Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Alba Iulia | Site: str. Munteniei nr. 15-17, Sediul guvernatorului consular al celor trei Dacii | Excavation Year: 2000

Excavation Year   2000
Epoch
Early Roman (1st - 3rd cent.)
Periods
Roman Period
Site Category
Domestic;
Unassigned
Site Types
Habitation
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Alba
Locality   Alba Iulia
Commune   mun. Alba Iulia
Site  str. Munteniei nr. 15-17, Sediul guvernatorului consular al celor trei Dacii
Site Sector
Site name   Apulum
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Ilea Cosmin
Rusu-Bolindeţ Viorica
Volkers Tineke
National Arch. Record Site Code 1026.12
Report Obiectivul arheologic este amplasat în oraşul de jos, în imediata apropiere a Primăriei şi a Prefecturii Alba Iulia. Cercetările arheologice au început în anul 1992, când a fost stopată distrugerea sitului de către o firmă de construcţii, care a excavat o suprafaţă de 50 x 18 m până la -2 m adâncime, în vederea construirii fundaţiilor unui bloc. Săpăturile arheologice, la început cu caracter preliminar, pentru cunoaşterea stratigrafiei sitului, au devenit săpături sistematice şi, cu excepţia anului 1995, s-au desfăşurat în campanii succesive până în prezent. Şantierul arheologic de pe str. Munteniei prezintă o importanţă deosebită pentru istoria Daciei romane deoarece reprezintă o parte din sediul guvernatorului consular al celor trei Dacii, obiectiv unicat pentru provincia noastră şi unul dintre puţinele cercetate în Imperiul Roman. În afara suprafeţei cercetate de noi, în imediata vecinătate a sa (la cca. 100 m spre sud) s-a aflat cea mai mare parte a complexului în discuţie, săpat de A. Cserni în anii 1888 - 1908 şi considerat în literatura de specialitate ca fiind "marele complex termal de la Apulum". În campaniile anilor 1998 - 2000 obiectivul cercetării arheologice l-a constituit extinderea săpăturii arheologice pe latura de N a suprafeţei excavate în 1992. Pe această latură, elementele constructive, vizibile în profil şi parţial puse în valoare în campaniile anilor 1992 - 1993, sunt foarte bine păstrate şi a existat şi posibilitatea extinderii spre N a întregii laturi pe o lăţime de 3 m. În cele trei campanii menţionate, au fost practicate 4 secţiuni, în urma cărora s-a dezvelit o suprafaţă de 32,50 m2, pe o lăţime variabilă, cuprinsă între 2,30 - 3,50 m, până la o adâncime maximă de -3,07 m. O scurtă sinteză a rezultatelor acestor campanii includem în cele ce urmează.
Pe latura de N au fost dezvelite următoarele camere:
1. Camera E, prima încăpere de pe această latură, dinspre vest, avea o lungime de 7,20 m. Lăţimea nu i se poate preciza deoarece latura ei sudică a fost distrusă prin excavare, iar închiderea pe latura nordică nu a fost prinsă datorită imposibilităţii extinderii săpăturii pe o lăţime mai mare de 3 m datorită apropierii de şoseaua modernă. Camera respectivă a fost dotată cu o instalaţie de hypocaustum, care se afla numai pe latura de V a acesteia, paralelă cu zidul corespunzător al camerei. În acesta din urmă a fost descoperită şi gura praefurnium-ului care deservea instalaţia respectivă. În aceeaşi încăpere s-a descoperit o succesiune de trei canale pentru aducţiunea / evacuarea apei, orientate E - V, care se suprapuneau parţial. Pe zidurile care delimitau camera E pe laturile de E şi de V a fost descoperită tencuială pictată policromă, atât in situ, cât şi căzută. Din păcate, podeaua din opus signinum a acestei camere, ca şi o parte din elevaţia zidului estic al camerei au fost distruse de o locuire medievală timpurie (sec. XI - XII). Totodată, în interiorul aceleaşi camere au fost descoperite urmele sporadice ale unei locuiri preistorice, încadrate, după materialul ceramic fragmentar, în perioada de tranziţie de la epoca bronzului către începutul epocii fierului.
2. Camera D, situată în continuarea camerei E, spre est, având totodată şi un zid comun cu aceasta din urmă. Ca şi în cazul precedentei încăperi, se poate preciza numai lungimea ei, de 5,1 m şi faptul că a fost dezvelită pe o lăţime de 3,5 m, fără a-i cunoaşte toate laturile din aceleaşi motive menţionate mai sus. Acestei camere i s-au păstrat 3 m din podeaua de opus signinum pe care o deţinea. Era de asemenea o cameră încălzită - au fost descoperite două instalaţii de hypocaustum, sub forma a două canale, late de câte 0,9 m, dotate cu câte un rând de pilae de formă pătrată; canalele respective au fost dispuse aproape pe diagonală pe suprafaţa camerei, racordul dintre ele nefiind surprins.
3. Coridorul D' făcea trecerea între camerele D şi C, de asemenea în continuarea primei încăperi menţionate, către est. Avea lăţimea de 1,4 m şi a fost dezvelit pe o lungime de 3,7 m. Pe zidul de V al coridorului s-a păstrat amprenta scândurilor din lemn ale pragului, precum şi forma acestuia, cu dimensiunile de 1,5 x 0,6 m. Şi acesta avea o podea de opus signinum, placată cu cărămizi mari, dreptunghiulare, unele cu ştampila legiunii a XIII-a Gemina. Din păcate şi această podea este păstrată parţial datorită unor intervenţii moderne. Pereţii coridorului au fost placaţi cu marmură. Către sud, coridorul era mărginit de o cameră absidată, care a fost distrusă prin excavare, din ea ne mai păstrându-se decât o mică porţiune.
4. Camera C' a reprezentat un element nou faţă de elementele constructive cunoscute pe latura de N, ca şi coridorul menţionat anterior. Ea este situată în continuarea coridorului D', spre E şi are un zid comun cu acesta din urmă. A fost surprins numai colţul sudic al acestei încăperi, pe o lăţime de 1,5 m, restul ei mergând sub profilul nordic şi ne mai putând fi dezvelit. Din acest colţ a fost recoltată o mare cantitate de tencuială pictată policromă. Pe latura de SE, încăperea respectivă avea un prag de 1,1 x 0,4 m, prin care se intra / ieşea în / din camera C.
5. Camera C reprezintă cea mai mare încăpere de pe latura de N şi totodată a zonei cercetate. Lungimea ei era de 15 m, lăţimea surprinsă variind între 2,3 - 3,4 m datorită distrugerilor provocate prin excavare. Zidul estic al camerei a fost afectat de o locuire medievală timpurie (sec. XI - XII) până aproape de temelie. Acelaşi lucru s-a întâmplat cu o parte din podeaua de opus signinum a camerei, care s-a păstrat totuşi pe o lungime de 8,5 m. Ea era placată cu cărămizi mari, dreptunghiulare, neştampilate, păstrate in situ numai pe 2 x 4 m; în rest, pe podea se observă numai amprentele acestora. La 4,3 m de zidul vestic al camerei a fost descoperită o gura de canal de formă pătrată, din calcar, cu dimensiunile de 0,7 x 0,7 m, care are cioplit în centru un motiv floral. Pe podea s-a observat şi groapa de implantare a canalului, precum şi legătura dintre gura de canalizare şi canalul de evacuare a apei corespunzător, acesta din urmă fiind vizibil anterior în profilul nordic. Şi pe podeaua acestei încăperi a fost descoperită o cantitate impresionantă de tencuială pictată policromă, fragmentele mai mari punând în evidenţă existenţa a trei straturi succesive, corespunzătoare unor reparaţii ale camerei respective. Cercetarea acestei camere nu a fost încheiată, ea urmând să fie finalizată în campania acestui an.
Din punct de vedere cronologic, toate camerele prezentate aparţin ultimei faze de locuire a complexului, datată la sfârşitul secolului al II-lea şi în secolul al III-lea. Cărămizile ştampilate descoperite fie în componenţa elementelor de construcţie (canale, instalaţii de încălzire, podele), fie în stratul de dărâmătură rezultat din ruinarea acestora prezintă antroponime datate după domnia lui Marcus Aurelius. Totodată, în stratul de amenajare al uneia dintre instalaţiile de încălzire aparţinând camerei D, la -2,1 m adâncime, a fost descoperită o monedă romană de bronz aparţinând Faustinei Senior, soţia lui Marcus Aurelius, ea oferindu-ne o datare post quem a construirii camerei respective. Nu avem pentru moment alte categorii de artefacte care să ne ofere indicii pentru o datare mai precisă a acestui nivel de locuire. Din punct de vedere constructiv, această fază se distinge clar prin realizarea unor încăperi mari, impresionante ca dimensiuni, dotate cu instalaţii de încălzire, cu canalizări, cu pereţii zugrăviţi policrom sau placaţi cu marmură. În momentul construirii acestora, încăperile anterioare au fost folosite ca substrucţii ale camerelor în discuţie, acestea din urmă nerespectând nici unul din planurile de construcţie ale încăperilor anterioare. Cele trei faze de construcţie ale complexului au fost foarte bine puse în evidenţă prin cercetările arheologice întreprinse pe profile şi pe fundul suprafeţei excavate în anii 1992 - 1997, ele completându-se cu unele date noi oferite de extinderea săpăturii arheologice pe latura de N. Pe această latură însă, dat fiind faptul că unul dintre obiectivele cercetării acestui complex îl constituie şi valorificarea lui din punct de vedere istorico-turistic, au fost dezvelite elementele de construcţie aparţinând ultimei faze de locuire romană, care sunt cel mai bine păstrate şi cele mai impresionante, fără a se neglija însă şi fazele mai timpurii.
Materialul arheologic. Datorită caracterului oficial al acestui complex, materialul arheologic nu este foarte variat şi nici foarte abundent. Şi în cele trei campanii în discuţie, cele mai numeroase sunt descoperirile de material tegular, ştampilat în proporţie de 80% cu sigla legiunii a XIII-a Gemina sau cu aceasta din urmă însoţită de un număr mare de antroponime. La acestea se adaugă cărămizi şi ţigle ştampilate cu siglele trupelor aflate în garda guvernatorului. Se adaugă o mare cantitate de tencuială pictată policromă, cu motive florale sau geometrice. Au mai fost descoperite fragmente ceramice, sticlă, obiecte din fier, mai rar din bronz. În campania anului 2000, în stratul de dărâmătură corespunzător ruinării camerei C, a fost descoperit un picior în formă de labă de leu al unui scaun din marmură. Materialul arheologic provenit din descoperirile făcute în campaniile 1998 - 2000 se află la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj şi se află în curs de prelucrare.
În campaniile viitoare se urmăreşte încheierea cercetărilor arheologice pe latura de N a suprafeţei excavate şi trecerea la efectuarea de săpături pe suprafaţa nedistrusă prin excavare, aflată la E şi S de cea care a fost supusă până acum cercetărilor arheologice. Întrucât unul dintre scopurile săpăturilor arheologice de la acest sit a fost şi acela de punere a lui în valoare din punct de vedere istorico-turistic, aşa cum aminteam mai sus, sunt necesare măsuri urgente de conservare-restaurare a obiectivului cercetat. În campania anului 2001 intenţionăm să încheiem cercetarea pe latura de N, ceea ce ar reprezenta totodată şi încheierea săpăturilor sistematice efectuate pe suprafaţa excavată. Elementele de construcţie dezvelite cu această ocazie, cu scopul conservării lor în situ, trebuie să între în programul de restaurare al Ministerului Culturii şi Cultelor, pentru ca ruinele respective să nu se deterioreze datorită intemperiilor. Suprafaţa aflată în cercetare arheologică este protejată de un gard din sârmă, dar vestigiile descoperite nu au nici un fel de protecţie, în afară de acoperirea cu un strat de pământ. Au fost trimise mai multe memorii Ministerului Culturii, Direcţiei Generale a Patrimoniului Naţional, în care am solicitat aprobarea fondurilor necesare construirii unei copertine modulare, realizată din materiale uşoare, menită să asigure o protecţie temporară a vestigiilor, pe măsura derulării cercetărilor arheologice. Nu am primit nici un răspuns oficial în acest sens. La sfârşitul campaniei anului 2001, va fi necesară însă adoptarea unei soluţii pentru conservarea - restaurarea vestigiilor descoperite în şi pe suprafaţa excavată, pentru ca ele să nu fie definitiv compromise datorită intemperiilor.
Rezultatele cercetărilor arheologice efectuate în anii 1992 - 2001 vor constitui obiectul unei monografii ce va fi publicată, în funcţie de posibilităţile financiare, în viitorii doi ani.
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu