăţimea de 0,50 m. În secţiunea D2, de la adâncimea de 2,60 m faţă de nivelul de călcare actual, s-a continuat cercetarea gropii comune, după ce s-a ajuns şi în D3 la acelaşi nivel (Fig. 4). În D3, pe măsură ce ne-am adâncit, am observat că groapa se restrânge, astfel că fundul gropii, care ajunge până la 3,65 m faţă de nivelul actual de călcare, se află doar în D2. La această adâncime s-a putut ajunge deoarece a fost un an secetos şi pânza freatică a scăzut foarte mult. Cu toate acestea, pe fundul gropii pământul a fost uşor îmbibat cu apă. În groapa comună au fost găsite schelete umane fragmentare, multe cu puternice urme de arsură, amestecate cu fragmente de cărămizi, de ţigle, de piatră sculptată, piese de pardoseală smălţuite, fragmente ceramice de oale şi căldări, obiecte din metal. Se cuvine să mai amintim faptul că pe fundul gropii au fost descoperite baza şi fusul unei colonete din piatră, de la un altar, precum şi canatul unei uşi din lemn masiv, distrus parţial, cu urme de arsură (Fig. 7-8). În campania de cercetare din 2017 s-a progresat în privinţa informaţiilor legate de planimetria bisericii şi s-a finalizat cercetarea gropii comune, care reprezintă o mărturie arheologică unică în România a distrugerilor provocate de invazia tătară din 1241.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
|
|
Bibliography |
Móré Heitel 2010, Suzana Móré Heitel, Începuturile artei medievale în bazinul inferior al Mureşului, Timişoara 2010. Tănase et alii 2017, D. Tănase, G. Bertók, A. Kocsis, B. Major, The location of Egres Cistercian monastery – Igriş (Timiş County), in the light of recent geophysical research, Ziridava - Studia Archaeologica 31, 2017, 229–240. Tănase et alii 2017a, D. Tănase, B. Major, Zs. Kopeczny, C. Ardelean, A. Măgureanu, D. Culic, V. Apostol, D. Măgureanu, A. Végh, Zs. Vágner, A. Türk, R. Lóki, G. Bertók, Igriş, com. Sânpetru Mare, jud. Timiş Punct: Igriş - mănăstirea Egres, în Cronica Cercetărilor Arheologice din România – Campania 2016, Bucureşti 2017, 66-68, Pl. 1-5.
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
INP |
|
Language |
RO |
|
|
