Archaeological Excavations in Romania, 1983 - 2012. Preliminary Archaeological Reports Archaeological Excavation Report

Sebeş | County: Alba | Site: str. Mioriţei, nr. 2 | Excavation Year: 1999

Excavation Year   1999 Epoch Late Medieval Periods Middle Medieval Period Site Category Defence Site Types Fortifications Map it   Find it on the Romanian map County / District  Alba Locality   Sebeş Commune   Sebeş Site  str. Mioriţei, nr. 2 Site Sector Site name    Persons involved and Institutions Last name First name role Institution Simina Nicolae Marcel Muzeul Municipal "Ioan Raica" Sebeş National Arch. Record Site Code 1883.05 Report Construirea unui imobil în Sebeş, str. Mioriţei, nr. 2, în zona din interiorul cetăţii medievale, respectiv chiar pe incinta estică a cetăţii (vezi fig. 1), a determinat efectuarea, în luna mai a anului 1998, a unor lucrări arheologice de eliberare de sarcină arheologică . Având ca punct de plecare planul de executare a fundaţiei noii construcţii, s-a trecut la săparea mecanică a unei suprafeţe patrultere de 12,5 x 10,5 m.p., care a fost excavată până la – 1,80 m faţă de nivelul actual de călcare, lângă zidul cetăţii. Stratul excavat conţinea resturi de moloz amestecate cu umplutură de pământ, precum şi unele materiale, care au permis datarea acestuia în secolele XVIII – XIX. În interiorul suprafeşei excavate s-a efectuat o secţiune de control, cu dimensiuni de 10 x 1,5 m.p., care a fost trasată perpendicular pe zidul cetăţii, în colţul de sud – est al zonei săpate mecanic. Suprafaţa secţionată a oferit o coloană stratigrafică concludentă în carourile 1 – 3, respectiv lângă zidul de incintă. Peste solul viu, compus din lut galben, în care s-a pătruns până la – 0,35 m fără a atinge talpa de fundare a zidului de incintă, s-a surprins un strat de pământ negru lutos, lipsit de urme arheologice. Acesta a fost suprapus de un nivel de pământ cenuşiu sfărâmicios care conţinea sporadic fragmente ceramice din a doua jumătate a secolului XVI – lea şi de la începutul secolului al XVII – lea, precum şi resturile unei calote craniene umane. A urmat un strat de moloz şi umplutură modernă, care s-a păstrat încă pe o lăţime de circa 0,45 m, faţă de nivelul orizontal limită al suprafeţei excavate (fig. 2). Din punct de vedere al materialului arheologic, pe lângă câteva fragmente ceramice care se datează în a doua jumătate a secolului al XVI – lea şi la începutul secolului al XVII – lea, s-a descoperit la curăţirea zidului medieval de incintă, deasupra acestuia, un medalion de bronz cu diametrul de 2,5 cm, având imaginea regelui Ferdinand de Hohenzollern (1914 - 1927), (fig. 3). Cercetarea arheologică de la Sebeş, str. Mioriţei, nr. 2, a reuşit să surprindă, pentru prima dată într-o investigaţie sistematică, zidul medieval al cetăţii locale. Acest zid a fost construit prin săparea unui şanţ, lat de 1,50 m, care a fost umplut cu pietre mari de râu, prinse cu mortar de bună calitate. Tehnica în care este construit zidul medieval de incintă în zona cercetată arheologic se deosebeşte radical, prin maniera de execuţie, materialul şi mortarul utilizat, de paramentul vizibil astăzi în elevaţie şi care sete mai îngust cu 0,80 m faţă de zidul medieval (fig. 4). Situaţia stratigrafică înregistrată denotă faptul că peste solul viu se afla un strat de pământ negru lutos, steril arheologic, surprins de altfel si în alte zone cercetate arheologic în cetatea Sebeş, peste care s-a construit zidul de incintă. Referitor la acest moment, documentele vremii precizează că în luna iulie a anului 1387, o delegaţie locală a obţinut de la regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg, dreptul de a ridica în jurul oraşului o incintă fortificată cu zid de piatră. Mai târziu, la 23 noiembrie 1388, actul amintit anterior avea să fie reconfirmat la cererea preotului Andrei din Sebeş . Cererea orăşenilor sebeşeni a fost probabil motivată de faptul că la sfârşitul secolului XIV s-au înregistrat primele incursiuni ale turcilor în Transilvania, care au provocat pagube serioase locuitorilor din Ţara Bârsei şi din părţile Sibiului. Întârzierea construcţiei unei fortificaţii în jurul oraşului Sebeş poate fi explicată şi prin situarea acestuia la doar 15 km de Alba Iulia, virtualul oraş episcopal al Transilvaniei medievale. Sebeşul figura în Evul Mediu ca unul dintre cele mai importante centre economice şi urbanistice săseşti din Transilvania, iar relaţiile dintre localnici şi pătura conducătoare a Episcopiei Catolice din Alba Iulia nu au fost, în ansamblu, dintre cele mai amiabile. Episcopia Catolică de Alba Iulia nu putea tolera existenţa în imediata apropiere a oraşului său de reşedinţă a unui oraş săsesc, adeseori oponenet, care să fie prevăzut şi cu un puternic sistem defensiv. Odată cu invaziile turceşti, oraşul Alba Iulia avea nevoie de o zonă de protecţie. Din punct de vedere startegic Sebeşul deţinea poziţia cea mai preferenţială. Astfel s-ar putea explica construirea destul de târzie, către sfârşitul secolului al XIV – lea, a unei puternice incinte fortificate prevăzută cu turnuri şi patru porţi de acces, în jurul oraşului medieval al Sebeşului. Locuirea intensă în cetate a determinat efectuarea de-a lungul timpului a unor lucrări de reamenajare şi de îndepărtare a depunerilor acumulate. Dovada în acest sens este hiatusul înregistrat stratigrafic între momentul construirii cetăţii şi cea de-a doua jumătate a secolului al XVI – lea, eventual începutul secolului al XVII – lea. După acestă perioadă zona cercetată arheologic se găsea, potrivit planului general al oraşului din anul1769 , în apropierea "grădinii" mănăstirii călugărilor franciscani care deţineau actuala biserică a parohiei romano-catolice din Sebeş . În secolul al XVIII – lea s-a ridicat la Alba Iulia cea mai puternică cetate în stil Vauban din sud-estul europei, fapt cu profunde implicaţii asupra fortificaţiilor ridicate anterior în interiorul arcului carpatic. Cetatea Sebeşului era practic scoasă din calculul sistemului defensiv zonal. Treptat, cetatea a devenit dintr-un instrument de apărare un simbol al oraşului păstrându-se astfel vie amintirea vremurilor de altădată. Mai târziu, către anul 1900, zona cercetată arheologic se afla situată la limita grădinii fostei mănăstiri franciscane de secol XVIII din Sebeş, probabil şi a fostului cimitir al mănăstirii dominicane din Evul Mediu, fiind proprietatea lui Martin Rimmer (fig. 5). La acea dată, zidul medieval al cetăţii se afla încă în picioare, ulterior fiind demantelat, în prelungirea actualei străzi Mihai Viteazul, asigurându-se astfel accesul direct din centrul şi piaţa oraşului spre gara locală, inaugurată în anul 1897. Zidul cetăţii probabil că se afla atunci într-o avansată stare de ruină, întrucât a necesitat refacerea acestuia. Lucrările respective sunt evidenţiate şi de medalionul ed bronz cu efigia regelui Ferdinand. Cercetarea arheologică de la Sebeş, str. Mioriţei, nr. 2, a oferit noi informaţii în legătură cu fortificaţia medievală contribuind la cunoaşterea trecutului comunităţii locale. Pentru prima dată s-a reuşit la Sebeş surprinderea într-o săpătură arheologică a zidului de incintă din perioada medievală, sesizându-se şi reafcerea acestuia în perioada medievală. Abstract other lang. Abstract    Bibliography Bibliographic notes Source   Cronica cercetărilor arheologice din România Editor   CIMEC Language   RO