Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Sâncrai | Commune: Aiud | County: Alba | Site: Darvaş | Excavation Year: 2020

Excavation Year   2020
Epoch
Hallstatt
Periods
Middle Hallstatt;
Late Hallstatt
Site Category
Religious, Ritual and Funerary
Site Types
Plane cemetery
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Alba
Locality   Sâncrai
Commune   Aiud
Site  Darvaş
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Balteș Gabriel-Dan Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Borșan Tudor Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Căsălean Adrian Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Ciubotaru Nica Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Ciută Elena Beatrice Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
Drăgan Andreea Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Egri Mariana Elena Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Ferencz Iosif Vasile Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Georgescu Valentin Muzeul Național al Banatului - Timișoara
Musteață Marina Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Pall-Both Diandra-Natalia Universitatea de Vest, Timişoara
Pușcaș Montana Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Rustoiu Aurel Institutul de Arheologie şi Istoria Artei, Cluj-Napoca
Rustoiu Gabriel Tiberiu Muzeul Naţional al Unirii, Alba Iulia
Şuteu Călin Universitatea "1 Decembrie 1918", Alba Iulia
National Arch. Record Site Code 1311.02
Report Situl arheologic din punctul Darvas este situat în hotarul satului Sâncrai, pe terasa înaltă de pe malul stâng al râului Mureş, la cca. 850 m spre est de castelul Kemény din localitate. Situl a fost identificat în anul 2015 cu ocazia efectuării unui diagnostic arheologic pe traseul viitoarei autostrăzi Sebeş-Turda. În anul 2016 au fost efectuate ample săpături preventive care au evidenţiat faptul că în aria supusă investigaţiilor s-au succedat două necropole. Prima dintre acestea se datează la sfârşitul primei epoci a fierului şi aparţine orizontului „scitic” din Transilvania, în timp ce a doua aparţine fazei mijlocii a celei de a doua epoci a fierului, mai precis fazei La Tène C2. Pentru orizontul „scitic”, au fost dezvelite până acum 93 de complexe arheologice, în timp ce pentru orizontul corespunzător fazei mijlocii a celei de a doua epoci a fierului au fost dezvelite până acum 8 complexe arheologice.
În cursul cercetărilor arheologice preventive din anul 2016, s-a observat că aria cu înmormântări se extinde spre vest în afara zonei afectate de construirea autostrăzii. Ca urmare, cercetarea sitului de la Sâncrai-Darvas a continuat prin săpături arheologice sistematice în campania de anul acesta. Conform planului multianual de cercetări, campania anului 2020 avea planificate următoarele activităţi: cercetarea arheologică exhaustivă în teren a sectorului sud-vestic al necropolei, situat la vest de autostrada Sebeş-Turda; completarea măsurătorilor topografice în zonă şi integrarea GIS a celor două necropole; realizarea modelelor fotogrammetrice ale mormintelor nou identificate; curăţarea şi înregistrarea primară a inventarului funerar în baza de date; prelevarea şi analizarea probelor micromorfologice din aria celor două necropole; continuarea analizelor bioantropologice, arheozoologice, arheobotanice; prelevarea şi analizarea probelor de sticlă; prelevarea probelor pentru analize radiocarbon, ADN, biochimice, petrografice.
Conform planului de lucru, săpăturile arheologice au demarat prin decopertarea mecanizată a humusului vegetal din sectorul sud-vestic al sitului, urmată de săparea manuală a suprafeţelor şi complexelor arheologice. Au fost deschise succesiv cinci suprafeţe (Sp A - 22,5 x 6 m; Sp B - 32 x 4 m; Sp C - 10,50 x 4,50 m; Sp D - 41,70 x 4,50 m; Sp E - 21,60 x 4,20 m), din care doar ultimele două au surprins complexe arheologice.
În suprafaţa Sp D au fost identificate opt din cele nouă complexe investigate, în trei cazuri fiind necesară deschiderea unor casete pe latura vestică (C1 - între m 1,50 şi m 4,50 – 3 x 3 m; C2 - între m 10,50 şi m 12,50 – 2 x 2,20 m; C3 - între m 16,50 şi m 18,50 – 2 x 1,80 m). Dintre cele şapte morminte, şase (M1 – M5 şi M7) sunt de inhumaţie, conţinând câte un singur schelet, în timp ce M6 este un mormânt dublu, cu un defunct inhumat şi altul incinerat deasupra acestuia. O examinare bioantropologică preliminară a resturilor osteologice indică faptul că cinci morminte au aparţinut unor adulţi, iar două unor copii. Toate mormintele au fost descoperite intacte, fiind excavate individual cu şpaclul. Forma gropii mormintelor este fie ovală (două cazuri), fie rectangulară cu colţuri rotunjite (cinci cazuri). În cazul mormântului dublu, groapa a fost căptuşită cu scânduri groase, care s-au păstrat parţial datorită incinerării, astfel că s-au putut preleva probe pentru analize radiocarbon, dendrocronologice şi antracologice.
În suprafaţa Sp E a fost identificat un singur mormânt, M9 de inhumaţie, care a conţinut un singur schelet, parţial dezarticulat, aparţinând foarte probabil unui adult. O groapă de stâlp identificată în extremitatea vestică a gropii sugerează că mormântul a avut un semn funerar, probabil din lemn. Groapa mormântului are o formă rectangulară cu colţurile rotunjite.
