.
Giurgiu | Punct: Malu Roşu | Anul: 2000
Anul:
2000
Epoca:
Paleolitic şi mezolitic;Latene
Perioade:
Paleolitic;
La Tène
Categorie:
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire
Localizare pe hartă:
Județ:
Giurgiu
Localitate:
Giurgiu
Comuna:
Giurgiu
Punct:
Malu Roşu
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Alexandrescu Emilian Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Boroneanţ Adina Elena Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Doboş Adrian Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie
Popa Traian Muzeul Judeţean "Teohari Antonescu", Giurgiu
Cod RAN:
Raport:

Desfăşurată între 25 iunie şi 15 august, campania de cercetări arheologice din anul 2000, a avut ca scop săparea unei porţiuni din marginea terasei, aflată la V de S.I / 1992 - 1993. Această zonă, care are o suprafaţă de aproximativ 80 m2, a primit sigla S. VI / 20001. Scopul pentru care am ales această suprafaţă a fost obţinerea unui profil director în lungul terasei, profil care îl completează pe cel obţinut ...în 1998, orientat perpendicular pe terasă. Pe de altă parte, unele ateliere de prelucrare a silexului descoperite în S. I / 1992 - 1993 aveau o parte a suprafeţei în zona pe care am avut-o în vedere în anul 2000. Prin urmare S. VI / 2000 se situează pe latura vestică a S. I / 1992 - 1993, având o lungime de 6 m pe latura nordică şi până la 13 m pe laturile estică şi vestică.
Stratigrafia peretelui nordic (de sus în jos) se prezintă în felul următor2:
Depozitul vegetal cu o grosime de aproximativ 1 m. Au fost găsite fragmente ceramice aparţinând culturii Dridu, epocii Latene şi culturii Gumelniţa. În zona careurilor W 28 - W 29 şi W 26 au fost determinate, începând cu adâncimea de -0,8 m, două gropi cu material ceramic puţin numeros şi atipic, din epoca geto - dacică.
Depozitul loessoid de tranziţie aflat între aproximativ -1 m / -1,6 m. De fapt este vorba de partea superioară a depozitului loessoid, distrusă puternic de gangurile de rozătoare. În puţinele zone rămase intacte, la adâncimea de -1,35 m / -1,5 m, au fost descoperite piese litice aparţinând stratului Aurignacian II.
Depozitul loessoid galben-roşcat cu nuanţe şi granulaţii diferite, având o grosime de peste 6 m. În partea superioară a acestui depozit între -1,95 m şi -2,95 m se află stratul cultural Aurignacian I, după cum urmează:
1. Depozit loessoid gălbui-alburiu, fin granulat, steril din punct de vedere arheologic între -1,6 m şi -1,95 m.
2. Depozit galben-roşcat, cu granulaţie mai mare care conţine între -1,95 m şi -2,80 m stratul cultural Aurignacian I cu trei niveluri, respectiv:
- Aurignacian Ic, între -1,95 m şi -2,25 m.
- Aurignacian Ib, între -2,35 m şi -2,5 m.
- Aurignacian Ia, între -2,5 m şi -2,8 m.
Corelarea datelor stratigrafice obţinute în celelalte campanii a pus în evidenţă aproximativa orizontalitate a straturilor culturale şi geologice.
Complexele arheologice. Am menţionat deja gropile geto-dacice care încep la adâncimea de -0,8 m şi continuă până la -1,9 m. În ambele complexe arheologice materialul arheologic este sărac şi atipic, cu puţine elemente caracteristice3. În ceea ce priveşte piesele litice şi fragmentele ceramice care aparţin perioadei neo-eneolitice (Boian Gumelniţa) sau culturii Dridu, acestea sunt puţine şi fără o poziţie stratigrafică clară.
În stratul Aurignacian I - nivelurile Ib şi Ia au fost găsite ateliere de prelucrare a silexului. La nivelul Aurignacian Ib, între adâncimea de -2,2 m şi -2,35 m, în zona careurilor Z 27 - Z 28, A 27 - A 28 a fost descoperit un mic atelier de prelucrare a silexului, iar în careul W 26 a fost determinată o zonă de arsură. Menţionăm că prelucrarea preliminară a materialului litic a semnalat prezenţa a 11 gratoare în careul Z 28. Această situaţie poate fi legată de existenţa unui atelier specializat în producerea de gratoare. În campaniile trecute am mai găsit mici concentraţii de lamele Dufour (S. I / 1992 - 1993), împreună cu 65 de lamele neprelucrate un nucleu de mici dimensiuni, conic şi o mică concentraţie de lame étranglées (S. V / 1999). Aceste date ne fac să nu putem exclude posibilitatea ca în imensa aşezare - atelier de la Giurgiu - Malu Roşu să fi existat zone specializate în producerea de anumite tipuri de unelte.
În nivelul Aurignacian Ia, la adâncimea de -2,5 m / -2,65 m, în zona careurilor D 28 - D 29, E 28, F 28 - F 30, G 28 - G 29, H29 - H 30 s-a descoperit un atelier de prelucrare a silexului. În careurile F 28 - F 29 şi G 28 - G 29 s-a găsit o pată de arsură cu bucăţi de cărbune diseminate. Acestea din urmă au fost culese şi trimise pentru datare la Lund (Suedia).
Analiza preliminară a pieselor litice, pe niveluri şi pe complexe, a pus în evidenţă faptul că numărul şi calitatea uneltelor descoperite în anul 2000 este mai mare faţă de cantitatea de material brut, acesta din urmă rămânând în continuare covârşitor ca număr. Pe de altă parte debitajul laminar, deşi rămâne minoritar, este mai mare comparativ cu rapoartele stabilite în anii trecuţi4.
Din punct de vedere tipologic domină grupa gratoarelor, urmate de burine şi lame retuşate. Mai puţin numeroase sunt racloarele, piesele cu trunchiere, piesele denticulate şi cele cu encoche. Dimensiunile uneltelor sunt aproape exclusiv mijlocii (între 4 cm şi 8 cm). În ceea ce priveşte materia primă deosebită, faţă de anii trecuţi, este împrejurarea că aproape jumătate dintre unelte (38,6%) sunt realizate din silex de bună calitate cu patină maroniu-alburie. Trebuie subliniat şi aspectul atipic al suporţilor utilizaţi pentru realizarea de unelte, motiv pentru care încadrarea tipologică a multora dintre acestea este destul de dificilă. În contradicţie cu această situaţie se află un număr - este adevărat redus - de unelte, excelent executate.
În campania din vara anului 2000 am mai deschis şi o mică suprafaţă pe latura vestică a S. III / 1995, pe care am numit-o caseta A / S. III / 2000, cu dimensiunile de 4 x 2 m. Motivul cercetării acestei zone a fost acela de a determina limita vestică a atelierului Nr. 1 / SIII / 1995 / nivel Aurignacian Ic. Stratigrafia nu prezintă modificări importante faţă de profilul peretelui vesti al S. III / 1995. În plan, am reuşit să stabilim limita de SE a atelierului Nr. 1 / nivelul Aurignacian Ic, din suprafaţa amintită.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO