|
Excavation Year |
2018 |
|
Epoch |
Late Roman period (2nd - 4th cent.)
|
|
Periods |
Roman Period
|
|
Site Category |
Defence
|
|
Site Types |
Camp
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Argeş |
|
Locality |
Câmpulung |
|
Commune |
Câmpulung |
|
Site |
Castrul roman de la Câmpulung |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
Jidova |
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Dumitrescu |
Ion |
|
Muzeul Județean Argeș, Piteşti |
| Ioan-Pițigoi |
Andi |
|
Muzeul Județean Argeș, Piteşti |
| Matei-Popescu |
Florian |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
| Petolescu |
Constantin |
Site director |
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
|
|
National Arch. Record Site Code |
13506.02
|
|
Report |
În campania 2018, au fost continuat cercetările arheologice în zona centrală a castrului de la Câmpulung-Jidova (latera praetorii), spaţiu delimitat în partea de sud de via principalis şi ocupat de clădirile de piatră (fig. 1). Suprafaţa vizată de cercetare, Sp. II (nota 13), a fost deschisă în 2015, în spaţiul dintre latura estică a pretoriului şi agger. În momentul extinderii săpăturii la est de clădirea pretoriului, am avut în vedere două situaţii: 1. între latura estică a clădirii pretoriului şi zidul de incintă al castrului, un spaţiu lat circa 14 m rămăsese nesăpat, parte din acest spaţiu era, desigur, ocupat de agger şi drumul de la baza sa (via sagularis), dar între zidul pretoriului şi drum rămânea o zonă lată de circa 4-5 m, suficientă astfel încât să permită amplasarea unei clădiri; 2. dispunerea pretoriului în raport cu via principalis (nu se aliniază perfect – la fel în raport cu via quintana) apare oarecum neobişnuită.
Înainte de a prezenta rezultatele săpăturilor din campania 2018, vom expune pe scurt situaţia relevată de săpăturile arheologice desfăşurate în anii 2015-217, în suprafaţa de la est de pretorium (Sp. II).
Sp. II a fost trasată paralel cu clădirea pretoriului, între aceasta şi limita suprafeţei fiind lăsat un martor lat de 0,50 m. După cum am subliniat şi în rapoartele precedente, iniţial (în 2015) suprafaţa a fost intercalată între traseele secţiunilor K şi H, prima trasată la nord de porta pricipalis sinistra, lipită de aceasta, iar a doua pe turnul de curtină. Pe lăţime, am urmărit ca suprafaţa noastră să prindă şi o porţiune din via sagularis. A rezultat, astfel, o suprafaţa de 22 x 7 m (ea corespunde carourilor 1-11, numerotarea s-a făcut pornind de la limita sudică suprafeţei, carourile măsoară 2 x 2 m). În 2017, suprafaţa a fost extinsă până la limita nordică a clădirii pretoriului.
În prima campanie (2015), imediat sub stratul vegetal, a apărut un nivel de dărâmătură compus din ţigle, olane, pietre şi cărămizi. Predominate sunt ţiglele, ceea ce arată că, în mare parte, dărâmătura provine dintr-un acoperiş. Acest nivel a fost străpuns în partea de sud de un bazin modern şi de o conductă de apă, ambele amenajate în perioada în care în incinta castrului a funcţionat Întreprinderea minieră Pescăreasa (1940-1962). Conducta traversează pe direcţie NV-SE şi clădirea pretoriului. Totodată, s-a observat că acest nivel nu depăşeşte limita viae sagularis. Plecând de la aceste observaţii, încă din 2015, am presupus că spaţiul de la est de pretoriu trebuie să fi fost ocupat de o construcţie. După îndepărtarea acestui nivel (în 2016), în partea de sud a apărut un strat subţire de pământ negru cu pigmenţi de arsură şi material ceramic fragmentar ceramice. În caroul 8B, a apărut o concentrare de fragmente ceramice, posibil o groapă menajeră. De asemenea, a fost surprins, pe toată lungimea suprafeţei (22 m), un canal, rigola viae sagularis. Traseul său era orientat nord-sud, fiind dispus paralel cu zidul estic al pretoriului, faţă de care se află la 5 - 5,20 m. Şanţul canalul avea o deschiderea de 0,55-0,60 m şi o adâncime de 0,25 m. Umplutura lui era constituită din ţigle fragmentare, cărămizi, bolovani şi ceramică. Doar în caroul 10 C au fost găsite bucăţi de lipitură de perete, precum şi zgură de metal, poate scurse din agger. Impresia noastră este aceea că, pe anumite poţiuni, marginile rigolei au fost consolidate cu ţigle şi cărămizi. Acest lucru se observă clar în porţiunea cuprinsă în carourile 1-3 C, unde pe marginea rigolei au fost aşezate olanele şi ţigle de acoperiş. Din umplutura şanţului au fost recuperate două monede, un denar emis de Severus Alexander (226 p. Chr.) şi un altul emis de Maximinus Thrax, din primul an de domnie (235 p.Chr.).
În partea de sud a suprafeţei Sp. II, în 2017, la sud de bazinul modern, în caroul 2A-B şi 3A au fost puse în evidenţă urmele a două gropi de stâlpi şi posibil amprenta unei bârne carbonizate, toate acestea indicând prezenţe la est de pretoriu a unei construcţii de lemn. Gropile de stâlpi erau dispuse pe direcţie est-vest, deci marcând un perete transversal. Traseul bârnei era orientat nord-sud. O a treia groapă de stâlp a fost identificată la nord de bazinul modern.
La nord de aceste complexe (carourile 9-10), în campaniile 2016-2017, a fost identificată structura unei podele din opus signinum. Substrucţia din pietre de râu fusese şi ea observată, deja, din campania 2016. Desigur podeaua şi substrucţia ei indicau prezenţa unei încăperi. În campania 2017, s-a degajat integral podeau şi substrucţia ei şi s-a demontat martorul dintre Sp. II şi zidul estic al pretoriului (martor lat de 0,50 m).
După cum am arătat şi în raportul precedent (campania 2017) (nota 14), substrucţia podelei din opus signinum era realizată din bolovani de rău, iar forma ei era rectangulară, măsurând 2,16 x 3,60 m. Forma substrucţiei podelei şi dimensiunile ei descriu spaţiul interior al unei încăperi. Pereţii ei au fost scoşi, amprenta lor fiind marcată de un şanţ care închide pe toate laturile substrucţia de bolovani. Şanţul avea o lăţime de 0,50 – 0,60 m, umplutura sa fiind constituită din pământ negru, în care erau prezente fragmente de cărămizi, unele dintre ele şi cu mortar. O peliculă de mortar a fost surprinsă numai pe fundul şanţurilor care marcau latura nordică şi estică a încăperii. La exterior, încăperea măsoară 4,40 × 3 m.
Cât priveşte raportarea spaţiului încăperii la celelalte structuri arheologice, rigola viei sagularis şi clădirea pretoriului, în campania 2017, am observat că faţă de prima dintre cele două, limita exterioară a zidul estic al încăperii se afla la 0,60 m, iar faţă de pretoriu, marginea substrucţie podelei încăperii se găsea la 0,50 m. Laturile lungi ale încăperii sunt dispus relativ perpendicular pe zidul estic al pretoriului, dar întrucât pe laturile de nord, est şi de sud, zidurile încăperii au fost scoase, relaţia dintre pretoriului şi zidul de pe latura vestică a încăperii cu podeaua din opus signinum nu este clară (adosat/tăiat?).
Între materialele descoperite în această zonă, merită amintită, pentru relevanţa cronologică, o fibulă cu piciorul întors pe dedesubt. Ea apărut în campania 2017, în umplutura şanţului peretelui sudic al încăperii cu podeau din opus signinum. Piesa datează din perioada 160-250 p. Chr. sau, după alte opinii, în secolul al III-lea p. Chr. (nota 15) (oricum mai degrabă din perioada post- marcomanică).
După cum am subliniat şi mai sus, în 2017, Sp. II a fost extinsă către nord, până la limita pretoriului. S-a urmărit prin această să verificăm dacă la nord de încăperea cu podeaua realizată din opus signinum există şi alte încăperi. Suprafaţa rezultată măsoară 34 x 7 m.
Imediat la nord de traseul secţiunii H, (carourile 12-13), a fost surprins un nivel de dărmătură compus din ţigle fragmentare şi olane şi pietre, iar în capătul nordic al suprafeţei au apărut cinci şiruri de pile, indicând desigur prezenţa unor încăperi cu hipocaust.
Cercetările arheologice 2018, s-au desfăşurat pe o durată de timp scurtă, două săptămâni, aşa încât rezultatele obţinute nu schimbă cu mult datele comunicate în raportul privind campania 2017 (nota 16).
Astfel, în partea de sud a suprafeţei, carourile 1-5, prin răzuire repetate, au fost puse în evidenţă două concentrări de pietre circulare cu diametrul de circa 0,50 m. Ele sunt dispuse pe direcţie nord-sud, paralel cu zidul estic al pretoriului. Forma si dimensiunea lor ar putea indica alte două gropi de stâlpi.
Săpătura a fost concentrată însă, în partea de nord a suprafeţei, în carourile 11-17. În primul rând, a fost pus în evidenţă mai bine nivelul de dărâmătură aflat imediata la nord de traseul secţiunii H, ocazie cu care au putut fi constatate şi unele intervenţii care au deranjat nivelurile antice.
În privinţa nivelului de dărâmătură, s-a constatat că el este dispersat relativ unitar pe toată lăţimea suprafeţei, fiind tăiat în partea de nord de secţiunea D (trasată de Emilian Popescu cu scopul de a identifica edificiile din zona centrală a castrului). Şanţul secţiunii s-a lărgit în timp, ajunând să aibă în partea superioară o lăţime de 2,5 m.
În porţiunea dintre cele două secţiuni dărâmătura se compune din fragmente de tegule, cărămizi, cărămizi cubice provenite de la pilele de hipocaust, tuburi de hipocaust, tuburi de conducte de lut fragmentare. Amintim, că pe acest nivel, a fost găsit, în campania precedentă, un antoninian emis de Gordian al III-lea şi datat 238-239 p. Chr.
La nord de traseul secţiunii D, nivelul de dărâmătură reapare, el fiind întrerupt pe jumătate de o intervenţie modernă, un şanţ / groapă cu lăţimea 1,5 m (în această zonă s-au aflat nişte plăci de beton). La vest de acest şanţ, carourile 14-15A, dărâmătura se compunea din bolovani. La est de limita acestei intervenţii moderne, carourile 15C şi la nord de ea, carourile 16-17A-B, încă din campania 2017, s-a observat, că nivelul de dărâmătură se compunea din pământ, fragmente de mortar, multe fragmente de opus signinum, tuburi de conducte din lut, tuburi de la hipocaust.
Tot în campania 2017, dată fiind în cantitate mare a materialelor provenite de la o instalaţie de hipocaust, dar şi consistenţa nivelului de dărâmătură, în carourile 16-17A-B, s-a început degajarea lui. În colţul de nord-est al suprafeţei, unde zona era mai ridicată şi neafectată am ales să păstrăm un martor pentru controlul stratigrafic, lat de 2 m. El a fost cruţat pe suprafaţa ambelor carouri (16C şi 17C). În această porţiune s-a observat că peste nivelul de dărâmătură s-a scurs pământ şi pietre din agger şi respectiv, din zidul de incintă.
După degajarea nivelului de dărâmătură, la vest de martorul amintit, au apărut cinci şiruri de pile de hipocaust, orientate pe direcţie vest-est. Nu vom mai insista asupra datelor tehnice şi nici asupra materialelor descoperite pe care le-am prezentat în raportul precedent, precizăm numai faptul că între zidul pretoriului şi profilul martorului ce corespunde cu carourile 16C şi 17C, distanţa este de 5,60 m. Primul şir de pile dispus pe direcţie nord-sud se află la 1,10 m faţă de zidul pretoriului. dar şirurile nu sunt complete. În campania 2018, prin răzuire atentă s-a putut observa că bazele pilelor de hipocaust erau aşezate pe un strat de pietriş mărunt amestecat cu lut. Stratul acesta era bine compactat. Limitele acestei încăperii cu hipocaust sunt neclare.
O situaţie similară cu aceea observată carourile 16A-B şi 17A-B a apărut şi în caroul 15C. Aici, în campania 2017, nivelul de dărâmătură se compunea în special din cărămizi, tuburi de hipocaust, fragmente de mortar. După degajarea parţială a acestui nivel, în 2018, lipit de profilul estic al suprafeţei, a apărut un rest de podea din opus signinum, păstrat pe o lungime de circa 1,00 m şi pe lăţimea de 40-50 cm şi cu grosimea de 15 cm. Stratul se sprijinea pe o cărămidă cu latura de 0,60 m (spartă în două), ale cărei capete stăteau pe două pile de hipocaust. În această porţiune, delimitată în partea de nord de martorul lat de 2 m, cruţat pe suprafaţa carourilor 16-17C, au fost identificate pe direcţie nord-sud trei şiruri de pile. Întocmai ca în carourile 16-17, pilele aveau formă cubică şi erau dispuse la 30-35 cm una faţă de cealaltă. Zona cu pile din caroul 15C este tăiată în partea de sud de şanţul secţiunii D. De altfel, pe traseul secţiunii, în zona vizată de cercetarea noastră, pe planul publicat de Emilian Popescu (MCA, IX, 1970, fig. 1) este marcată existenţa unei instalaţii de hipocaust (nota 17).
Dispunerea, dar şi suprafaţa pe care se întind pilele dovedesc faptul că la est de pretoriu se aflau mai multe încăperi cu hipocaust. Până în momentul de faţă raportul dintre ele şi clădirea pretoriului nu sunt clare, nici compartimentarea lor nu a putut fi stabilită. O situaţie relevat de cercetările din 2017 şi 2018, este acea că latura nordică a încăperilor cu hipocaust este împinsă mai în faţă decât latura nordică a clădirii pretoriului, iar în partea de est, limita încăperilor se aproprie foarte mult de agger, probabil restrângând via sagularis.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
La campagne de fouilles archéologiques menée en 2018 à Câmpulung – „Jidova” avait pour objective de continuer la recherche commencée en 2015 dans la surface située entre la côte est du prétoire et l’agger (fig. 1). Cette surface, dénommée conventionnellement Sp. II, mesurait 34 x 7 m. En 2015-2017, la recherche de la surface a mise au jour plusieurs structures archéologiques. Premièrement, dans la moitié sud de surface, carres 2-4, nous avons repéré trois trous de poteaux e l’empreinte d’une poutre en bois, fortement brulée, tous en indiquant la présence d’un bâtiment en bois. Puis, plus au nord, carres 9- 11, nous avons dégagé une pièce avec le planche en opus signinum (4,40 x 3 m). À l’est de ces structures, les fouilles ont permis de reconnaître les traces de la via sagularis et la rigole qui constitue la limite ouest de cette voie. En fine, dans la partie nord de la surface, carres 16-17, ont paru cinq range de piles de chauffage et des autres structures d’hypocauste (conduits de chauffage muraux, des tuyaux et des débris de plâtre).
En 2018, nous nous avons concentré les efforts sur la moitié nord de la surface, carre 11-17. Ainsi, entre les traces des tranches H et D, le nettoyage de la surface a mise en évidence un niveau de destruction, composé de morceaux de tuiles, de briques et de conduits de chauffage. Ce niveau a été interrompu par la trace de la tranche
D. Dans la carre 15C, au nord de la tranche, le niveau de destruction contenait aussi de débris de plâtre ou d’une planche en opus signinum, situation que nous avons constatée dans la carre 16 et 17. Après le décapage partial du niveau de destruction, dans le carre 15C, entre les débris, ont paru trois range de piles de chauffage. Dans le stage actuel du projet on ne peut pas préciser ni le rapport chronologique entre prétoire et les chambres découvertes à l’est de celui-ci et ni leur fonctionnalité.
|
|
Bibliography |
|
|
Bibliographic notes |
13 Sp. I reprezintă suprafaţa deschisă în spaţiul dintre horreum şi principia (36×14 m) şi cercetată în intervalul 2010-2014; pentru rezultatele cercetărilor efectuate în intervalul menţionat anterior, vezi: C. C. Petolescu, Fl. Matei-Popescu,
T. Cioflan, I Dumitrescu, Câmpulung, jud. Argeş Punct: cartier Pescăreasa - Jidova, în CCA, campania 2011, Bucureşti, 2012, p. 38-40; iidem, Câmpulung, jud. Argeş. Punct: cartier Pescăreasa – Jidova, în CCA, campania 2012, Bucureşti 2013, p. 42-43; iidem, Câmpulung, cartierul Pescăreasa, jud. Argeş, în CCA, campania 2013, Bucureşti, 2014, p. 76-77; iidem, Câmpulung, jud. Argeş. Punct: Castrul roman Câmpulung – „Jidova”, în CCA, campania 2014, Bucureşti, 2015, p. 95-96.
14 Constantin Petolescu, Florian Matei-Popescu, Ion Dumitrescu, Andi-Ioan Piţigoi, Câmpulung, cartier Pescăreasa, jud. Argeş, Punct: Castrul roman Câmpulung – „Jidova”, în Cronica cercetărilor arheologice din Rămânia. Campania 2017, Bucureşti, 2018, p. 26.
15 Sorin Cociş, Corenliu Gaiu, Radu Zăgreanu, Fibulele din
Dacia intracarpatică, în Revista Bistriţei, XXIV, 2010, p. 207.
16 C. C. Petolescu, Fl. Matei-Popescu, I. Dumitrescu, A. I. Piţigoi, op. cit., p. 25-27.
17 Emilian Popescu, Eugenia Popescu, Raport preliminar asupra săpăturilor efectuate în anii 1962-1967 în castrul roman de lângă Câmpulung-Muscel (Jidova), în MCA, IX, 1970, p. 257, fig. 1.
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
INP |
|
Language |
RO |
|
|