Fiecare mormânt identificat şi săpat a fost georeferenţiat, apoi desenat şi fotografiat, inclusiv fotogrammetric, în vederea realizării unor modele digitale 3D. De asemenea, în fiecare caz a fost intocmită o fişă de mormânt care cuprinde descrierea complexului, a ritului şi ritualului funerar, a inventarului, a stării sale de conservare; a scheletului. Au fost de asemenea înregistrate tipul şi numărul de probe prelevate, precum şi datele topografice aferente.
Materialul arheologic din fiecare mormânt a fost ridicat individual, înregistrat fotografic şi în baza de date şi apoi împachetat conform regulilor de prelevare şi conservare primară, în vederea predării la laboratorul de restaurare al MNUAI. Vasele ceramice au fost ridicate fără a fi golite de conţinut, acest lucru urmând a se face în condiţii de laborator, care vor permite prelevarea de probe de sol şi organice, dar şi identificarea unor eventuale micro-resturi. Resturile osteologice umane şi ale ofrandei animale, prezente în fiecare mormânt, au fost prelevate separat şi înregistrate. După golirea fiecărui mormânt, s-a realizat o altă serie de înregistrări fotogrammetrice şi topografice, iar în final s-au prelevat probe de sol pentru investigaţii micromorfologice, macrobotanice şi biochimice. Probe similare au fost anterior prelevate din vecinătatea scheletelor umane şi a vaselor ceramice.
Un obiectiv important a fost completarea măsurătorilor topografice în zona necropolelor de la Sâncrai-Darvas şi integrarea GIS a tuturor descoperirilor, dar şi realizarea unor modele fotogrammetrice ale mormintelor identificate, în vederea analizării în detaliu a practicilor funerare şi a evoluţiei spaţiale a celor două necropole. Datele topografice şi modelul integrat GIS al sitului au fost de asemenea utilizate pentru georeferenţierea unor griduri pe baza cărora au fost apoi prelevate probe de sol pentru analize micromorfologice şi geochimice, dar şi pentru georeferenţierea modelelor fotogrammetrice 3D ale mormintelor identificate.
De asemenea, au fost demarate o serie de analize micromorfologice, geochimice, bioantropologice, arheozoologice şi arheobotanice. Pentru investigaţiile micromorfologice au fost prelevate şi analizate preliminar 102 carote sedimentare şi 108 probe necoezive. Un alt set de analize a vizat o serie de 24 de probe de sticlă (mărgele) provenite din morminte ale necropolelor de la Sâncrai-Darvas. Conform datelor obţinute, mărgelele descoperite în aceste morminte au surse diferite de provenienţă a materialului brut, chiar dacă tehnologiile de producere sunt relativ asemănătoare, în unele cazuri (3 probe) fiind foarte probabil vorba de material reciclat.
Campania arheologică a anului 2020 a adus o serie de informaţii ştiinţifice importante privind sectorul sud-vestic al necropolei scitice de la Sâncrai-Darvas, incluzând informaţii noi despre practicile funerare ale acestei comunităţi, modul de integrare a spaţiului funerar în peisajul antic, sau originea unor artefacte. Analizele bioantropologice, arheozoologice şi arheobotanice care sunt în curs vor oferi de asemenea informaţii importante privind vârsta, sexul biologic şi genul decedaţilor, dar şi despre practicile agricole sau pastorale ale comunităţilor respective. Datele topografice indică faptul că necropola scitică este mai întinsă decât s-a anticipat iniţial, extinzându-se până la marginea vestică a terasei înalte a Mureşului. Acest fapt face necesară continuarea investigaţiilor arheologice de teren în sectorul sud-vestic, concomitent cu demararea anul viitor şi a cercetărilor din sectorul nord-vestic.
Abstract other lang.
Abstract   The Iron Age cemeteries from Sâncrai-Darvas are located on a high terrace on the left bank of the Mureş River. The site was initially identified in 2015 during the evaluation survey carried out before the construction of the Sebeş-Turda motorway. The cemeteries were first excavated in 2016 during the preventive archaeological campaign, but the results have shown that the cemeteries also extend beyond the western limit of the motorway. The 2020 campaign targeted the south-western area of the site. Five surfaces were opened, of which two intercepted nine features, eight of them being graves that can be dated to the Scythian horizon. Six graves are inhumations, while one is a double burial containing one inhumed and one cremated deceased. All inventory, as well as the human and animal remains and soil samples were retrieved, registered and processed for further laboratory analyses. During this campaign were also initiated some interdisciplinary analyses. A total number of 210 micromorphological samples and 24 glass samples were retrieved, processed and analysed. The preliminary results of this campaign provided important information regarding the extension of the Scythian cemetery, the associated funerary practices and the origins of some artefacts. They are also indicating that the Iron Age cemeteries at Sâncrai-Darvas are much larger than anticipated, requiring the continuation of systematic archaeological investigations during the following years.
Bibliography A. Rustoiu et al., 116. Sâncrai. In: CCA. Campania 2016. Bucureşti 2017, 210-211.
G. El Susi, Animal offerings in Scythian necropolises in Transylvania, Terra Sebus 10, 2018, 39-63.
A. Rustoiu, M. Egri, The dynamics of collective identities and cultural encounters in the eastern Carpathian Basin during the Late Iron Age. In: G. Pierrevelcin et al, Unité et diversité du monde celtique – Unity and Diversity in the Celtic World. Actes du 42e colloque international de l’AFEAF. Paris 2020, 449-468.
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   INP
Language   RO



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu