Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Ocniţa | Comuna: or. Ocnele Mari | Judeţ: Vâlcea | Punct: Buridava dacică | Anul: 1994

Anul   1994
Epoca
Latene
Perioade
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Vâlcea
Localitate   Ocniţa
Comuna   or. Ocnele Mari
Punct
Buridava dacică
Sector   
Toponim   Buridava
Persoane implicate și instituții
Cod RAN    168194.01
Raport Terasa V are forma unui platou cu lungimea de 93 m şi lăţimea 33 (suprafaţa totală, aproximativ 3069 mp.), fiind orientată Est-Sud-Vest.
Cercetări pe această terasă au fost făcute în anii 1979-1980 şi 1990-1993. Au fost trasate XXX secţiuni de dimensiuni mici variind în funcţie de situaţia din teren, zona fiind împădurită. Au fost dezvelite 134 gropi săpate în stânca locală şi un turn locuinţă situat în partea de Nord-Vest a terasei, fără alte urme de locuire-bordeie sau locuinţe de suprafaţă.
Folosirea de către geto-daci a T V a început, după ce au fost escavate straturile de cultură preistorică (acolo unde au existat) cât şi solul de pădure până la stâncă. Au fost descoperite materiale arheologice aparţinând culturilor Coţofeni, Glina, Verbicioara. Fragmentele ceramice preistorice apar întotdeauna amestecate cu ceramică dacică, numai pe latura de Nord a T V, acolo unde s-a procedat la lărgirea terasei cu aproximativ 9 m.
Terasa V a fost amenajată de la început pentru un scop anumit pe care nu-l cunoaştem încă bine. În 1990 a fost descoperit în colţul de N-V al T V un turn-locuinţă din care provine originalul medalion de bronz cu reprezentarea unui personaj masculin.
Se poate spune deci că T V a fost şi ea inclusă în sistemul defensiv din sec.I a.Chr., deşi nu au fost descoperite urmele unei palisade. Prezenţa turnului indică folosirea spaţiului acestei terase în sistemul de apărare, scopul acestuia fiind de a păzi urcarea dinspre Farfaru şi de aici, spre intrarea principală de la limita T III.
Cele 134 gropi dezvelite până acum sunt descoperite pe latura de Nord şi de Sud a terasei, de o parte şi de alta a drumului antic, la 1,50 m. de acesta. Drumul antic a fost amenajat de-a lungul T V (cu lăţime de 3,50-4 m.), direct pe solul antic, din loc în loc, acolo unde a fost cazul, fiind puse pietre de râu şi bucăţi de mal.
Gropile au fost săpate în tuful dacitic şi pot fi grupate astfel:
1. Gropi de dimensiuni mari (diametru 2-2,50 m. şi adâncimea 1,50-2,00 m.), rotunde sau ovale, umplute cu nisip fin şi relativ puţin material ceramic.
2. Gropi umplute cu pământ galben - lutos în amestec cu multe bucăţi de "mal" şi puţine fragmente ceramice (D: 1,50-2,00, ad. 1,00-1,20 m.
3. Gropi umplute cu pământ brun-negru pigmentat cu bucăţele de cărbune, numeroase fragmente ceramice, având la bază un strat de pământ galben-lutos puternic bătătorit. (D: 0,75-1,50 m.; ad: 0,60-1,00 m.).
4. Gropi umplute cu multe bucăţi de chirpic ars, cu urme de scânduri, stâlpi, bucăţi mari de vatră făţuită, fragmente ceramice (D: 1,00-1,50; ad.1,00-1,50 m.).
Gropile rituale. Deosebit de interesante sunt ultimele două categorii de gropi. Cum se explică prezenţa în gropile de pe T V a bucăţilor mari de chirpic ars puternic, care poartă imprimări de scândură dată cu rindeaua, lată de 10-15 cm., sau a urmelor de stâlpi cu diametrul de 28-30 cm. Care era funcţionalitatea acestei terase? Acum se poate afirma doar că T V a fost şi ea inclusă în sistemul defensiv al C1 din sec. I a.Chr. deşi nu au fost descoperite urmele unei palisade. Prezenţa turnului indică folosirea spaţiului acestei terase în sistemul de apărare.
În 1992 a fost descoperită o groapă rituală cu 29 obiecte: 12 căţuie, 12 vase borcan, un castron, umbo de la un scut de fier, o fibulă de fier, o aplică de fier, cute. Săpată în depunerea de la nivelarea terasei, bine conturată în pământul galben-lutos în amestec cu "mal" bătătorit, groapa are diametrul 1,50 m şi adâncimea 1,50 m.
Cele 29 vase şi obiecte din metal au fost depuse la partea superioară a gropii după un anumit ritual. Ţinând seama de obiectele descoperite, groapa poate fi datată în sec. I a.Chr. şi ea aparţine nivelului III de locuire de la Ocniţa.
Materialul arheologic descoperit pe T V constă din: ceramică, obiecte de lut ars, unelte de podoabă. Ceramica lucrată cu mâna. grosieră, de factură tradiţională în mediul geto-dacic, ornamentată cu brâuri alveolate, incizii şi butoni, este destul de frecventă. Ceramica fină este reprezentată de vasele lucrate cu roata din pastă cenuşie şi mai rar roşie-cărămizie. Formele frecvent întâlnite sunt fructierele cu piciorul scurt şi subţire şi cupa adâncă, strecurătorile şi străchinile. Ceramica de import este reprezentată prin fragmente de amforă.
Cercetările arheologice efectuate pe Terasa V de la Ocniţa documentează existenţa în această zonă a unei îndelungate şi intense locuiri geto-dacice (sec. II a.Chr. - sec. I p.Chr.), precum şi a unui puternic centru fortificat ce făcea parte din sistemul defensiv creat pe cursul mijlociu al Oltului.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu