Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Alba Iulia | Site: Str. Munteniei nr. 15-17 | Excavation Year: 2020

Excavation Year   2020
Epoch
Bronze Age;
Hallstatt;
Early Roman period (1st cent. BC - 1st cent. AD);
Late Medieval Age (14th - 18th cent.);
Modern
Periods
Late Bronze Age;
Late Hallstatt;
Early Roman Period;
Middle Medieval Period;
Modern Age
Site Category
Domestic
Site Types
Urban settlement
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Alba
Locality   Alba Iulia
Commune   Alba Iulia
Site  Str. Munteniei nr. 15-17
Site Sector Palatul guvernatorului consular al celor trei Dacii [Apulum]
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Anghel Dan Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Botiș Florin-Ovidiu Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Bounegru George Valentin Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Constantin Anca Universitatea Bucureşti
Drâmbărean Matei Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național, Alba
Hanches Claudiu-Mihai Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Iliescu Iulia Universitatea Bucureşti
Inel Constantin Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Lascu Alexandru Ilie Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Oța Radu Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Rusu-Bolindeţ Viorica Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Şuteu Călin SC Gigapixel Art Srl
Turuș Radu-Florin Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
National Arch. Record Site Code 1026.12
Report Obiectivele cercetării: În campania anului 2020, săpăturile arheologice s-au desfăşurat în cele două secţiuni aflate în curs de cercetare pe latura sudică a complexului – SXIX/14 şi SXX/16 – în vederea dezvelirii elementelor constructive ale Clădirii romane II identificate în campaniile anterioare (pl. I). Pentru a avea o imagine mai coerentă a interiorului acestei construcţii din ultima fază de locuire romană a sitului, am demontat martorul dintre secţiunile menţionate (Pl. II-III). Totodată, au fost continuate cercetările interdisciplinare pe laturile de sud şi de est ale sitului (fotogrammetrie, ERT, DEM, 3D modelling), precum şi scanarea 3D a obiectelor descoperite în praetorium consularis, în vederea pregătirii monografiei arheologice, a valorificării istorico-arheologice şi a popularizării sitului.
Rezultate:
Începuturile campaniei 2020 au presupus îndreptarea profilelor – îndeosebi a profilului E al secţiunii SXX/16, care a trebuit extins cu cca 40 cm, datorită prăbuşirii în zonă a unor gropi de gunoaie moderne/contemporane (pl. II/1).
Obiectivul major al campaniei 2020 l-a constituit însă demontarea martorului dintre secţiunile SXIX/14 şi SXX/16, pentru a obţine o imagine cât mai coerentă a Clădirii romane II, ale cărei părţi constructive au fost identificate pe suprafaţa celor două secţiuni în curs de cercetare – SXIX/14 şi SXX/16. Martorul în discuţie, având 12 m lungime, aproximativ 1,50 m lăţime şi înălţimea de 1,90 m, a fost îndepărtat sistematic (pl. II/2; III), fiind descoperite foarte multe materiale arheologice în contextele cunoscute din săpăturile efectuate în campaniile anterioare.
Întrucât secţiunile SXIX şi SXX au fost unificate prin demontarea martorului, vom recurge la prezentarea vestigiilor descoperite pe contexte:
Clădirea romană II este mult mai bine pusă în evidenţă de săpătura în suprafaţă, neobturată de prezenţa martorului menţionat. Astfel, compartimentările sale (camerele W1 şi W2), precum şi continuarea liniei zidului Z25, care se intersectează cu zidul perimetral Z21 (pl. IV-V) sunt mult mai clar conturate şi vor putea fi mai uşor dezvelite.
În primul rând, ni s-a confirmat ipoteza privind continuarea spre S a zidului perimetral S al clădirii – zidul Z21. Acesta a fost dezvelit în carourile 3-5 ale secţiunii SXIX/14, pe toată lăţimea ei, confirmându-ne astfel dimensiunile impresionate ale acestei clădiri, din care un segment al aceluiaşi zid, de 4,50 m lungime, fusese descoperit deja în secţiunea SXVIII/07 (pl. I/1)-nota 1 . Continuarea lui în secţiunea SXX/16 nu era sigură – el intra sub martorul dintre secţiuni, dar nu apăruse în secţiunea menţionată. Porţiunea de 0,88 m de sub martor a fost dezvelită, însă dincolo de acesta, spre SE, zidul a fost demantelat, posibil de o groapă antică (sau modernă?) (Cx 106), care porneşte din caroul 6 al fostei secţiuni SXX/16, din colţul SV, continuă în zona martorului dintre secţiuni şi afectează şi o porţiune de 1,30 m din zidul Z25 (pl. V/1-2). Faptul că zidul Z21 continua spre SE, în afara gropii de scoatere menţionate, ne-a fost confirmat de dezvelirea unei mici porţiuni a lui, de 0,74 x 0,55 m, aflată chiar în zona profilului S al secţiunii SXX/16, sub structura modernă Cx 14; în jurul său, spre E, au fost descoperite multă tencuială şi fragmente de mortar. Partea dezvelită sub martorul demontat este într-adevăr afectată de intervenţiile ulterioare, elevaţia lui fiind scoasă, dar sunt păstrate pe toată lăţimea lui, de 0,65 m, pietrele de calcar prinse cu mortar care marcau începutul temeliei (pl. IV/2; V/1). Prin urmare, zidul Z21 are latura internă bine păstrată (pl. V/1), având Lp = 5,92 m (din cei 8,89 m, cât ar fi măsurat dacă era păstrat integral). Latura externă în schimb este mult mai afectată de distrugerile ulterioare, având Lp = 5,43 m (din 7,30 m), elevaţia lui fiind scoasă pe o porţiune 0,88 m îndeosebi în zona din apropierea fostului martor; linia zidului se conturează însă clar şi restul temeliei pare să nu fie distrus.
Demontarea martorului dintre secţiunile SXIX/14 şi SXX/16 au permis şi observarea mai clară a compartimentărilor Clădirii romane II. Astfel, în cazul camerei W1, aflată în colţul SE, delimitată la S şi E de zidurile Z24 şi Z25, respectiv de zidul Z26 spre V, suprafaţa nedistrusă de intervenţiile ulterioare, 7,25 mp, a rămas aceeaşi, fără a descoperi deocamdată in situ podeaua aferentă nivelului ei de călcare, ci numai stratul de dărâmătură al acesteia (Cx 24”) (pl. VI/1)-nota 2 .
Camerei W2 în schimb i s-au definit mai bine elementele constructive – zidul Z25, care continua sub martorul stratigrafic şi care se intersecta cu Z21 în secţiunea SXIX/14, a fost dezvelit în totalitate (pl. V; VI/1). Din păcate, aşa cum menţionam mai sus, o parte a zidului în discuţie a fost distrusă de o groapă (Cx 106), însă linia sa internă este vizibilă. Şi în această cameră, de dimensiuni mult mai mari decât precedenta, nivelul de călcare încă nu a fost găsit, deocamdată fiind încă în stratul ei de dărâmătură (Cx 24”), foarte abundent în ceea ce priveşte materialele arheologice găsite (vezi mai jos descrierea lor).
Prin urmare, cercetările arheologice efectuate în campania anului 2020 au adus un plus de informaţie în ceea ce priveşte Clădirea romană II. Ea continuă prin zidul său perimetral sudic (Z21) atât spre SV (unde cercetarea nu mai poate fi continuată, fiind la limita rezervaţiei arheologice), cât şi spre NE (aici e posibil să se mai poată dezveli o parte a lui). Este paralelă cu Clădirea romană I – descoperită în campaniile precedente în SXVIII/07. Din aceasta din urmă se va mai putea descoperi o parte a zidului perimetral N la demontarea martorului dintre SXVIII/07 şi SXIX/14. Cele două clădiri de mari dimensiuni descoperite în această zonă ilustrează monumentalitatea construcţiilor care făceau parte din complexul reprezentat de praetorium consularis de la Apulum în perioada Severică.
Materialele arheologice descoperite au fost numeroase şi aparţin unor epoci diferite. Astfel, pentru nivelul corespunzător secolelor XVIII-XIX s-au descoperit fragmente ceramice diferite (veselă, material tegular, pipe) (pl. VII/1-2), împreună cu câteva monede din bronz, dintre care lizibil este un kreutzer din vremea împăratului Franz Josef, datat în 1861 (pl. VII/3), sticlărie, oase de animale etc.
Dintr-un nivel medieval târziu, datat în secolele XVI-XVII, reprezentat de un pavaj aparţinând unei curţi în care a existat o construcţie sprijinită pe stâlpi din lemn (Cx 7)-nota 3 s-au descoperit fragmente de cahle (cu mica sau smălţuite) (pl. VII/7), nitul din bronz în formă de migdală cu care se fixau la capătul mânerului plăsele unui cuţit, posibil importat din Germania-nota 4 (pl. VII/4), o cataramă din bronz de formă trapezoidală de mici dimensiuni-nota 5 (pl. VII/5), precum şi una dintre verigile circulare în pereche prin care se petrec şnururi pentru prinderea veşmintelor-nota 6 (pl. VII/6).
Materialul de epocă romană este foarte bogat şi variat, fiind descoperite toate categoriile de artefacte: material ceramic, osteologic, numismatic, piese din sticlă, metal etc. Dintre acestea, materialul ceramic este cel mai numeros, remarcându-se prin varietatea categoriilor (ceramică de masă, de bucătărie, de transport şi stocat) şi a tipurilor ceramice. Ceramica de masă este de bună calitate şi este reprezentată în principal de imitaţii locale după vasele de tip terra sigillata; printre tipurile atestate menţionăm farfuriile Drag. 18/31 (pl. VIII/1), platourile Drag. 39 (pl. VIII/2), cupele Drag. 33 (Pl. VIII/3) şi bolurile de mici dimensiuni, de tip Drag. 32/40 (pl. VIII/4). Din cadrul ceramicii de uz comun se evidenţiază cantitatea relativ ridicată de mortaria (pl. VIII/5-6), precum şi câteva fragmente de amfore de origine egeeană aparţinând tipului Kapitän II (pl. VIII/7-8).
Alte artefacte de epocă romană sunt reprezentate de o serie de lămpi aparţinând tipurilor Loeschcke VIII (pl. IX/1) şi Loeschcke X (pl. IX/2), un fragment ceramic care păstrează parţial trăsăturile faciale ale unei figuri antropomorfe (posibil un tânăr), şi care cel mai probabil este un decor aplicat (pl. IX/3), precum şi o fibulă din bronz cu genunchi, tipul Cociş 19a61a (Jobst 12A), păstrată integral (pl. IX/4). Piesele descoperite şi îndeosebi fibula cu genunchi, varianta târzie, datată începând cu deceniul al 7-lea al secolului al II-lea şi în primele două decenii ale secolului al III-lea p. Chr.-nota 7 , ne confirmă perioada de locuire a ultimei faze a Clădirii romane II din perioada severică până la abandonarea provinciei.
Şi în această campanie a fost descoperită o cantitate mare de material constructiv (ţigle, olane, cărămizi, pylae de hypocaust), fiind inventariate şi introduse în baza de date un număr de 65 exemplare ştampilate, la care se adaugă alte 10 piese care prezintă diferite amprente umane, de animale, păsări ori urme de la caliga. Dintr-un total de 65 ştampile (pl. IX/5.1), 39 sunt simple, fiind descoperite o serie de tipuri deja atestate ale legio XIII Gemina-nota 8 , la care se adaugă variante noi. Acestea sunt completate de 16 ştampile cu antroponime, purtând numele unor immunes, care se găseau în fruntea cărămidăriilor legiunii XIII Gemina în calitate de magistri figlinarum precum Aelius Bassus-nota 9 , Aurelius Caius-nota 10 , Aurelius Cono(n)-nota 11 , Aurelius Godes-nota 12 , Flavius Vitalis-nota 13 ori Lucretius Aqvila-nota 14 . Mult mai rare sunt materialele constructive care păstrează ştampile ale gărzii guvernatorului: o ştampilă fragmentară a trupei de pedestraşi, pedites singulares şi o alta, păstrată tot fragmentar, cu numele generic al formaţiei de luptă în care era organizată garda guvernatorului, numerus singularium-nota 16 . În final, 8 ştampile au fost imposibil de determinat, din cauza stării mult prea fragmentare de conservare. Din punctul de vedere al tipului de material pe care au fost aplicate ştampilele (pl. IX/5.2), aproape jumătate este reprezentat de ţigle (30 piese din totalul de 65), fiind urmate de cărămizi (22 exemplare) şi olane (10); acestora li se adaugă 3 piese neidentificabile din cauza stării de conservare.
Cercetările arheologice viitoare vor avea ca obiectiv major descoperirea Clădirii romane II şi a fazelor anterioare de locuire romană, continuarea cercetărilor interdisciplinare, prelucrarea şi valorificarea ştiinţifică a rezultatelor săpăturilor efectuate. Conservarea şi punerea în valoare a vestigiilor dezvelite din Palatul guvernatorului, ca monument unic în peisajul urban al Apulum-ului şi al provinciei Dacia, este de asemenea scopul major al demersurilor noastre.
Abstract other lang.
Abstract   During the 2020 campaign, the archaeological excavations were carried out in two of the trenches located in the southern part of the complex – SXIX/14 and SXX/16 – to unearth the constructive elements pertaining to Roman building II that was identified in the previous campaigns (pl. I). For a clearer view of this building’s planimetry, it was excavated the stratigraphic baulk between the two sections (Pl. II-III). As a result, the structures belonging to this building – the walls (Z24, Z25 and Z26) delimiting the rooms W1 and W2 (pl. IV), but also the southern enclosure wall (Z21) (pl. V/1-2) – were better delimited to be investigated in the following campaigns. Both the stratigraphic baulk and the trenches lead to the discovery of numerous archaeological materials of Modern (Pl. VII/1-3), Late Medieval (16th – 17th centuries) (pl. VII/4-7) and especially Roman period (the end of the 2nd century – the first three quarters of the 3rd century AD) (pl. VIII-IX).
Moreover, in this period were continued the interdisciplinary research on the southern and eastern sides of the site (photogrammetry, ERT, DEM, 3D modelling) (see below), as well as the 3D scanning of the objects discovered within the praetorium consularis; all the data was processed and added to the site’s database to be used for the future archaeological monograph and the site’s valorisation.
Bibliography V. Rusu-Bolindeţ, C. Inel, V.-A. Lăzărescu, A. L. Ignat, Alba Iulia, jud. Alba [Apulum]. Punct: str. Munteniei nr. 15-17 – Sediul guvernatorului consular al celor trei Dacii. In: CCA. Campania 2008, Bucureşti, 2009, p. 69-71.
V. Rusu-Bolindeţ, R. Varga, M. Drîmbărean, C. I. Inel, T. Muntean, Alba Iulia, jud. Alba [Apulum]. Punct: str. Munteniei nr. 15-17 – Sediul guvernatorului consular al celor trei Dacii. In: CCA. Campania 2009, Bucureşti-Sibiu, 2010, p. 13-16.
V. Rusu-Bolindeţ, R. Ota, G.V. Bounegru, C. I. Inel, I. Al. Lascu, M. Drîmbărean, D. Ştefan, C. Şuteu, F.-O. Botiş, S.-A. Manolescu, D. Szabo, R.-F. Turuş, I.-F. Florea, R. Bobăilă, A. R. Puţan, C.-C. Galdău-Săliştean, R. Al. David, Alba Iulia, jud. Alba [Apulum]. Punct: str. Munteniei nr. 15-17 – Sediul guvernatorului consular al celor trei Dacii. In: CCA. Campania 2017, Bucureşti, 2018, p. 13-15, pl. I-XII.
V. Rusu-Bolindeţ, R. I. Ota, G. V. Bounegru, I. Al. Lascu, M. Drîmbărean, C. Şuteu, F.-O. Botiş, I-Al. Iliescu, R.-F. Turuş, R. Bobăilă, R. Al. David, C.-M. Hancheş, R. M. Ungur, Alba Iulia, jud. Alba [Apulum]. Punct: str. Munteniei nr. 15-17 – Sediul guvernatorului consular al celor trei Dacii. In: CCA. Campania 2019, Bucureşti, 2020, p. 20-29.
A. A. Rusu, V. Rusu-Bolindeţ, „Casa Mezertius” de la Alba Iulia (Arhitectură, unele piese arheologice, identificare şi context istoric), Arheologia Medievală, VI, 2007, p. 81-110.
Surse electronice
https://finds.org.uk/database/artefacts/record/id/732743.
Bibliographic notes 1. Vezi descrierea părţii descoperite a Clădirii romane II din secţiunea SXVIII/07 la Rusu-Bolindeţ et alii 2008, 70-71; Rusu-Bolindeţ et alii 2010, 31.
2. Pentru detalii legate de camera W1 vezi Rusu-Bolindeţ et alii 2020, 20-21, pl. II, VI-IX.
3. Contextul în discuţie a fost descoperit pe suprafaţa secţiunii SXIX/14, în campaniile anilor 2016-2017 – vezi Rusu-Bolindeţ et alii 2018, 13, pl. III a-b.
4. Identificarea pieselor speciale şi indicaţiile bibliografice ne-au fost oferite cu generozitate de colega Oana Toda, căreia îi mulţumim şi pe această cale. Exemplare similare de cuţite sau de nituri în formă de migdală aparţinând unor cuţite de import au mai fost descoperite pe sit, în zona de nord-est a suprafeţei excavate, în “Casa Mezerzius” - vezi Rusu, Rusu-Bolindeţ 2007, 89-90, pl. 7b sau în săpăturile de la Catedrala romano-catolică şi Palatul episcopal de la Alba Iulia – vezi Marcu Istrate 2009, 41, cat. nr. 146 şi 147. Pentru alte analogii vezi mai recent Purdea 2018, passim.
5. Pentru o posibilă încadrare tipologică, apropiată de tipul Krabath 1 (Krabath 2001) vezi https://finds.org.uk/database/artefacts/record/id/732743.
6. Pentru analogii vezi Rusu, Marta 2002, 160, pl. LIX,b. 7. Cociş 2004, 94-95. Analogii ale piesei descoperite – vezi pe siturile de la Napoca (Cociş 2004, 193, catalog nr. 998, pl. LXVII); Micăsasa (Cociş 2004, 194, catalog nr. 1011, pl. LXVII); Micia (Cociş 2004, 194, catalog nr. 1022, pl. LXVII) etc.
8. IDR III/6: 16, 55, 77, 74, 100 etc.
9. IDR III/6, 115.
10. IDR III/6, 140.
11. IDR III/6, 148.
12. IDR III/6, 159.
13. IDR III/6, 192.
14. IDR III/6, 227a.
15. IDR III/6, 282.
16. IDR III/6, 271.
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu