Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Plosca | Comuna: Bistreţ | Judeţ: Dolj | Punct: Cabana de metal | Anul: 2000

Anul   2000
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz;
Epoca bronzului;
Hallstatt;
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);
Epoca migraţiilor (sec. III - VI);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca post-romană;
Epoca medievală mijlocie;
Epoca bronzului;
Epoca bronzului timpuriu;
Hallstatt
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Necropolă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Dolj
Localitate   Plosca
Comuna   Bistreţ
Punct
Cabana de metal
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Borş Corina
Chicideanu Monica
Ciuculescu Constantin
Dragoman Alexandru
Motzoi-Chicideanu Ion
Oanţă-Marghitu Sorin
Ridiche Florin
Tache Meda
Tănăsescu Bogdan
Vasilescu Tiberiu
Cod RAN    70931.02
Raport Campania anului 2000 în zona lacului Bistreţ, a fost dedicată în principal continuării cercetării cimitirului de incineraţie din punctul "Cabana de metal", situată pe malul de S al Lacului Bistreţ (Bazinul 1), în dreptul şi pe teritoriul satului Plosca, comuna Bistreţ, judeţul Dolj.
Finanţarea cercetării a fost asigurată de fonduri Ministerului Culturii prin intermediul Institutului de Arheologie "Vasile Pârvan" şi de către Muzeul Olteniei din fonduri judeţene.
Reamintim faptul că zona lacului Bistreţ este continuu afectată de distrugeri datorite, pe de-o parte eroziunii naturale, deosebit de active în lunile de iarnă - primăvară, care duc la surparea continuă de către apa bălţii a malului de S cel mai expus la vânturile dominante, precum şi factorilor umani. Din aceste motive colectivul şantierului arheologic a efectuat şi efectuează în fiecare an verificări de teren în scopul salvării obiectivelor arheologice. În vara anului 2000 situaţia în punctul "Cabana de metal" era destul de gravă, ca urmare a înaintării apei către S cu încă circa 6 m faţă de aliniamentul din anul precedent, ceea ce a dus la distrugerea a încă unei părţi din necropolă. Spre deosebire de ultimii doi ani, nivelul apei era foarte scăzut, ca urmare a lucrărilor de reparaţii efectuate de S.C. Piscicola Dunăreni S.A., astfel că verificările arheologice anuale arheologice au din nou posibile.
S-a săpat în trei puncte. Primul dintre acestea este "Cabana de metal 1", obiectivul fiind constituit de cimitirul din epoca bronzului, al doilea "Botul puriceanului", situat tot pe malul de S al lacului Bistreţ, în zona în care prin cercetările de suprafaţă din anii precedenţi fusese identificată o zonă cu mult material Coţofeni şi punctul "Cabana de metal 2", situat la 150 m E de primul, pentru verificarea unui complex hallstattian timpuriu scos parţial de apă. Totodată s-au mai făcut verificări de suprafaţă în punctul "Nasta - La butoi" şi pe grindul Petrişor - Odină situat la S de satul Hoarca, azi Bistreţul Nou.
Cercetările la cimitirul de incineraţie din epoca bronzului au continuat prin deschiderea a unor noi suprafeţe spre S şi spre V în încercarea de a salva cât mai multe complexe funerare din zona afectată de apă şi din cea afectată de un drum de ţară intens circulat. Celor 35 de morminte de incineraţie descoperite în campania 1999 li s-au adăugat alte 14 înmormântări, totalul mormintelor descoperite până acum fiind de 49. Un prim element de noutate în această campanie îl constituie mormintele 48 şi 49. Acestea fac parte dintr-o categorie mai puţin frecventă în mediul culturii Gârla Mare, în sensul că resturile cinerare nu se găseau depuse în urne, ci fuseseră în ambele cazuri depuse în groapă, alături cu elemente de inventar - vase, sparte însă -. Cele două morminte, din cât s-a cercetat până acum din cimitir se plasează către extremitatea apuseană, unde, deocamdată nu au fost descoperite morminte de incineraţie cu resturile depuse în urne. În schimb, în suprafeţele nou deschise spre S au mai fost descoperite alte 10 morminte de incineraţie în urnă (M. 38, 39, 40 - 47), unul dintre acestea fiind dublu (M. 42). Alte două morminte au mai fost descoperite în apropierea actualului mal al lacului, unde este foarte probabil că între cele două campanii (1999 - 2000) apa a mai distrus morminte. Din cât se poate observa până acum înmormântările din epoca bronzului au fost grupate, putându-se distinge oarecum câteva aglomerări de morminte, în colţul de NE (M. 3 - 4, 6, 9, 11), un alt grup imediat la S de acesta (M. 16a-d, 14, 17, 19), grupul mormintelor 15, 18, 43 şi 44, apoi grupul mai compact al celor dinspre SE (M. 31a-b, 32 - 35 şi 38 - 39), ca şi zona mormintelor de incineraţie în groapă de care am amintit deja. Particularităţile solului în care au fost săpate gropile funerare - nisip amestecat cu aluviuni, omogenizat prin inundaţii repetate - nu au permis decât în patru cazuri (M. 37, 43, 48 - 49) surprinderea planului gropilor funerare, de fiecare dată circulare, cu dimensiuni mai mari decât grupul vaselor depuse. Inventarele funerare se înscriu cu puţine abateri, în schema aş zice clasică a mormintelor Gârla Mare: urnă, capac, vase adiacente, depuse în interior, mai rar, sau la exterior. Drept urne au fost folosite vasele pântecoase cu sau fără torţi, din variantele simplă sau etajată, uneori au fost folosite drept urnă şi vasele de tip kantharos (M. 38 şi 44) sau, în cazul mormintelor de copii, ceşti (M. 43 şi 46), mai trebuind a fi menţionat şi un caz în care drept urnă a fost folosită o jumătate dintr-un vas dublu - Zwillingsgefäß (M. 47). Drept capace cel mai adesea au fost folosite castroanele cu una sau două torţi, iar vasele adiacente sunt în majoritate ceşti cu o toartă, dar şi pixide, castroane sau vase kantharos şi, într-un singur caz (M. 47) o jumătate de Zwillingsgefäß. Ca piese aparte de inventar poate fi menţionat în primul rând altarul miniatural din lut din M. 38, ca şi figurina antropomorfă din acelaşi mormânt. În mormântul 47 a fost descoperit printre oasele arse din urnă şi un Lockenring din bronz, deformat de foc.
Cimitirul de incineraţie Gârla Mare este cel de al treilea cercetat în zona lacului Bistreţ, alături de cel bine cunoscut de la Grindu Tomii (cercetat în anii 1943, 1955 - 1956) şi cel de la Ostrovogania (cercetat în anii 1985 - 1993). Distanţa relativ mică dintre aceste necropole pune o problemă aparte privitoare la organizarea mai largă a spaţiului funerar al unor comunităţi Gârla Mare, în mare măsură contemporane, după cum o arată inventarele.
În zona Lacului Bistreţ au fost depistate în urma cercetărilor de suprafaţă din anii 1983 - 2000 mai multe puncte cu descoperiri de tip Coţofeni, majoritatea în curs de distrugere datorită acţiunii de eroziune produsă de apa lacului. Se impunea, aşadar, începerea cercetării prin săpături arheologice a acestor puncte. Necesitatea cercetărilor arheologice privind locuirea Coţofeni din zona Bistreţ este subliniată şi de prezenţa unei cantităţi remarcabile de ceramică decoratul cu şnurul ce apare asociată cu materialele Coţofeni propriu-zise. Din aceste motive, începând din anul 2000 studiul locuirii Coţofeni în zona Bistreţ a devenit unul dintre obiectivele principale ale cercetărilor arheologice din zona Lacului Bistreţ, alături de cele privind siturile Gârla Mare şi, respectiv, locuirea hallstattiană timpurie.
Săpăturile au început în anul 2000 în punctul "Botul Puriceanului", pe malul de S al lacului, în dreptul satului Plosca, la aproximativ 1 km E de punctul "Cabana de metal", unde din 1999 se cercetează o necropolă de incineraţie aparţinând culturii Gârla Mare. Începând încă din 1986, din această zonă, a fost adunat de pe plajă un bogat material ceramic Coţofeni, tot acolo fiind găsite şi resturi de schelete umane, dar fără a se putea asocia acestea cu materialele Coţofeni. În plus, anul trecut s-a observat în ruptura malului o groapă cu o deschidere de aproximativ 5 m care se adâncea până la -0,8 m de la nivelul actual de călcare, într-o depunere de nisip galben. Săpătura arheologică din acest punct a căpătat astfel un caracter de salvare. Dimensiunile sondajului - lungimea de 7 m şi lăţimea de 2,2 m (latura de V) şi 1,7 m (latura de E) - şi dispunerea lui (paralel faţă de lac), au fost determinate de spaţiul restrâns păstrat între ruptura malului şi drumul ce şerpuieşte de-a lungul malului bălţii.
Situaţia stratigrafică, înregistrată pe peretele de S al sondajului, este următoarea: deasupra nisipului galben, steril din punct de vedere arheologic, există un strat din pământ de culoare castanie deschisă, cu pete galbene, cu grosimea de aproximativ 0,5 m; peste acest strat există un altul gros de 0,4 m, de culoare neagră-cenuşie, din care a fost săpată groapa observată în ruptura malului. Acest strat este suprapus de o depunere subţire de nisip eolian şi de stratul vegetal actual. Se poate spune că staţiunea din acest punct are două niveluri de locuire. În nivelul I (inferior) s-au găsit câteva bucăţi de lipitură de vatră şi chirpic, oase de animale şi fragmente ceramice de tip Coţofeni. În nivelul superior, materialele ceramice sunt amestecate; s-au găsit, astfel, fragmente ceramice Coţofeni, Basarabi şi de epocă medievală. Groapa care a fost săpată din acest nivel este un bordei secţionat oblic de către sondaj, fiind surprins doar colţul de NE, astfel forma şi dimensiunile complexului rămânând incerte. Se poate doar presupune că bordeiul avea formă rectangulară cu colţurile rotunjite şi cu lungimea de aproximativ 5 m. Datorită omogenităţii coloristice a solului nu s-a putut stabili cu precizie nivelul de săpare a gropii bordeiului. Se poate spune doar că se adânceşte cu aproximativ 0,6 m în nivelul I şi în solul viu, măsurat de la baza nivelului superior. În umplutura gropii, pe lângă oase de animale şi bucăţi mici de chirpic, s-au găsit fragmente ceramice lucrate la roată şi câteva cioburi Coţofeni şi Basarabi antrenate. Imediat deasupra şi pe fundul bordeiului s-au găsit 4 piese de fier: un cuţit, o spatulă, o grivcă şi o limbă de înmănuşare a unei piese care nu poate fi determinată. Tot pe fundul bordeiului zăceau două vase fragmentare lucrate la roată, din pastă cafenie închisă, cu nisip, de stil Basarabi Calafat, care, împreună cu piesele de fier amintite mai sus, datează bordeiul în sec. XIV p. Chr. Pe fundul bordeiului, constituit dintr-un strat cu multă cenuşă, cărbune şi oase arse, lângă limita de ENE a complexului a fost surprinsă o vatră de formă neregulată, cu dimensiunile maxime de 0,6 x 0,6 m, cu crusta groasă de 2 cm şi miezul de 8 - 10 cm, ridicată pe un pat de pietriş mărunt. Peste vatră zăcea o bucată de chirpic care, după compoziţie (lut amestecat cu paie), pare a fi o bucată de perete. La răzuire, în pământul de culoare cenuşie care constituie fundul bordeiului au fost surprinse jumătăţile de N ale gropilor notate Cpl. 2 şi Cpl. 3, de formă circulară, doar în umplutura ultimei găsindu-se material arheologic: un fund fragmentar de vas lucrat la roată, de aceeaşi factură ca cele găsite în bordei.
În punctul "Botul Puriceanului" locuirea are 3 etape: primei îi aparţine materialul Coţofeni care apare nederanjat în nivelul inferior şi amestecat cu câteva cioburi Basarabi şi de epocă medievală; a doua etapă, documentată de cioburile Basarabi amintite mai sus şi, ultima, din sec. XIV p. Chr., căreia îi aparţine şi bordeiul cercetat.
La aproximativ 150 m E de necropola Gârla Mare din punctul "Cabana de metal - 2", în ruptura malului s-au observat fragmente ceramice de dimensiuni mari care păreau să provină de la un vas spart pe loc. În dreptul lor pe plajă se găsea mult material ceramic provenit din surparea malului, remarcându-se câteva fragmente mari de la un vas de tip pyraunos. S-a deschis o secţiune de 7,7 x 2,8 m pentru a surprinde contextul căruia îi aparţine vasul. S-a observat că este un vas de mari dimensiuni, de uz comun, cu marginea simplă, decorat cu un brâu alveolat şi 4 apucători. Partea superioară a vasului, sub presiunea pământului, s-a spart şi prăbuşit în interior. Printre cioburile căzute s-a găsit un percutor din rocă dură şi puţine oase mici, nearse. Fundul vasului zăcea pe un sol galben-închis, steril din punct de vedere arheologic. Nu a fost surprinsă o eventuală groapă în care să fi fost depus vasul. La limita de S a secţiunii a fost cercetată o groapă ovală cu dimensiunile de 1,4 x 1 m, adâncă de -0,2 m, cu puţin material atipic. Aşezarea din acest punct are un singur nivel de locuire ce poate fi încadrat, pe baza vasului şi a unor fragmente ceramice, în special de la castroane cu marginea decorată cu caneluri oblice, în Hallstattul timpuriu. Complexul astfel identificat se incorporează mai multor astfel de descoperiri înşirate de-a lungul malului sudic al lacului Bistreţ, toate atestând o locuire intensă de la începutul epocii fierului. Amintim că cele mai importante descoperiri de acest fel făcute în zona lacului Bistreţ sunt complexul de cult din punctul "La Nea Vasile Feraru" de pe grindul Prundu Măgarilor şi aşezarea întinsă din punctul "Nasta - La butoi" situată pe malul de S al actualului Bazin 4, fosta baltă Nasta.
Tot în cursul campaniei din 2000, profitându-se de nivelul scăzut (ocazional) al apei, s-a făcut o cercetare de teren în zona fostei bălţi Nasta, în punctul "La butoi", unde în anii 1996 - 1998 s-a început cercetarea unei întinse aşezări din prima epocă a fierului, cercetare întreruptă în anul 1999 datorită creşterii nivelului apei din lac, care a inundat obiectivul. Cu acest prilej pe plajă, în punctul amintit au mai fost descoperite şi cercetate încă 3 gropi din staţiunea hallstattiană timpurie amintită, gropi care au fost numerotate, în continuarea celor săpate în 1996 - 1997, Gr. 79, 80, 81. Cele 3 complexe sunt de fapt funduri de gropi, părţile lor superioare fiind îndepărtate cu buldozerele cu ocazia lucrărilor de amenajare a crescătoriei piscicole. Cele trei gropi au fost identificate prin răzuiala plajei rezultate prin roaderea continuă a malului de către apa bălţii, în special în lunile de iarnă şi primăvară. După răzuială, fotografierea şi desenul de plan s-a trecut la secţionarea, săparea şi desenul de profil.
Gr. 79. În umplutură (pământ negru, nisipos), au apărut doar bucăţi mici de chirpic, un fragment de fund de vas şi 2 - 3 cioburi atipice.
Gr. 80. În pământul negru-nisipos din umplutură s-au găsit multe bucăţi de chirpic, doar 2 cioburi, din pastă de uz şi decorate cu brâu şi un inel din bronz.
Gr. 81 a apărut în plan ca o pată de pământ de culoare cărămizie ca rezultat al arderii, amestecat cu bucăţi mari de chirpic şi cenuşă. În umplutură, în special în zona centrală a gropii s-au găsit fragmente de la 3 - 4 vase, oase de animal arse şi nearse, inclusiv un craniu probabil de ovicaprină, pământ ars, bucăţi de chirpic degradat, fragmente de lipitură de vatră, cărbune, cenuşă. Materialul ceramic destul de numeros a permis identificarea următoarelor forme: strachină cu marginea arcuită spre interior, din pastă neagră, de calitate, uneori cu motiv stelar din caneluri pe partea interioară, vase bitronconice cu marginea lată şi răsfrântă, unele fragmente cu caneluri scurte şi oblice pe pântec, vase de uz comun, de mari dimensiuni, din pastă grosieră, cu cioburi pisate, arse la gălbui-cărămiziu, cafeniu, negru cu pete. Vasele aveau marginea simplă, cu un brâu profilat, puternic reliefat, aplicat sub margine. S-au găsit şi câteva fragmente de vase de dimensiuni mai mici, probabil ceşti. Conţinutul gropii, asemănător din multe privinţe cu cel al altor gropi cercetate în punctul "La butoi", confirmă apartenenţa la Hallstattul timpuriu de tip Belegiš - Vârtop, pentru perioada de început a aşezării.
În urma unei sesizări din partea localnicilor s-a făcut o cercetare de teren pe grindul Petrişor - Odină, situat la circa 4 km S de satul Hoarca, azi Bistreţul Nou, comuna Bistreţ, şi la circa 400 m N de actualul curs al Dunării. Este vorba de un grind din nisip, de dimensiuni mari, deranjat parţial de lucrări de îndiguire sau de arături. La suprafaţă şi în spulberăturile de vânt se găsesc numeroase materiale ceramice reprezentate prin vase sparte pe loc, fragmente ceramice, oase de animale, chirpici, pietre. Materialul ceramic adunat din spulberăturile de vânt este constituit din vase întregi sau întregibile, fragmente ceramice ce aparţin la două categorii principale. Mai întâi este vorba de vase din pastă cenuşie de foarte bună calitate, lucrate la roată, din care se pot distinge căni, castroane, vase de mari dimensiuni cu buza lăţită spre exterior. Decorul, atunci când este prezent, este reprezentat prin motive în val realizate prin incizie sau lustru. A doua categorie este documentată prin vase din pastă cu multe cioburi pisate şi nisip, lucrate de mână sau la roată, cu suprafaţa zgrunţuroasă, cafenii la culoare. Forma cea mai frecventă este a borcanului cu marginea uşor aplecată spre exterior, cu gât scurt, sau cu marginea îngroşată. Decorul, când este prezent, este reprezentat prin striuri orizontale în bandă sau linii în val. După aspect ceramica primei categorii poate fi datată în sec. IV - V p. Chr, iar cea din a doua categorie descoperirilor caracteristice sec. VII - IX p. Chr. bine reprezentate pe linia Dunării. Aşezarea de pe Grindul Petrişor - Odină are o întindere remarcabilă ca dimensiuni. Importanţa ei ştiinţifică nu mai trebuie subliniată, iar starea în care se găseşte necesită o intervenţie de urgenţă, motive pentru care colectivul şantierului arheologic şi-a propus pentru campania viitoare o săpătură de informare.
Planşa 49
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu