Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Adamclisi | County: Constanţa | Site: Tropaeum Traiani | Excavation Year: 2020

Excavation Year   2020
Epoch
Early Roman period (1st cent. BC - 1st cent. AD);
Late Roman period (2nd - 4th cent.);
Age of migrations (4th - 6th cent.)
Periods
Early Roman Period;
Late Roman Period;
Roman-Byzantine Period
Site Category
Defence;
Domestic
Site Types
Civil habitation;
Fortified settlement;
Urban settlement;
Citadel
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Constanţa
Locality   Adamclisi
Commune   Adamclisi
Site  Tropaeum Traiani
Site Sector Sector C
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Cealera Cristian
Lascu Marius Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa
Șova Constantin Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa
Talmaţchi Gabriel Muzeul de Istorie Națională şi Arheologie Constanţa
National Arch. Record Site Code 60892.08
Report În perioada 04 septembrie-02 octombrie s-au desfăşurat lucrările de specialitate la şantierul arheologic Tropaeum Traiani (com. Adamclisi, jud. Constanţa), în cartierul de sud, sectorul Constanţa. Finanţarea săpăturilor arheologice a aparţinut în exclusivitate Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. Scopul îl reprezintă identificarea de noi date privind planimetria acestui cartier şi reliefarea unor noi detalii constructive şi arhitecturale ale clădirii de tip domus. O parte din activităţi au fost dedicate finalizări cercetării unor complexe descoperite în cursul campaniei din 2018 şi a înregistrării tuturor datelor de interes arheologic.
Pentru atingerea obiectivelor propuse au fost deschise două noi secţiuni S 25 şi S 26 poziţionate perpendicular vest-est pe axul clădiri amintite de tip domus descoperite cu mai multe campanii anterioare. Iniţial cu dimensiunile de 15 x 3 metri, ele au fost extinse cu alţi trei metri pe lungime, parţial pe vest şi parţial pe est, pentru surprinderea unor complexe arheologice apărute pe parcursul cercetărilor.
Cele două noi secţiuni ne-au relevat alte câteva noi camere ale clădirii în zona de nord, inclusiv o serie de ziduri intermediare care au creat separaţii suplimentare interioare. Acestea din urmă sunt realizate din bucăţi de piatră de dimensiuni mijlocii legate cu pământ. De asemenea, în tehnica opus mixtum specifică secolului al IV-lea, am identificat aleatoriu între bucăţile de piatră mai multe cărămizi aşezate pe un nivel orizontal succesiv. Sunt păstrate din structura lor originală aproximativ 5 sau 6 asize. Tot pe latura de nord este posibil să fi identificat şi zidul magistral de nord al edificiului care ar închide pe această latură suprafaţa locuibilă, până în prezent fiind descoperite zidurile de delimitare spre exterior de pe laturile de vest, sud şi est. Reţinem şi prezenţa a trei fusuri de coloane şi a două baze de capiteluri refolosite în structura unor ziduri despărţitoare ca spolia. Nu în ultimul rând, în cele două secţiuni au fost descoperite nu mai puţin de şapte chiupuri/dolia de mari dimensiuni folosite pentru păstrarea cerealelor în sezoanele reci. Acestea au dimensiuni variabile în diametrul maxim de cca. 1,05/1,20 m, al gurii la exterior de 0,60 m iar la interior de 0,38 m. În capătul de vest al secţiunii S 26 a fost descoperit un dalaj de interior realizat din bucăţi de piatră frumos făţuite şi dispuse ordonat. Respectivul dalaj corespunde podelei uneia dintre camerele existente în colţul de nord-vest din edificiu.
Pe latura de vest au fost înlăturaţi trei martori cu dimensiunile de 10 x 3 m până la o adâncime de 1/1,10 m. Din punct de vedere arhitectural ne-au fost relevate mai multe complexe de interes. Astfel, amintim pentru început un al doilea coridor al clădirii, dispus perpendicular pe cel principal care lega atrium-ul central cu partea de nord a clădirii. Acesta este dispus pe direcţia est-vest, având o lungime de 9,60 m şi o lăţime variabilă de 1,20/1,40 m (diferenţa este dată de existenţa unui prag care asigura intrarea pe o laterală, într-o cameră dispusă spre sud). La locul de intersecţie cu holul central intrarea este de doar 0,80 m în lăţime. Coridorul se termină brusc spre zidul de vest principal al clădirii, dar el delimitează intrarea în două camere aflate pe laturile sale de nord şi de sud, de la care s-au păstrat două praguri (late de 1,20 m). Dincolo de S26 au fost deschise şi supuse cercetării mai multe spaţii reduse ca întindere unde a fost descoperit un chiup întreg de la care momentan a fost reperată doar partea superioară integrală. Întrucât acesta apărut spre perioada de final a cercetărilor nu a fost scos la lumină, rămânând ca în campania de anul viitor să fie săpat şi golit spre verificare.
Pe latura de vest a fost înlăturat un alt martor lung de aproximativ 14 m şi lat de 2 metri. Acesta ne-a reliefat imaginea de interior şi exterior a zidului magistral exterior principal de vest, păstrat pe 6 sau 7 asize, surprins acum pe o lungime totală de 21 m. Pe partea decopertată au fost reperate trei posibile intrări în clădire, dintre care cel puţin una este blocată de un zid paralel care se lipeşte de cel magistral, realizat fără fundaţii, probabil către sfârşitul secolului VI p.Chr. De asemenea, doar una dintre intrări mai păstrează două trepte spre interior. În mod clar aceasta din urmă dublează, închide respectiva ieşire şi întăreşte pe cel de vest care a suferit o înclimare accentuată către aceeaşi direcţie geografică. Acesta din urmă, din cauza greutăţii sale şi legilor gravitaţiei în contextul coborârii naturale a terenului în pantă spre sud a fost probabil în antichitate în pericol de prăbuşire. Intervenţia anticilor a salvat situaţia sa, dar a creat şi un blocaj dorit de ultimii locuitori ai clădirii în ceea ce priveşte accesul spre clădirile din zonă dinspre domus. În aproprierea incintei de vest a clădirii a mai fost descoperit un alt chiup cu diametrul maxim de 1,30 m. Zidul magistral de vest prezintă în componenţă blocuri de dimensiuni mijlocii şi mici de piatră legate cu pământ, întrerupt de niveluri suucesive dispuse pe orizontală de cărămizi în tehnica opus mixtum.
De asemenea, s-a efectuat cercetări şi spre zona de sud a clădirii de tip domus. Intenţia primară a constat în dorinţa finalizării unei gropi descoperită cu aproximativ un deceniu în urmă, care a rămas din cauze obiective neterminată. În interiorul acesteia au fost descoperite numeroase fragmente ceramice şi resturi de piese metalice (aplice, inele, proiectile de praştie, fusaiole etc.) specifice secolelor V-VI p.Chr. şi mai ales X-XI p.Chr. Spaţiul respectiv pare să fi aparţinut unui bordei medieval timpuriu care ulterior a fost dărâmat şi transformat în groapă de gunoi. Cu prilejul acestor săpături a fost descoperită în martorul prezent în S 10 şi latura de sud a edificiului tip domus pe o lungime de aproximativ 17 metri. Această latură este bine păstrată pe 6-7 asize, fiind realizată din blocuri mari şi mijlocii foarte bine corelate şi legate cu pământ. De asemenea, în trei compartimente au fost găsite lăcaşele (trei) ale unor foste bârne de lemn folosite pentru a prelua din presiunea unor eventuale evenimente telurice. Pe partea interioară a acestuia, la aproximativ 2 metri de capătul de est al fostei secţiuni S11, a fost descoperit un tezaur monetar compus din 61 de monede de bronz din tipul folles care se datează în secolele X-XI p.Chr. (ultima piesă fiind datată în jurul anilor 1046-1048 p.Chr.). Acest tezaur a fost depus probabil în contextul situaţiei tulbure din provincie în contextul repetatelor atacuri pecenege. Cele 61 de monede erau acoperite cu un fund de castron fragmentar ceramic, care acoperea - ”sigila” - ca un capac lotul monetar. Şi fundul de castron este datat în jurul mijlocului secolului XI p.Chr., perioadă în jurul căreia a fost îngropat tezaurul monetar. De asemenea, tot pe partea interioară a zidului de sud, în S 11, în camera dinspre vest, au fost descoperite alte trei chiupuri de dimensiuni maxime variabile de 1,00 şi 1,30 m pentru păstrarea cerealelor. În total, în aria clădirii cercetate în cursul săpăturilor arheologice din această campanie, au fost descoperite nu mai puţin de 13 astfel de vase de tip dolia.
În suprafeţele cercetate în cursul campaniei din anul 2020 au fost descoperite numeroase obiecte arheologice fragmentare şi întregi. Ele sunt atât piese de vestimentaţie civile şi militare (aplice, fibule, verigi, inele, brăţări, catarame, butoane de casete romane etc.), cât şi câteva zeci de monede izolate de bronz şi argint (din secolele IV-VI p.Chr., X-XI p.Chr., otomane şi moderne). De asemenea, a fost descoperit un bogat material ceramic, sub formă fragmentară de amfore, ulcioare, opaiţe, castroane, farfurii etc. Nu în ultimul rând reţinem şi un lot bogat de fragmente de sticlă, cele mai multe provenind de la picioare de pahare din epocă romano-bizantină, respectiv fragmente de geam de la edificiul monumental.
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu