Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Adamclisi | County: Constanţa | Site: Sector C – C1 | Excavation Year: 2017

Excavation Year   2017
Epoch
Late Roman period (2nd - 4th cent.);
Age of migrations (4th - 6th cent.)
Periods
Roman Period;
Roman-Byzantine Period
Site Category
Unassigned
Site Types
Habitation
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Constanţa
Locality   Adamclisi
Commune   Adamclisi
Site  Sector C – C1
Site Sector
Site name   Tropaeum Traiani
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Barnea Alexandru Universitatea Bucureşti
Lascu Marius Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Şova Constantin Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Talmaţchi Gabriel Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
National Arch. Record Site Code 60892.08
Report
Cercetarea arheologică din sectorul C1 de la Tropaeum Traiani, din campania anului 2017 (desfăşurată în perioada 13 septembrie - 3 octombrie), şi-a propus continuarea cercetării ansamblului de locuire romano-bizantină târzie din zona de sud a cetăţii. În cursul acestei campanii au fost deschise spre nord (spre basilica forensis) două noi secţiuni Cs 20 şi Cs 21 (ambele cu dimensiunile de 15 x 3 m). Ele au fost cercetate în scopul continuării activităţii noastre din acest sector desfăşurată în interiorul unui mare edificiu de tip Domus descoperit în cursul campaniei din 2008. Astfel au fost puse în evidenţă noi interioare arhitecturale ale aceluiaşi edificiu către partea sa de nord. De asemenea, pentru înţelegerea planimetriei respectivei micro-zone din cartierul amintit, am curăţat o parte din secţiunile cercetate tot de instituţia constănţeană în cursul anilor 80 ai secolului trecut, aflate la est de cardo, vis-a-vis de edificiul de tip Domus amintit. În această veche arie cercetată (de la care nu s-au păstrat planuri de săpătură, descrieri ale profilelor şi multe alte date), am deschis o casetă (cu dimensiunile de 5 x 3.50 m), desfiinţând şi părţi din doi foşti martori cu o lăţime de 1 m (provenind de la cercetările anterioare precizate) afectaţii odată cu trecerea timpului.
Caseta (AP1) a fost deschisă pentru a surprinde şi urmări pe mai departe latura de est a edificiului şi poate zidul laturii de nord care să închidă colţul de nord-est al clădirii. Din păcate, în continuare acesta nu a fost descoperit. Totuşi, în interiorul acesteia, au fost făcute noi observaţii relevante pentru ansamblul clădirii. Noua parte dezvelită din latura de est a edificiului are o lăţime de 0,65 m. Zidul este compus din blochete de calcar, majoritar dreptunghiulare, legate cu pământ, păstrându-se doar două asize, observându-se şi mici fragmente de cărămidă. Pe această latură a fost descoperită o nouă cale de acces spre cardo (a treia pe latura de est din cele constatate până acum) sub forma unei trepte şi a altor trei fragmente de bordură. Sub treaptă sunt rânduite foarte mici blochete de calcar (înălţimea treptei este de 0,25 m, iar dimensiunile ei sunt de 1,15 x 0,40 m). Pe latura de est apare dispus perpendicular un alt zid dinspre Cs 20, care a fost supus unei demantelări masive (lat de 0,70-0,75 m), rămânând doar o asiză. Acesta ar corespunde cu un capăt al său identificat în capătul de est al CS 19 unde apărea în profilul estic doar urma în pământ a acestui zid.
În Cs 20, în capătul de est, am descoperit un prim zid care pare să fie cel apărut şi în caseta AP1 care este dispus perpendicular pe latura de est a edificiului. Acesta este lat 0,75 m şi este surprins pe o lungime de 1,60 m, fiind în aceeaşi stare de puternică degradare datorată demantelării masive rezultată în urma unei intervenţii umane. Totuşi, aici s-au mai păstrat 2-3 asize, fiind realizate din blocuri de calcar de diferite dimensiuni (mari, mijlocii şi mici). În capătul său vestic a apărut o posibilă intrare lungă de 0,65 m. Aceasta ar corespunde în spaţiu pe o linie spre sud cu zidul/bordură care delimitează partea de est a vestibulului. În continuare, spre vest, a apărut un zid masiv, lung de 7,60 m şi lat de 0,80 m, păstrat pe cinci asize, având 1 m înălţime. Zidul se închide în cele două capete de est (lung de 2,45 m şi lat de 0,75 m) şi vest (lung de 1,55 m şi lat de 0.80 m) în profilul de sud, închizând o structură interioară a edificiului. Partea de est pare a fi o faza diferită cronologică de construcţie faţă de restul zidului, păstrându-se doar o asiză şi având fundaţia aşezată direct pe pământ. Acesta este puternic tasat şi umplut cu bucăţele mici şi foarte mici de tegule şi cărămizi. Unica asiză conţine bucăţi de piatră mijlocii spre mari (0,40 x 0,30 m, h 0,25 m; 0,30 x 0,25 m, h 0,25 m). Poate că acest zid este unul de recompartimentare pentru o fostă cameră sau spaţiu interior mare în două mai mici, orientate spre est şi vest. Cu atât mai mult cu cât un capăt al acestuia a fost descoperit în profilul nordic al Cs 19. Între latura lungă a zidului lung de 7,60 m (dispus de la est spre vest, aproape pe diagonala secţiunii) şi marginea de nord a secţiunii apar la baza acestuia (la – 1,10 m) două plăci de calcar, probabil resturile unui pavaj. Este posibil ca acestea să constituie continuarea pavajului descoperit pe podeaua vestibulului. Sau ar putea să dateze din aceeaşi perioadă timpurie de construcţie a clădirii, fiind folosite la construcţia altei zone de pavaj din interiorul edificiului. Acel vestibulum descoperit spre sfârşitul deceniului trecut este întrerupt în secţiunea Cs 19, dar nu prin finalizarea sa astfel în stare originală, ci prin demantelarea bruscă pe o lungă bucată. Capătul de nord al vestibulului ne-a apărut în săpăturile anilor trecuţi ca tăiat abrupt, grosolan, fapt care nu poate fi pus decât pe seama distrugerii sale intenţionate prin extragerea pietrei şi probabila sa refolosire. Cele două plăci amintite au dimensiunile de 1,10 x 0,40 m. Pe cele două plăci păstrate, în profilul nordic, s-a identificat un strat puternic de arsură cu multă cenuşă (de 0,10/0,05 m) care suprapune o nivelare cu pământ galben (0,15 m).
În capătul de vest al secţiunii au fost descoperite câteva elemente arhitectonice ale căror corespondenţă poate fi găsită în Cs 19. Mai exact este cazul a două camere de mai mici dimensiuni (numite convenţional α şi β). Astfel amintim un zid surprins pe întreaga lăţime a secţiunii (de 3 metri), gros de 0,60/0,65 m, din care se mai păstrează două sau trei asize (h de 0,45 m). Este realizat din blocuri de calcar mijlocii şi mari legate cu pământ. Un al doilea zid cu aceeaşi componenţă, care este dispus perpendicular pe primul (lung de 1,75 m şi lat de 0,50 m), îl separă de acesta o intrare lată de 0,60 m care făcea posibil accesul într-o altă cameră. Aceasta prezintă plăci dispuse orizontal la un prag, de la care s-a mai păstrat una singură (cu dimensiunile de 0,50 x 0,44 m, h de 0,10/0,12 m). Această placă nu stă pe o eventuală fundaţie de piatră, ci direct pe un nivel compus din pământ galben foarte bine tasat. Acest pământ pare a corespunde şi unui nivel constatat în profilul de nord (gros de 0,28 m) ceea ce ar sugera şi o posibilă nivelare interioară, inclusiv în ”cameră”. Până nu vom reuşi să eliminăm martorul dintre Cs 20 şi Cs 21 încă nu ne putem exprima privind situaţia exactă a noii camere, ca şi o numerotare a ei în continuarea celor cunoscute până în prezent. Respectiva cameră are şi un perete de est demantelat în capătul de sud (descoperit pe o lungime de 1,10 m şi lat de 0,50 m). În capătul de nord-vest săpătura a ajuns până la o adâncime de 1,10 m, în capătul de sud-vest la 0,96 m, în cel de nord-est de 1 m şi în cel de sud-est la 0,80 m.
Cercetarea arheologică din jumătatea de est a Cs 21 nu ne-a relevat vreo structură arhitectonică. Având în vedere că ne aflăm, probabil în continuare, în interiorului edificiului de tip Domus, ar fi doar două explicaţii posibile pentru această stare de fapt. Fie poziţionarea noastră este întâmplătoare în marginea unui spaţiu larg interior, fie faptul se datorează demantelării masive constatate pe parcursul lucrărilor desfăşurate în acest sector al cartierului romano-bizantin de sud al cetăţii Tropaeum Traiani.
În jumătatea de vest a secţiunii, pe jumătatea dinspre profilul de nord, au fost descoperite resturi ale unor ziduri care ar delimita alte spaţii locuibile. Două ziduri, dispus paralel şi perpendiculare pe profilul de nord (unul lung de 1,40 m şi lat de 0,60 m, din care se mai păstrează 5 asize, cu h de 1,10 m; al doilea lung de 1,20 m şi lat de 0,75 m, mai prezintă 2 sau 3 asize) închide un spaţiu locuibil (probabil partea dinspre nord a camerei bănuite în Cs 20). Acesta pare să aibă pe latura de vest şi o intrare susţinută prin existenţa unui prag sub forma unei pietre lungi de 1,50 m, urmată de una aproape circulară (0,80 x 0,75 m). De la aceasta din urmă pleacă un pavaj interior compus din bucăţi de piatră fasonate. Acest pavaj a fost surprins pe o lungime de 2,05 m şi o lăţime de 0,95 m. Piatra aproape circulară de calcar era aşezată direct pe un nivel de pământ galben foarte bine tasat.
Revenind la spaţiul delimitat de cele două ziduri fragmentare, am descoperit în interior o bază dreptunghiulară de piatră (0,70 x 0,70 m, h de 0,30 m) a unui fus de coloană. Aceasta are în centrul său sculptat un orificiu pentru susţinerea unui fus de coloană (cu un diametru al fusului de 0,35/0,40 m). De asemenea, în dreapta acestuia (spre est), apar trei plăci de pavaj (aşezate pe un acelaşi nivel de pământ galben foarte bine tasat) şi un fragment masiv (parţial distrus) cu o dublă bordură de piatră (element arhitectonic refolosit). Zidul păstrat pe 5 asize pare să îl continue pe cel din Cs 20, fiind zidul de est din interiorul clădirii de pe latura de vest. Cel de al doilea zid amintit prezintă spre est, în apropiere, un fragment de piatră (cu dimensiunile de 0,65 x 0,50 m, h de 0,10 m) care pare a proveni dintr-o structură anterioară arhitecturală şi care este folosit ca spolia. Între zid şi fragmentul de piatră am surprins, pe o mică zonă, un acelaşi nivel de pământ galben foarte bine tasat care pare a constitui o podea bine individualizată, dar păstrată fragmentar în secţiune. Oricum, ca şi în situaţia constatată în Cs 20, deasupra acestuia a fost găsit un strat bogat de cenuşă şi arsură (vezi situaţia surprinsă tot în profilul de nord). În capătul de nord-vest săpătura a ajuns până la o adâncime de 1,10 m, în capătul de sud-vest la 1,05 m, în cel de nord-est de 1,05 m şi în cel de sud-est la 1 m.
Din cele două secţiuni a rezultat un bogat material ceramic specific secolelor IV-VI p.Chr. (printre care şi numeroase opaiţe fragmentare), monede, piese metalice de echipament militar roman, fragmente de sticlă (fragmente de pahare şi sticlă de geam), material osteologic etc. Din nivelul de dărâmătură amplu dezafectat au fost extrase un fragment bază de coloană (D maxim la bază 0,40 m; D minim la fus 0,32 m; h păstrată 0,32 m), două fragmente de fus de coloană (0,36 x 0,32 m; 0,50 x 24 m), două pietre fragmentare circulare cu o gaură centrală (cu diametrul de 0,35 şi 0,40 m) etc. De asemenea, au apărut mai multe fragmente de dolia din zona buzei, ca şi bucăţi de chirpici. Caseta AP1, în afara descoperirilor de tip urbanistico-arhitectural, nu ne-a relevat alte descoperiri arheologice, eventualele descoperiri (ceramice, monetare şi alte obiecte arheologice) fiind probabil preluate în perioada efectuării cercetărilor arheologice desfăşurate în penultimul deceniu al secolului trecut.
Abstract other lang. Acest raport a fost publicat în Cronica Cercetărilor Arheologice. Campania 2018 (anul publicarii-2019), la paginile 340-342.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu