Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012. Preliminary Archaeological Reports Archaeological Excavation Report

Câmpulung | County: Argeş | Site: Castrul roman de la Câmpulung - [Jidova] | Excavation Year: 2019

Excavation Year   2019 Epoch Late Roman period (2nd - 4th cent.) Periods Roman Period Site Category Site Types Camp Map it   Find it on the Romanian map County / District  Argeş Locality   Câmpulung Commune   Câmpulung Site  Castrul roman de la Câmpulung - [Jidova] Site Sector cartier Pescăreasa Site name    Persons involved and Institutions Last name First name role Institution Dumitrescu Ion Muzeul Județean Argeș, Piteşti Ioan-Pițigoi Andi Muzeul Județean Argeș, Piteşti Matei-Popescu Florian Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti Petolescu Constantin Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti National Arch. Record Site Code 13506.02 Report În campania 2019, au fost continuate cercetările arheologice în zona centrală a castrului de la Câmpulung-Jidova (latera praetorii), spaţiu delimitat în partea de sud de via principalis şi ocupat de clădirile de piatră. Suprafaţa vizată de cercetare (Sp. II) a fost deschisă în anul 2015, în spaţiul dintre latura estică a praetorium-ului şi agger. În momentul extinderii săpăturii la est de clădirea pretoriului, am avut în vedere două situaţii: 1. între latura estică a clădirii pretoriului şi zidul de incintă al castrului rămăsese necercetat un spaţiu cu o lăţime de aproximativ 14 m; o parte din acest spaţiu era ocupat de agger şi drumul de la baza sa (via sagularis), dar între zidul pretoriului şi drum rămânea o zonă cu o lăţime de aproximativ 4-5 m, suficientă astfel încât să permită amplasarea unei clădiri; 2. dispunerea pretoriului în raport cu via principalis apare oarecum neobişnuită (nu se aliniază perfect la aceasta, la fel în raport cu via quintana, pe care se pare că o suprapune; (fig. 1). Suprafaţa deschisă la est de praetorium, denumită convenţional Sp. II, a fost intercalată între: zidul estic praetorium-ului – la Vest, traseul secţiunii K (cercetată de Emilian Popescu la nord de porta pricipalis sinistra (nota 6) ) – la Sud; limita nordică a clădirii praetorium-ului – la Nord şi via sagularis - la Est. Suprafaţa măsoară 34×7 m. Pe lăţime, am urmărit ca în suprafaţa noastră să surprindem şi o porţiune din via sagularis. Între praetorium şi suprafaţă a fost păstrat un martor lat de 0,50 m. Suprafaţa a fost împărţită în carouri de 2×2, numerotate după modelul tablei de şah, cu cifre pe axa nord-sud (numerotarea cu cifre arabe s-a făcut pornind de la sud spre nord) şi cu litere pe axa vest-est. În campaniile 2015-2017, în jumătatea sudică a suprafeţei (la sud de traseul secţiunii H), între zidul estic al clădirii praetorium-ului şi via sagularis, a fost identificat traseul canalului care mărginea via sagularis (rigola). Trasul său era paralel cu zidul estic al praetorium-lui, faţă de care se află la 5-5,20 m. Şanţul lui avea o deschiderea de 0,55-0,60 m, adâncimea de 0,25 m, cu umplutura constituită din ţigle fragmentare, cărămizi, bolovani şi ceramică. Pe anumite poţiuni, marginile rigolei au fost consolidate cu ţigle, olane şi cărămizi fragmentare. Acest lucru s-a observat clar în porţiunea cuprinsă în carourile 1-3C (către limita sudică a suprafeţei), unde pe marginea rigolei au fost aşezate olanele şi ţigle de acoperiş. Traseul canalului a fost întrerup de un bazin modern, cu dimensiuni de 6×3,20 m, aflat în partea de sud a suprafeţei, şi de şanţul secţiunii H, cea prin care s-a identificat turnul de curtină. Între traseul canalului care mărginea via sagularis şi praetorium, în partea de sud a suprafeţei au fost identificate trei gropi de stâlpi, două marcând un perete transversal şi un al treilea făcând parte dintr-un perete longitudinal (orientat pe direcţie nord-sud). Ele indică, desigur, prezenţa unei clădiri cu structură din lemn (nota 7) . La nord de aceste complexe (carourile 9-10A-B), în campaniile 2016-2017, a fost cercetată o încăpere de formă rectangulară, având o podea din opus signinum şi măsurând la interior 2,16 × 3,60 m. Pereţii ei au fost scoşi, amprenta lor fiind marcată de un şanţ care închide pe toate laturile substrucţia de bolovani. Şanţul avea o lăţime de 0,50 – 0,60 m, umplutura sa fiind constituită din pământ negru. La exterior, încăperea măsoară 4,40 × 3 m. Între latura estică a încăperii şi rigola care mărginea via sagularis a rămas un spaţiu cu lăţimea de 0,60 m. Faţă de praetorium, limita vestică a podelei încăperii se află la 0,50 m, de aceea, deocamdată, nu putem preciza relaţia dintre clădire şi încăpere. Din dorinţa de a clarifica această situaţie, în campaniile 2017 şi 2018, cercetările noastre s-au concentrat în jumătatea de nord a suprafeţei, respectiv la nord de traseul secţiunii H. De la început, trebuie să subliniem faptul că în această porţiune au fost observate unele intervenţii recente. În primul rând, la distanţa de 3,60 m faţă de traseul secţ. H, suprafaţa intersectează traseul secţiunii D, lată de 1,50-3,00 m. Apoi, la nord de secţiunea D a apărut un pavaj „pietonal” realizat din plăci de beton. Pentru amenajarea lui, în anii 1950-1960, s-a degajat o cantitate importantă de pământ, diferenţa de nivel fiind în această zonă de circa 1,20 m. În 2017, după degajarea nivelului vegetal, între trasele secţiunilor H şi D (carourile 11-13) a apărut un nivel de dărâmătură compus din bolovani, cărămizi şi ţigle, cu urme de arsură. Pe acest nivel s-a aflat şi o monedă de la Gordian al III-lea, un antoninian emis în anul 235 p.Chr. La nord de traseul secţiunii H, carourile 15-17, s-a conturat un nivel de dărâmătură consistent, iar către clădirea praetorium-ului, carourile 17A şi 17B, au apărut pile de hipocaust, formând pe direcţie vest-est cinci şiruri de pile de hipocaust, iar pe direcţie nord-sud şase şiruri. Din degajarea nivelului de dărâmătură au fost recuperate mai multe tuburi de lut, unele umplute cu mortar în interior, resturi de tencuială şi de podea, tuburi de hipocaust (tubuli) şi cărămizi din structura podelei. Şirurile de pile de hipocaust, încăperea cu dimensiuni de 4,40 × 3 m, indicau prezenţa, la est de praetorium a unor încăperi, unele dintre ele cu hipocaust. În campania 2019, am încercat să epuizăm zona de nord a suprafeţei. În primul rând, a fost demontat un martor de 3 × 2 m păstrat în colţul de nord-est al suprafeţei. Sub el s-a conturat un nivel consistent de dărâmătură, în unele puncte, el atingea cota de 1,20 m. Nivelul se compunea din cărămizi, fragmente de tuburi de lut, tuburi de hipocaust care se aplicau pe pereţi, resturi din podeaua de mortar. După degajarea nivelului de dărâmătură s-au conturat alte şiruri de pile. Astfel, în continuare celor şase şiruri de pile, la est de ele au fost identificate alte şapte şiruri, al şaptelea şir intra în profilul de est al suprafeţei. Pe direcţie vest-est ele formau patru şiruri de pile. Pilele, atât pe direcţie nord-sud, cât şi pe direcţie vest-est erau dispuse la 0,35-0,40 m. Între aceste pile au fost găsite şi cărămizile care susţineau podeaua (suspensurae). Ele aveau formă pătrată, cu latura de 0,52 m (fig. 2-3). La 0,95 m sud faţă de şirurile descrise anterior au fost identificate, pe direcţie nord-sud, cinci şiruri de pile. Şi aici, nivelul de dărâmătură dintre pile era compus tot din tuburi de hipocaust, resturi din podeaua de mortar, cărămizi din podea şi tuburi de lut. La vest, „grupul” acesta de pile pare a fi delimitate de un şanţ cu lăţimea de 0,50-0,60 m, orientat nord-sud, paralel cu zidul estic al praetorium-ului, posibil amprenta unui perete scos (fig. 3A, fig. 4). Între acest „şanţ” şi