.
Cenade | Judeţ: Alba | Punct: Biserica fortificată | Anul: 2000
Anul:
2000
Epoca:
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);Monumente - Restaurare
Perioade:
Epoca medievală mijlocie
Categorie:
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Biserică
Județ:
Alba
Localitate:
Cenade
Comuna:
Cenade
Punct:
Biserica fortificată
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Crângaci Maria Emilia Institutul de Cercetări Socio-Umane Sibiu
Pinter Zeno-Karl Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Ţiplic Ioan Marian Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Cod RAN:
Raport:

În conformitate cu planul de supraveghere şi cercetare arheologică a incintei bisericii catolice din Cenade, în cele două perioade de cercetare (martie, august 2000) au fost trasate şase casete (C. 1 - C. 6). C. 1 - C. 2, C. 4 - C. 5 au fost trasate două perpendiculare pe fundaţia bisericii, respectiv celelalte două pe fundaţia zidului de incintă, pe latura de N a incintei, iar ultimele două (C. 3 - C. 6) au f...ost trasate în interiorul bisericii, pe latura de N, la îmbinarea altarului cu nava. Casetele C. 4 - C. 5 au fost unite printr-o secţiune cu lungimea pe latura de E de 9,8 m, pe latura de V de 9,65 m, iar lăţimea de 2 m. La ambele capete ale secţiuni au fost lăsaţi martori de 0,5 m, între aceasta şi casetele C. 4 şi C. 5. Cercetarea arheologică urmărea să stabilească stratigrafia incintei fortificate şi eventualele urme de construcţii adosate zidului de incintă.
Secţiunea S. 1 / 2000. Secţiunea a fost trasată urmărindu-se unirea casetelor C. 4 şi C. 5 / 2000, astfel încât cele două casete de sondaj realizate la fundaţiile bisericii respectiv zidului de incintă să poată fi corect evaluate în contextul ansamblului arheologic şi totodată corelate printr-o stratigrafie completă. Din acest punct de vedere rezultatele nu au fost spectaculoase datorită bulversării nivelelor de depunere de gropile mormintelor descoperite. În acest nivel de înmormântări au fost cercetate 29 de morminte păstrate parţial sau întregi, dispuse pe toată suprafaţa secţiunii cercetate (M. 1 - M. 6 au fost descoperite în C. 4; M. 7 - M. 29 în S. 1). Întreaga datare a mormintelor se bazează pe descoperirea în M. 1 a unui qvartig emis în timpul domniei lui Sigismund de Luxemburg. Datarea cea mai veche pentru acest mormânt este sfârşitul sec. XIV. În umplutura gropii sale au fost descoperite fragmente de oase aparţinând unui mormânt anterior, precum şi urme de mortar şi spărturi de cărămidă, ceea ce duce la concluzia că groapa a fost săpată după ce exista o construcţie în incintă.
În capătul de N al S. 1 nivelul de înmormântări este suprapus de un pavaj din piatră, un pavaj (?) direcţionat N - S, cu lăţimea de 1,7 m şi lungimea de aproape 2 m. În imediata apropiere a acestuia au fost descoperite oase umane răvăşite: un craniu, mai multe femure, tibii şi oase ale membrelor superioare, nici unul în poziţie anatomică, ce par a fi reînhumate după ce pavajul (?) a fost terminat, deoarece groapa în care au fost depuse străpunge pe latura de E pavajul de piatră. Pentru clarificarea situaţiei a ceea ce, în această etapă numim pavaj, este absolut necesară continuarea cercetării arheologice în perimetrul de N al curţii bisericii. Se poate conchide, pe baza celor cunoscute până în prezent, că pavajul a fost deranjat de nişte morminte şi la rândul lui a deranjat morminte mai vechi, ca atare data construirii acestuia trebuie să fie ulterioară majorităţii înhumărilor din acest areal, astfel putem spune că acest pavaj a fost construit cândva după secolul al XVI-lea.
În C. 1 - trasată perpendicular pe latura de N a navei bisericii, la îmbinarea corului cu nava -, şi C. 4 - trasată pe latura de N a navei bisericii -, a fost descoperit un zid din piatră legată cu mortar (h = 0,95 m), ce dublează la aproximativ 0,3 m actuala fundaţie a navei. Acest aspect ne permite să considerăm acest zid ca aparţinând unei faze mai vechi de construcţie a bisericii sau poate chiar unui alt edificiu de cult anterior celui actual.
Pe baza cercetării arheologice efectuate în cursul lunii august 2000 se poate spune că, din punct de vedere al datării cronologice, atât restul de pavaj prins cu mortar cât şi mormintele cercetate, se încadrează în perioada cuprinsă între secolele XIV - XVIII. O datare mai exactă şi o clarificare asupra existenţei sau nu a unui drum de acces la cămările de lemn, ce se presupune că au existat (o analogie pentru acest sistem de cămări de lemn avem la Miercurea Sibiului), se va putea face numai în urma unor cercetări viitoare.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO