Home Page
Romanian
Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012.
Preliminary Archaeological Reports

Archaeological Excavation Report

Albeşti | County: Constanţa | Site: Cetate | Excavation Year: 2000

Excavation Year   2000
Epoch
Greek and Hellenistic
Periods
Greek Age
Site Category
Domestic;
Unassigned
Site Types
Habitation
Map it   Find it on the Romanian map
County / District  Constanţa
Locality   Albeşti
Commune   Albeşti
Site  Cetate
Site Sector
Site name   
Persons involved and Institutions
Last nameFirst nameroleInstitution
Alexandru Nicolae
Bărbulescu Maria
Buzoianu Livia
Georgescu Nicolae
National Arch. Record Site Code 60954.01
Report Aşezarea greco-indigenă de la Albeşti, situată la 2 km SV de comună, cuprinde un perimetru fortificat de 40 x 70 m şi o locuire extinsă pe cca. 12 ha.
Şantierul arheologic, început în 1974, l-a avut ca responsabil, până în anul 1999 pe Adrian Rădulescu, fostul director al Muzeului de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa. Săpăturile arheologice au reuşit lămurirea stratigrafiei şi cronologiei aşezării, în special a incintelor. S-a stabilit existenţa a trei niveluri de locuire cărora le corespund trei etape de fortificare. Cercetarea, aproape epuizată în sectorul B, a surprins maniera de amenajare a platoului şi de ridicare a incintelor, precum şi structuri constructive interioare (edificii, artere de circulaţie şi canalizări, pavaje). Concomitent, au fost cercetate şi alte sectoare - A, D şi E. Primul dintre ele a permis delimitarea întinderii, spre sud, a spaţiului fortificat cu cca. 30 m. Celelalte sectoare - D şi E, cercetate doar parţial, surprind complexe din afara spaţiului fortificat. (Sectorul C, spre Estul platoului, a fost investigat în limita contactului său cu sectoarele A şi B). Rezultatele cercetărilor de la Albeşti au fost comunicate anual la sesiunile de rapoarte arheologice, la sesiunile "Pontica" şi au fost publicate în periodicul muzeului constănţean şi în volume ocazionale.
Materialele arheologice se află depozitate în cea mai mare parte la Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa; câteva exemplare, în general piese întregi, se află la Muzeul de Arheologie Mangalia.
Tehnica de cercetare arheologică a urmat sistemul caroiajului de 4 x 4 m (cu martori de 1 m). În viitor urmează a se investiga în special sectorul A şi, mai departe, relaţiile dintre spaţiul fortificat şi restul aşezării de pe platou.
Campania arheologică 2000 a avut ca obiective lămurirea situaţiei incintei de S a sectorului B şi surprinderea eventualelor amenajări apropiate ei din sectorul A. Au fost cercetate două carouri din imediata apropiere a incintei (S. A, C. 35 şi 42) şi alte trei din interiorul zonei fortificate a sectorului A (S. A, C. 33 - 34 - 41).
În primul dintre carouri (S. A, C. 35), la -0,6 m se ajunge la un nivel de locuire care se prezintă sub forma unei lutuieli galbene, uşor denivelată. De pe suprafaţa lutuită s-a recuperat ceramică fragmentară. Caroul e traversat în partea de N de un pavaj din plăci mari de calcar (dimensiunile plăcilor au valori de cca. 0,95 - 0,70 m). Pavajul se păstrează pe o lungime de 3,4 m; lăţimea lui numai în caroul 35 este de 0,9 m. Spre vest, pavajul este rupt; ruptura pavajului coincide cu ruptura incintei a doua din S. B, C. 41.
Prin demontarea martorului de N se remarcă:
- continuitatea pavajului, a cărui lăţime ajunge la 3,2 m;
- pavajul este paralel cu incinta pe direcţia E - V; ruptura incintei a II-a spre turn este verificată şi prin ruptura pavajului; pavajul este suprapus de un zid semicircular, lat de 0,65 m; deschiderea interioară a arcului de cerc este de 1,9 m (deschiderea exterioară este de 2,70 m);
- toate cele trei elemente înregistrate se află la S de incinta a II-a şi la valori de adâncime cuprinse între -0,35 m (zidul semicircular), -0,45 m (pavaj), -0,60 m (nivel de locuire, în S. A, C. 35); stânca naturală amenajată, se află aici la -0,85 m. În continuare, spre vest, este cercetat caroul 42 din S. A. Încă de la trasare, latura de N a caroului este în mare parte distrusă. Laturile păstrate prezintă pământ negru vegetal până la -0,3 / -0,45 m şi piatră din dărâmătură între -0,3 şi -0,55 m (valorile notate nu reprezintă grosimea stratului, ci adâncimile înregistrate pe latura de est, respectiv vest, ale caroului). La -0,55 / -0,6 m se ajunge la un strat de piatră fărâmată gros de 0,2 - 0,23 m; la această adâncime s-au găsit şi fragmente ceramice. Caroul, nici în plan, nici în profil, nu prezintă urmele vreunei amenajări constructive.
Notăm că cele două carouri prezentate - S. A, C. 35 şi 42, sunt pe linia întreruperii traseului incintei a II-a din S. B, C. 41 - 51 (de aici şi caracterul mai puţin ferm al martorilor de N). Pentru clarificarea situaţiei se renunţă definitiv la acest martor şi se încearcă stabilirea unei stratigrafii pe verticală.
Un prim profil - a -, în dreptul caroului S. A, C. 42, surprinde între -0,4 / -0,95 m trei niveluri constructive, clar delimitate prin straturi de pământ. Succesiunea lor, urmărită de la suprafaţa solului, este următoarea:
0,4 m - nivelul vegetal actual;
- 0,4 / -0,5 m - piatră fărâmată cu aspect tasat şi uniform (primul nivel constructiv);
- 0,50 / -0,65 m - strat de pământ brun deschis, tasat;
- 0,65 / -0,75 m - piatră tasată (al II-lea nivel de construcţie);
- 0,75 / -0,8 m - strat de pământ cenuşiu prăfos;
- 0,8 / /0,95 m - piatră fărâmată (al III-lea nivel de construcţie);
- 0,95 / -1,3 m - pământ brun închis cu pietre de mici dimensiuni, traversat de lentile de pietriş tasat;
- 1,3 m - stânca naturală.
Celor trei niveluri de construcţie le corespund:
- zidul semicircular (nivelul I);
- pavajul din dale de calcar (nivelul II);
- nivelul de construcţie al incintei a II-a (nivelul III).
Stratigrafia este urmărită şi pe un profil mai scurt (?), practicat în continuarea martorului pe direcţia N - S din S. A, C. 35 - 42. Vegetalul fiind complet înlăturat prin prelungirea caroului spre N, succesiunea urmărită are ca punct de plecare nivelul zidului semicircular. Ordonarea arheologică este identică cu cea înregistrată prin profilul ?:
- zidul semicircular;
- nivelul II de piatră fărâmată (corespunde construirii pavajului);
- strat de pământ cenuşiu prăfos;
- nivelul III de piatră fărâmată - care merge în blocul de parament al incintei;
- strat de pământ brun cu pietre de mici dimensiuni la bază.
Concluziile, deocamdată provizorii, care se impun au în vedere: pregătirea terenului - încercare de nivelare a stâncii şi de creare a unui plan orizontal lipsit de denivelări printr-un strat relativ gros de pământ; faptul că sub nivelul de construcţie al incintei a II-a nu mai apare un alt nivel constructiv, pledează pentru acceptarea ipotezei că pe această latură, incinta a II-a urmează întocmai traseul primei incinte; lentilele de piatră sfărâmată, care apar în pământul de nivelare şi care, eventual, ar putea aparţine incintei I, nu prezintă o linie continuă. (O verificare definitivă o aşteptăm totuşi din cercetarea carourilor 49 - 56, aflate în imediata apropiere a turnului); elementele constructive ulterioare, confirmă afirmaţia mai veche potrivit căreia, în faza a III-a a aşezării, latura de S a primelor incinte nu mai era funcţională; raportul de succesiune - piatră fărâmată - pavaj - zid circular - ar reprezenta indiciu pentru existenţa în faza a III-a a aşezării - de altfel cea mai lungă şi cea mai bogat reprezentată -, a două subfaze. Cercetarea carourilor interioare - S. A, C. 34 - 41 - a condus la surprinderea parţială a unei locuinţe. Sunt clar delimitate zidurile de N, E şi vest.
Zidul de N care traversează carourile 34 şi 41, are lungimea totală de 7 metri (lăţimea este de 0,65 m). Zidul, cu aspect masiv, este construit din dale de calcar, ale căror dimensiuni sunt cuprinse între 0,73 x 0,62 m şi 1,04 x 0,62 m. În partea de S a caroului 34 se păstrează, sprijinită de zid, o dală mare de piatră (1,97 x 0,84 m) de la un eventual pavaj. Zidurile de E şi de vest, păstrează o lăţime constantă (0,65 m); lungimile lor în cele două carouri sunt diferite: 2,15 m zidul de E (S. A, C. 34) şi 3,10 m zidul de V (S. A, C. 41). Devierea planului clădirii cu circa 1 m spre NV urmează devierea laturii incintei.
Maniera de construcţie a zidurilor şi urmărirea profilelor conduce la recunoaşterea a două faze de construcţie. Faza I prezintă faţă de dalele superioare, atât la exterior cât şi spre interior, praguri de 0,1 - 0,18 m. Un profil continuu al laturii de S din cele două carouri surprinde succesiunea fazelor constructive:
- faza I de construcţie coincide cu nivelul de bază al zidurilor; ea este înregistrată la -0,7 m şi într-un punct (S. A, C. 41) atinge stânca naturală (- 1 m);
- faza a II-a de construcţie, înregistrată la -0,5 m, coincide cu dalele superioare ale zidurilor şi cu piatra mare de pavaj.
Cele două faze de construcţie sunt separate de un strat de umplutură, de pământ brun-închis, de o grosime aproape constantă. Urmează ca viitoarele cercetări arheologice să precizeze fazele de construcţie şi să surprindă eventual şi latura de S a încăperii. De asemenea, analiza materialelor arheologice va fi poate în măsură să susţină o eventuală etapizare a sec. III a. Chr. pentru aşezarea de la Albeşti.
Abstract other lang.
Abstract   
Bibliography
Bibliographic notes
Source   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Language   RO
 



Copyright: the authors of the reports and the National Heritage Institute, CIMEC, 2018.
Coordinating: Bogdan Şandric. Documentary - analysts: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. ASP, HTML design: Cosmin Miu