limita vestica a suprafeţei, a apărut un rest de podea, păstrat pe o întindere de 1,60 × 0,67 m, realizată din mortar, cu fragmente de cărămidă pisată în compoziţie, de culoare rozaceea (fig. 3B, fig. 4). Substrucţia ei este realizată din pietriş. La nord şi est de zona cu pietriş au fost identificate pilele de hipocaust. În partea de sud, atât restul de podea cât şi zona cu pietriş au fost tăiate de traseul secţiunii D. Gruparea şirurilor de pile în jurul acestei zone cu pietriş, cât şi prezenţa acelui rest de podea din opus signinum descriu cel mai probabil spaţiul unei încăperi. Suprafaţa ei nu poate fi deocamdată precizată. Pilele de la est şi nord de această încăpere cu podea din opus signinum indică prezenţa altor încăperi, cu hipocaust. Totodată, prezenţa în număr mare a tuburilor de lut („conducte”) în nivelul de dărâmătură dintre piele arată că tavanul acestor încăperilor cu hipocaust consta din bolţi cu cofraj pierdut, sistem bine documentat la termele castrului legionar de la Potaissa (Turda, judeţul Cluj) (nota 8) . Un argument în sprijinul acestei afirmaţii este faptul că între tuburile descoperite la Câmpulung – „Jidova”, unele erau umplute cu mortar. La sud de pilele de hipocaust aflate între spaţiul dintre încăperea descrisă de zona cu pietriş (substrucţie de podea?) şi limita estică a suprafeţei, în carourile 13-14C, a fost identificat un canal (fig. 3C, fig. 4). El a fost amenajat din cărămizi, două aşezate pe fund (pe lat), iar pereţii realizaţi dintr-un singur rând de cărămizi. El se află în continuare pilelor de hipocaust, capătul nordic al peretelui estic al canalului fiind lipit de o pilă de hipocaust. Canalul are o lungime de 2,60 m şi lăţimea de 0,55 m. Către capătul de nord al canalului, în nivelul de dărâmătură a fost găsit un obrăzar de coif având ca reprezentare o acvilă. Încăperile de la est de praetorium par a fi legate structural de el. Către est aceste încăperi par a suprapune via sagularis. Limita estică a suprafeţei cercetate (Sp.II) se află la 7,50 m faţă de zidul estic al praetorium-ului. În partea de sud a suprafeţei, via sagularis se afla la 5,50 – 5,70 m. Apoi, un alt aspect ce trebuie menţionat este faptul că şirurile de pile intrau în profilul estic al suprafeţei. Cu scopul de a verifica această situaţie, în continuarea suprafeţei SP.II, paralel cu limita ei estică, a fost trasată o secţiune de control cu lăţimea de 1,50 m şi cu lungimea de 6 m (fig. 4). Între suprafaţă şi secţiune s-a păstrat un martor cu lăţimea de 0,50 m. Şirurile de pile de hipocaust au apărut şi această secţiune, prin urmare limita estică a clădirii este mult împinsă în agger. Faţă de ultimul şir de pile, zidul de incintă al castrului se află la 4,50-4,60 m. În aceste condiţii, este evident că încăperile aflate la est de praetorium „suprapun” sau „restrâng” lăţimea viei sagularis, încăperile fiind mult împinse către agger. În campaniile următoare vom urmări să stabilim relaţia dintre clădirea praetorium-ului şi încăperile de la est de el. Desigur deosebit de importantă rămâne şi stabilirea funcţionalităţii şi planimetriei acestor încăperi. Abstract other lang. Abstract    Bibliography Bibliographic notes Em. Popescu, Eugenia Popescu, Raport preliminar asupra săpăturilor efectuate în anii 1962 – 1967 în castrul roman de lângă Câmpulung-Muscel (Jidova), MCA 9, 1970, p. 251-263. Constantin Petolescu, Florian Matei-Popescu, Ion Dumitrescu, Andi-Ioan Piţigoi, Câmpulung, cartier Pescăreasa, jud. Argeş, Punct: Castrul roman Câmpulung - „Jidova”, în Cronica cercetărilor arheologice din România. Campania 2017, Bucureşti, 2018, p. 26. M. Bărbulescu (coord.), Termele castrului legionar de la Potaissa, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2018, p. 111-120. Source   Cronica cercetărilor arheologice din România Editor   INP Language   RO