Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Câmpulung | Judeţ: Argeş | Punct: Mănăstirea Negru Vodă | Anul: 2000

Anul   2000
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Mănăstire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Argeş
Localitate   Câmpulung
Comuna   Câmpulung
Punct
Mănăstirea Negru Vodă
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Cantacuzino Gheorghe I. Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Trâmbaciu Ştefan Muzeul Municipal Câmpulung
Cod RAN    13506.03
Raport Cercetările arheologice efectuate la ansamblul mânăstirii "Negru Vodă" au urmărit să lămurească unele probleme legate de vechea reşedinţă domnească din Câmpulung. Prin săpăturile din cuprinsul acestui ansamblu arhitectural, începute în 1975 în legătură cu lucrările de restaurare, au fost obţinute numeroase informaţii privind cele mai vechi urme de locuire, despre vestigiile din secolul al XIV-lea - ale bisericii ctitorite de Basarab I, ale elementelor de fortificare şi ale altor construcţii, precum şi asupra evoluţiei ansamblului în secolele următoare. Au fost scoase la lumină urme semnificative din secolul al XIV-lea la est de biserica domnească.
Cercetarea acestora precum şi a altor vestigii situate în zona de la est de zidul care desparte incinta centrală de cea dinspre răsărit a mânăstirii, au fost avute în vedere prin săpăturile din vara anului 2000. Au fost trasate cinci noi secţiuni şi casete (S. 15 B, 17 A, 17 B, 17 C, S 18, vezi fig. 1), extinderea săpăturilor fiind limitată din cauza existenţei unor amenajări moderne, precum şi a unor arbori.
A fost descoperit un complex de cărămizi aşezate pe muche, puţin înclinate, în şiruri paralele, cu mortar între rosturi, acoperind o suprafaţă a cărei lungime depăşea 6 m (în apropierea zidului despărţitor dintre incinte), păstrate mai bine pe unele porţiuni mici. Prin poziţia stratigrafică se situează între primele amenajări constructive din zonă, datând probabil din secolul al XIV-lea.
Săpăturile au adus date interesante privind construcţia cu ziduri de piatră al cărei colţ fusese scos la lumină prin săpăturile precedente, putând fi determinată întinderea laturii ei de sud. Corpul principal al clădirii avea planul rectangular, măsurând de la vest spre est circa 10 m. Lungimea sa de la sud spre nord depăşea 5 m; partea de nord, aflată dedesubtul construcţiilor moderne din curtea Liceului Dinicu Golescu, nu poate fi din păcate cunoscută. Zidurile, groase de 1 m, pe fundaţii din piatră de râu şi mortar, cu elevaţia păstrată pe circa 1 - 1,10 m, au paramentul din blocuri de piatră de Albeşti şi din bolovani mari de râu, păstrând în interior resturi de tencuială. În prelungirea laturii sudice, adosate spre vest şi est, se află două segmente de zid cu grosimea de circa 0,50 m şi lungimea probabilă de circa 1 m. În interior clădirea a fost pardosită cu cărămizi dreptunghiulare, aşezate pe un strat de mortar. Pardoseală asemănătoare se găseşte şi la exteriorul laturilor de vest şi est (fig. 4, 5). În partea mediană a zidului dinspre sud, la exterior, s-a descoperit o porţiune dintr-un zid paralel, situat la o distanţă de 0,70 m, păstrat pe o înălţime de circa 0,30 m (fig. 2). Edificiul apare ca o construcţie de mari dimensiuni. Este posibil ca latura sudică să reprezinte una dintre laturile scurte şi ca laturile lungi să fi fost constituite de laturile dinspre vest şi est. Datorită cercetării incomplete şi a imposibilităţii cunoaşterii vestigiilor aflate spre nord, sub construcţiile moderne, se pot numai emite ipoteze privind aspectul clădirii. S-ar putea presupune că ea era completată pe două laturi opuse, în mod simetric, de spaţii pardosite cu cărămidă, mărginite de ziduri scurte laterale şi care nu este exclus să fi fost limitate spre exterior de stâlpi de lemn (nu au fost descoperite în cuprinsul săpăturilor urme care să permită precizarea modului de amenajare şi amplasarea limitei exterioare a acestor spaţii).
Un zid de piatră gros de circa 1,05 m, adosat clădirii în colţul de sud-est, cu orientarea aproximativă nord - sud, puţin diferită de a zidurilor celorlalte construcţii din apropiere, cercetat în săpăturile precedente şi având o lungime destul de mare, a mai fost descoperit într-un punct, cu circa 7 m mai la sud faţă de cele deja cunoscute. El este cu mult anterior zidului primei incinte a mânăstirii întemeiate în secolul al XVII-lea. Acest fapt este dovedit de grosimea depunerilor corespunzătoare duratei utilizării sale precum şi a straturilor suprapuse resturilor consistente de piatră şi moloz care reprezintă nivelul de demolare a lui, straturi deasupra cărora se află nivelul de construcţie al zidului de incintă al mânăstirii (fig. 3). Acesta din urmă este construit din piatră şi cărămidă legată cu mortar, alături de bolovani mari fiind folosite şi blocuri de piatră cioplită. Unul dintre blocuri, reutilizat, are săpată o cruce de consacrare cu braţele inegale, asemănătoare altora considerate a proveni de la mânăstirea catolică ("Cloaşter") demolată în 1646, element care poate confirma datarea zidului în secolul al XVII-lea. Spre vest, acestui zid de incintă i s-a adosat un zid cu temelii puţin adânci; o porţiune situată mai la vest a acestuia era cunoscută din săpăturile anterioare.
Clădirea de piatră cu pardoseală de cărămidă poate fi datată ipotetic în secolul al XIV-lea, ţinând seama de dovezile care arată anterioritatea sa faţă de construcţiile din secolul al XVII-lea, chiar dacă lipsa unor materiale concludente din perioada folosirii sale ar putea îndemna la îndoială. Nivelul ei de construcţie se află deasupra unor depuneri suprapuse solului steril (fig. 2), în care s-au găsit câteva fragmente ceramice hallstattiene precum şi mai multe fragmente caracteristice secolului al XIV-lea. Pe nivelul de folosire al construcţiei sau pe pardoseală nu s-au descoperit materiale care să ajute la datare. Diferenţa de nivel, de peste 0,40 m, între cotele nivelului de construcţie al clădirii şi cel al zidurilor din secolul al XVII-lea, cercetate în alte secţiuni, permite considerarea clădirii menţionate ca fiind cu mult anterioară acestei din urmă etape de construcţie. La aceeaşi părere conduce şi raportul direct dintre zidul adosat clădirii şi zidul de incintă al mânăstirii din secolul al XVII-lea. Dimensiunile edificiului, calitatea zidăriei, tencuiala care acoperea pereţii în interior şi pardoseala de cărămidă, care dau clădirii o anumită somptuozitate, îndreptăţesc presupunerea că ea poate reprezenta una dintre clădirile aparţinând vechii reşedinţe domneşti. Limitarea din motive obiective a cercetării lasă în continuare nelămurite unele probleme, între care întinderea clădirii spre nord, compartimentarea sa interioară, locul intrărilor şi altele. Faptul că o importantă parte a suprafeţei pe care s-a dezvoltat reşedinţa domnească de la Câmpulung este acoperită de construcţii moderne, ceea ce exclude aici posibilitatea unor cercetări viitoare, face ca într-o măsură însemnată presupunerile privind vechea casă domnească să rămână numai ipoteze.
Extinderea săpăturilor în incinta exterioară, de la est, a mânăstirii, în zona în care au fost descoperite zidurile databile în secolul al XIV-lea, este necesară pentru a putea obţine o privire de ansamblu asupra tuturor acestor vestigii, contribuind la lămurirea semnificaţiei lor şi aruncând mai multe lumini asupra vechii reşedinţe voievodale de la Câmpulung. In viitor ar fi de avut în vedere o punere în valoare a ruinelor edificiilor de mari proporţii, de un deosebit interes, aflate aici, printr-o amenajare a terenului şi înlăturarea straturilor groase de nivelare târzii şi prin realizarea unor amenajări de protecţie, lucrări care implică eforturi materiale deosebite.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu