|
Excavation Year |
2019 |
|
Epoch |
Neolithic
|
|
Periods |
Neolithic;
Eneolithic
|
|
Site Category |
Domestic;
Unassigned
|
|
Site Types |
Habitation;
Fortified settlement
|
|
Map it |
Find it on the Romanian map |
|
County / District |
Buzău |
|
Locality |
Pietroasa Mică |
|
Commune |
Pietroasele |
|
Site |
Gruiu Dării |
|
Site Sector |
|
|
Site name |
|
|
Persons involved and Institutions |
| Last name | First name | role | Institution |
| Garvăn |
Daniel |
|
Muzeul Judeţean Buzău |
| Grigoraş |
Laurenţiu |
|
Muzeul Judeţean Buzău |
| Matei |
Sebastian |
|
Muzeul Judeţean Buzău |
| Munteanu |
Elena Roxana |
|
Muzeul Judeţean Buzău |
| Sârbu |
Valeriu |
|
Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti |
|
|
National Arch. Record Site Code |
48539.01
|
|
Report |
În vara anului 2019 au fost reluate săpăturile pe platoul de la Gruiu Dării, având ca obiective continuarea cercetărilor în S11 şi în cele 4 secţiuni deschise în 2014 (secţiunile S28-S31), precum şi în secţiunea 34, trasată în afara incintei dacice. În secţiunile 28-31 cercetarea a vizat avansarea în nivelele cu depuneri din sec. II-I a. Chr., iar în S11 şi S34 s-a urmărit epuizarea depunerilor preistorice.
În această campanie au fost descoperite 18 complexe noi (9 din a doua epocă e fierului, 3 din epoca bronzului şi 6 din neo-eneolitic), dar au fost cercetate şi complexe descoperite în campaniile anterioare.
În continuare, vom prezenta, pentru fiecare epocă în parte, principalele rezultate ale cercetărilor de la Gruiu Dării.
A doua epocă fierului
Săpăturile privind a doua epocă a fierului s-au concentrat în suprafeţele S28, S29, S30 şi S31, unde au fost descoperite şi cercetate complexe datate în sec. I a. Chr. Este vorba de 4 gropi, din care una identificată campania trecută, 3 vetre şi 3 zone compacte de pământ galben ce reprezintă, probabil, resturi din podina unor construcţii.
Cele mai interesante complexe cercetate sunt 263 - cuptor şi 283 - podină, complexe care împreună alcătuiesc resturile unei locuinţe.
Complexul 263 a fost observat, iniţial, sub forma unei structuri circulare de pietre, cu dimensiunile de aproximativ 1,75 x 1,00 m, majoritatea aşezate pe cant. În interiorul acestora pământul era roşcat, plin de pigmenţi şi bucăţi de lipitură arsă, provenind, probabil, de la o cupolă. Vatra a fost descoperită la cota de -0,62 m, cu dimensiunile vizibile de 1,30 x 0,75 m. O treime din acest complex intra în profilul de SE al secţiunii S29. În urma secţionării, la 8-9 cm mai jos, a fost descoperită o altă crustă de vatră (vatra B), provenind, cel mai probabil, de la un cuptor sau o vatră mai veche. Aceasta are lungimea de 1,10 m, ea fiind uşor decalată faţă de cea aflată deasupra (vatra A). În profilul acestui complex s-a observat că o parte din bolovanii care făceau parte din structura cuptorului 263A stăteau pe crusta vetrei 263B. În jurul cuptorului, la adâncimea de -0,80 m, pe o suprafaţă de aproximativ 2,20 x 2,00 m, a fost descoperită şi curăţată o masă de pământ gălbui-albicios (complex 283), foarte compact, ce ar fi putut reprezenta podina unei construcţii asociată cuptorului.
În urma secţionării vetrei 263B s-a constatat că aceasta a fost amenajată pe un pat de pietre plate, grosimea crustei nedepăşind 4 cm.
În apropierea complexului 263, spre NE, se află resturile altui cuptor, complex 264, din care s-au mai păstrat crusta şi fragmente din baza cupolei. În această campanie a fost demontată crusta, unde s-a observat acelaşi mod de amenajare cu cel al vetrei 263B, respectiv pat de pietre plate.
Un alt complex similar, complex 262, aflat în secţiunea S28, la 0,5 m spre SE, a fost cercetat în campania trecută. Cele trei structuri de ardere sunt plasate stratigrafic în partea superioară a nivelului de sec. I a. Chr., fiind distruse, cel mai probabil, odată cu amenajarea incintei sacre.
O altă posibilă construcţie este alcătuită de vatra complex 286 şi podina complex 288. Vatra 286 a fost identificată în secţiunea S28, la cota de -0,80 m. Are dimensiunile de 0,90 x 0,60 m, ea intrând parţial în malul de SE. În jurul vetrei s-a conturat o zonă cu pământ galben, compact, relativ curat (complex 288), care se întindea spre jumătatea de SV a S28, ce avea aproximativ 3,00 x 1,00 m. Cele două complexe (vatră şi podină) vor fi cercetate integral în campania viitoare.
O altă vatră in situ (complex 281) a fost identificată în secţiunea S30, la cota de - 0,70 m, de formă uşor ovoidală, cu dimensiunile de 0,80 x 0,70 m. În urma secţionării s-a putut observa că vatra a fost amenajată într-o mică alveolare, prin umplere cu pământ galben. Crusta, care se întinde aproximativ pe toata suprafaţa, are grosimi cuprinse între 2 şi 4 cm, iar miezul are o grosime ce depăşeşte 20 cm în zona de mijloc.
La circa 2 m spre NE, la cota de -0,65 m, a fost dezvelită o masă de pământ galben, compact (complex 285), cu dimensiunile de 3,20 x 1,20 m, afectată de intervenţii ulterioare. E posibil să avem un alt rest din podina unei construcţii, însă date suplimentare vom obţine în campania viitoare.
În ceea ce priveşte complexele adâncite de tip groapă menţionăm complexul 273 şi complexul 280, care vor fi cercetate integral în campaniile viitoare.
Complexul 280 – S30, carou A, a fost identificat la cota de -0,55/0,62 m sub forma unei aglomerări de bolovani ce intră în malul de SE, cu dimensiunile vizibile de 1,60 x 0,70 m. Printre bolovani s-au descoperit fragmente ceramice şi două vase în miniatură. La cota de -0,70 m bolovanii au dispărut aproape complet, lăsând locul unei umpluturi cenuşii afânate.
Complexul 273, din S30, groapă identificată anul trecut, are dimensiunile de 1,30 x 1,20 m şi o umplutură cenuşie cu mult cărbune. În umplutură au fost descoperite numeroase bucăţi de lipitură arsă, fragmente ceramice, dar şi 4 vase întregi (un borcănel, o ceşcuţă-opaiţ, un căpăcel şi un kantharos).
Materialul arheologic descoperit în 2019 este bogat, predominând vasele ceramice, foarte fragmentate în strat şi relativ bine păstrate în complexe. Cele mai numeroase sunt borcanele, fructierele, ceştile-opaiţ şi kantharoi, dintre care doi întregi. Dintre piesele cele mai expresive descoperite în această campanie notam: un inel de argint, un fragment de oglindă şi o verigă din bronz, o lamă de cuţit şi un vârf de săgeată din fier şi două mărgele din sticlă. Mai amintim şi 12 fragmente de piese din fier, provenind de la diverse unelte, 15 jetoane confecţionate din pereţi de vase, 3 fusaiole şi 3 cute. Mai notăm, de asemenea, şi un arşic prelucrat şi un fragment de figurină antropomorfă, ambele probabil cu semnificaţie magică.
Epoca bronzului
În ceea ce priveşte descoperirile din epoca bronzului, acestea au fost identificate numai în limitele secţiunii 11 – unitate de cercetare deschisă în urmă cu mai mulţi ani, aflată la începutul campaniei la cota de -1,80/1,90 m. În acelaşi sector al săpăturii în care în anul 2018 cercetasem o structură incendiată, cu ceramică predominant de stil Monteoru Ic3 (complex 271 ), s-a conturat, de la -2,00-2,10 m, o zonă cu pigmenţi şi bulgări mărunţi de lipitură arsă (Complex 282). Acest nou complex, ce reprezintă resturile unor pereţi din paiantă prost conservaţi, a fost surprins doar parţial în limitele S11 (caroul C), el continuându-se dincolo de profilele de NE şi NV ale secţiunii. Cu excepţia amprentelor de nuiele observate pe bulgării mai mari din lipitura pereţilor, nu au fost înregistrate date privind această structură: dedesubtul stratului de dărâmătură care a avut grosimi de 0,05-0,10 m nu s-a observat nici o amenajare sau grupare de obiecte care să indice un spaţiu locuit, astfel că nu putem interpreta complexul 282 decât ca reprezentând fie un perete dărâmat spre exteriorul construcţiei, din care a făcut parte, degradat în timp şi deranjat de intervenţii ulterioare, fie ca material în poziţie secundară, aruncat. În favoarea celei din urmă ipoteze înclină şi starea inventarului mobil asociat complexului: nu a fost descoperit aici nici un obiect întreg, fie el de lut ars, piatră sau os. Materialul osteologic este relativ puţin, iar ceramica se remarcă prin gradul mare de fragmentare. Materialul ceramic este, în general, inexpresiv, cu un număr redus de fragmente de vase decorate (predominant în manieră Ic3). La fel ca şi în cazul complexelor cercetate în anii anteriori, remarcăm prezenţa câtorva fragmente de stil Ic2, alături de cele Ic3. Complexul 282 marchează în acest punct baza nivelului care poate fi atribuit fără dubii comunităţilor Monteoru.
Nivelul anterior de locuire este mai dificil de decelat prin prisma structurilor cercetate în cadrul S11. Astfel, bronzului timpuriu îi atribuim cu certitudine un singur complex - Complexul 279 constă într-o lentilă de lut galben, compact, identificată pe latura de vest a S11, pe o suprafaţă de 0,80 x 1,20 m, tăiată de o groapă dacică (Complex 204). Având o grosime variabilă, de cel mult 5 cm, prost conservată, cu numeroase goluri, denivelată, această lentilă constituie fie un rest de podină, fie o zonă cu „material de construcţie”. Lentila urmează căderea pantei, destul de accentuată în acest sector al săpăturii, înclinându-se pe un ax SV-NE între 1,78 şi 1,97 m. Deasupra lentilei de lut şi împrejurul acesteia s-au aflat puţine fragmente ceramice, de dimensiuni mici, greu de atribuit cultural. Imediat dedesubtul acestei lentile de lut, la -2,01/2,05 m, au fost observate fragmentele unui vas decorat cu nervuri în manieră specifică mediului Schneckenberg.
Un al treilea complex cercetat, atribuit epocii bronzului, îl constituie aliniamentul de pietre notat cu sigla Complex 275. Observat din 2018, de la cca. -1,65/1,75 m, acesta s-a conturat datorită pietrelor aşezate vertical (unele cu latura de până la 0,30-0,40 m), aşezate aproximativ în centrul S11, pe o axă SSV-NNE, paralelă cu linia pantei. Pietrele constituiau parte a unui aliniament a cărui coerenţă a fost mai bine înţeleasă odată cu adâncirea săpăturii sub 2,20 m, observându-se că acestea au fost aşezate într-un şanţ îngust, cu lăţimea de cca. 0,30 m, care taie partea superioară a nivelului eneolitic. Nu s-a observat nivelul de la care a fost săpat şanţul, dar după modul de aşezare al pietrelor, prezente în număr mai mare sub 1,80/1,90 m, considerăm că această structură (care poate că a constituit fie un zid de terasă, fie fundaţia unei alte structuri) nu pare să fi fost în uz în vremea construcţiilor incendiate cu ceramică Monteoru Ic3. Complexul 275 se plasează, stratigrafic, anterior depunerilor monteorene şi posterior celor eneolitice. Nu este exclus ca pietrele observate dedesubtul complexului 282, în jurul şi dedesubtul complexului 279, să corespundă momentului demantelării acestei structuri.
Stratigrafia depunerilor de pe Gruiu Dării la punctul de contact între bronz şi eneolitic nu permite întotdeauna delimitări clare. Contribuie la aceasta lipsa unor structuri coerente asociate materialului ceramic din bronzul timpuriu şi dificila diferenţiere în cromatica şi consistenţa depunerilor. Pe parcursul săpăturii am delimitat aici, provizoriu, un „nivel de contact eneolitic/bronz”, cu o grosime de cca. 0,15/0,20 m, în care se regăsesc deopotrivă materiale ceramice specifice celor două epoci. Înclinarea straturilor pe o axă SV-NE produce, în acest sector, decalaje ale cotelor săpăturii de cca. 0,30-0,40 m, astfel că „nivelul de contact” se află la -1,80/1,90 m în caroul A al S11 şi la -2,18/2,27 m în caroul C al aceleiaşi secţiuni.
Inventarul mobil recuperat din nivelurile din epoca bronzului în această campanie nu este unul extrem de abundent, având, totodată, un grad accentuat de fragmentare.
Epoca neo-eneolitică
Cercetarea depunerilor aparţinând perioadei eneoliticului târziu s-a desfăşurat în Secţiunea 11 (4 x 4 m), situată în partea de NV a platoului de la Pietroasa Mică - Gruiu Dării, şi în secţiunea S34 plasată pe platoul de la V-NV de incinta dacică.
Complexele eneolitice din S11. În secţiunea S11 au fost identificate şi cercetate următoarele complexe:
Complexul 295 reprezintă un rest dintr-o construcţie incendiată (2,70x3,30 m), identificată la adâncimile de 2,07-2,14 m (SE) şi 2,48-2,53 m (NV), el intră în profilul de SV al secţiunii. Complexului 295 este secţionat, pe direcţia NE-SV, de un şanţ (Complexul 275) atribuit epocii bronzului, iar în colţul de NV al secţiunii de o groapă (Complexul 204) din epoca geto-dacică. În cursul campaniei din anul 2019 a fost demontat, parţial, nivelul de distrugere al complexului 295.
Complexul 295a a fost identificat la adâncimile de cca. 2,00 m (SV)-2,11m (NE), în perimetrul carourilor A şi, parţial, B, sub forma unei aglomerări de materiale arheologice (1,40x1 m). Cercetarea complexului 295a a fost finalizată în cursul campaniei din anul 2019.
Complexul 296 reprezintă o groapă de formă circulară, cu diametrul de cca. 1,10 m, identificată în caroul B, la adâncimea de aprox. 2,28 m. Complexul 296 „taie” spre NV şi NE nivelul de distrugere al unei structuri eneolitice incendiate (Complexul 113). Înspre SE, groapa 296 este secţionată de complexul 229 (groapă atribuită epocii fierului). Umplutura complexului 296 a fost golită, în cursul acestei campanii, până la adâncimea de 2,37 m, cotă la care nu au mai fost identificate materiale arheologice.
Complexul 113 reprezintă resturile unei construcţii incendiate („calupuri” masive de lipitură arsă), concentrate în carourile B (-2,24 m) şi C (-2,59 m), de-a lungul profilului de NE al secţiunii (3,50x0,60-0,70 m). Acesta se continuă în profilul de NE, înspre secţiunea 13 (cercetată între anii 2005-2006). Complexul 113 este tăiat de mai multe complexe: Complexul 293 (groapă identificată în caroul D) şi Complexul 275 (şanţ), atribuite epocii bronzului; Complexul 296 (groapă eneolitică situată în caroul B) şi Complexul 229 (groapă din epoca fierului din caroul B).
Complexul 113 a fost conservat, pe nivelul de distrugere, urmând ca în cursul campaniei viitoare să fie continuată cercetarea acestuia.
Materialele arheologice descoperite în complexele menţionate aparţin orizontului cultural de tip Cernavoda Ic-Cucuteni B2.
În campania din anul 2020 ne propunem să finalizăm cercetarea complexelor 113, 295 (structuri de construcţii incendiate), 296 (groapă), precum şi a restului depunerii eneolitice din secţiunea S11.
Secţiunea 34 a fost amplasată pe platoul de la V de incinta dacică, în continuarea S32, cercetată în anul 2014. A avut orientarea SE-NV şi dimensiunile de 22 x 1 m, fiind împărţită în carouri de 2 x 1 m, numerotarea începând de la SE. A fost trasată cu scopul de a verifica stratigrafia în această zonă şi de a identifica posibilele complexe neo-eneolitice, care să confirma locuirea preistorică din această parte a sitului.
Stratigrafia este una relativ simplă. Până la cota de –(0,15-0,20) m nivel vegetal actual, perturbat de intervenţii recente. Stratul arheologic începea de la aceste cote şi continua, cu excepţia unor complexe adâncite, până la 0,80 – 1 m în capătul de SE şi 0,60 m în capătul de NV, în funcţie de configuraţia terenului. În întreaga depunere arheologică, materialele arheologice (în special ceramică), apar amestecate, fiind atribuite comunităţilor Starčevo-Criş şi Cucuteni. Aceeaşi situaţie s-a întâlnit şi în cele trei complexe adâncite, surprinse parţial. Este vorba despre două gropi (complexele 292 şi 294), ce coboară până la 0,90 - 0,96 m având, la nivelul la care au fost identificate (-0,40 m) diametre de 1,15 şi 1,40 m şi despre o alveolare de mari dimensiuni, cu peretele în trepte, pe latura de SE şi oblic pe cea de NV, ce avea deschiderea de cca. 3 m şi cobora 1,8 m de la nivelul vegetal. Suprafaţa mică pe care a fost identificată nu ne permite, deocamdată, să emitem ipoteze privind funcţionalitatea acesteia.
|
|
Abstract other lang. |
|
|
Abstract |
The researches carried out during July 2019 at Gruiu Dării consisted of the invasive investigation of two sectors of the site: in the north-western side of the plateau (Trenches 11, 28-31) and the western part of the site, outside the Dacian enclosure (Trench 34).
Four periods were documented throughout these researches: the Iron Age, the Bronze Age, the Chalcolithic and the Neolithic. While the archaeological evidence for the Dacian period and the later Prehistory confirms long lasting habitations, the earliest occupation of the place is inferred on the basis on some Starčevo-Criş shards identified in the Chalcolithic features. 22 archaeological features unearthed: nine from the second Iron Age, seven from the Bronze Age and six pertaining to the Chalcolithic layers.
The excavations regarding the Second Iron Age were carried out in S28-31. Four pits, three hearth and three clay areas were investigated. The latter might represent the poorly preserved flooring of some constructions.
The Bronze Age features documented in 2019 are: the remains of a wattle and daub wall (Cpl. 282), several pits (Cpl. 289, 290 and 293), a hearth (Cpl. 291) and a segment of a stone structure (Cpl. 275) - possibly connected with the building of an artificial terrace. The burnt wattle and daub wall and one of the pits are part of the Middle Bronze Age layers (associated with Monteoru Ic3 pottery), while the rest of the structures can be attributed to a slightly older stage (Early Bronze Age).
The Chalcolithic layers were investigated in S11 and S34. In S11 four archaeological complexes belonging to the Late Chalcolithic were unearthed: Cpl. 113 and Cpl. 295 representing the remains of two burned structures; Cpl. 295a representing a heap of pottery and animal bones and Cpl. 296 (most likely a pit or shallow area with ceramic and osteological fragments). The subsequent three Chalcolithic structures from S34 indicated the lesser extent of the anthropic layer on the western plateau.
|
|
Bibliography |
V. Dupoi, V. Sîrbu, Incinta dacică fortificată de la Pietroasele-Gruiu Dării, judeţul Buzău (I), Buzău, 2001;
V. Sîrbu, S. Matei, V. Dupoi, Incinta dacică fortificată de la Pietroasa-Mică – Gruiu Dării, com Pietroasele, jud. Buzău (II), Buzău, 2005; V. Sîrbu, S. Matei, D. Costache, L. Grigoraş, G. El Susi, Pietroasa Mică-Gruiu Dării, jud. Buzău. Descoperirile din epocile eneolitică şi a bronzului, vol. III, Brăila-Buzău, 2011;
V. Sîrbu, S. Matei, Ritual and Inventory in a Dacian Sacred Enclosure – Pietroasa Mică- Gruiu Dării (1st century BC - 1st century AD), p. 155-182, în Iron Age Sanctuaires and Cult Places in the Thracian World, Proceedings of the International Colloquium Braşov, 19th – 2th of October 2006, Braşov 2007;
V. Sîrbu, Les figurines anthropomorphes et zoomorphes découvertes dans l’enceinte sacrée dace de Pietroasa Mică-Gruiu Dării (dép. de Buzău), p.177-193, în Mélanges à la mémoire de Niculae Conovici (Eds. Al. Avram, V. Lungu, M. Neagu), Călăraşi, 2008;
V. Sîrbu, Figurine, statuete şi capace antropomorfe şi zoomorfe geto-dacice din Muntenia (sec. IV a. Chr.-I p. Chr.), Thraco-Dacica, I (XXIV), 1-2, 2009, p. 37-69;
V. Sîrbu, A Sacred Dacian Enclosure at Pietroasa Mică-Gruiu Dării: the center of a future archaeological park?, CCDJ, XXVII, Călăraşi, 2010, p. 45-52; V. Sîrbu, S. Matei - A Dacian Fortress from Pietroasa Mică-Gruiu Dării. In: “Settlements, Fortresses, Artefacts” - The Thracians and their Neighbors in the Bronze and Iron Ages, vol. I, Proceedings of The 12th International Congress of Thracology (Eds. Cr. Schuster, O. Cîrstina), Târgovişte, 10th -14th September 2013, Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2013;
V. Sîrbu, S. Matei, Pietroasa Mică – „Gruiu Dării”: établissement, citadelle et lieu de culte à l’époque géto-dace (IVe s. av. J.-C. –Ier s. ap. J.-C), Thraco-Dacica, IV-V, SN, 2012-2013, p. 109-134;
V. Sîrbu, S. Matei, M.-M. Ştefan, D. Ştefan, The Geto-Dacian Cult Place from Pietroasa Mică-Gruiu Dării, Buzău County (Romania), p. 341-369, în Mousaios, XIX, Proceedings of the International Colloquium Residential Centres (dava, emporium, oppidum, hillfort, polis) and Cult Places in the Second Iron Age of Europe, Buzău (Romania), 23rd -26th October 2014, Buzău, 2014, p. 343-371;
Grigoraş, L., 2018, Vase eneolitice cu tub descoperite la Pietroasa Mică-Gruiu Dării (com. Pietroasele, jud. Buzău), Mousaios, XXII, 2018, p. 123-131;
Grigoraş, L., Garvăn, D., Munteanu, R., Dumitraşcu, V., 2018, Cercetările arheologice de la Pietroasa Mică-Gruiu Dării (campania 2018). Perioada eneolitică târzie, Mousaios, XXII, p. 67-121;
V. Sîrbu et alii, Pietroasa Mică, com. Pietrioasele, jud. Buzău. Punct Gruiu Dării, CCAR, Buziaş, 2002, p. 233-235, pl. 82; CCAR, Covasna, 2003, p. 232-233, pl. 94; CCAR, 2004, Cluj-Napoca, p.232-234, pl. 51-B; CCAR, 2005, Jupiter-Mangalia, p. 271-274, pl. 30; CCAR 2006, Constanţa, p. 267-268; CCAR 2007, Tulcea, p. 268-270; CCAR 2008, Iaşi, p. 225-227; CCAR 2009, Suceava, p.142-145, CCAR, 2010, p. 105-107; CCAR 2011, p. 104-106; CCAR 2012, p. 104-105; CCAR 2014, p. 58-59; CCAR 2015, p. 112-113; CCAR 2018, p. 106-108; CCAR 2019, p. 148-152.
|
|
Bibliographic notes |
|
|
Source |
Cronica cercetărilor arheologice din România |
|
Editor |
INP |
|
Language |
RO |
|
|
