În campania arheologică a anului 2000 s-au deschis două casete arheologice în vederea degajării unei suprafeţe cât mai întinse din necropolă. Astfel, am trasat iniţial C.1 / 2000, în continuarea casetei C.1 / 1999, având forma literei U (cuprinzând o suprafaţă de 36 m2), în vederea dezvelirii mormintelor ce au apărut în profilul de S şi de E al C. 1 / 1999. Cea de-a doua casetă, de mai mici dimensiuni (C. 2 / 2...000 = 3 x 2 m), a fost poziţionată în extremitatea nordică a secţiunii magistrale S. 1/ 1998-1999, între m. 9 - 12, tot datorită urmelor de morminte din campaniile precedente. În total a fost prelevat un număr de nouă (9) morminte, pe care le vom descrie în ceea ce urmează, efectuând numerotarea lor în continuarea celor din campaniile precedente. Astfel, în C. 1 / 2000 a fost identificat pentru început M.10, la o adâncime de doar -0,2 m, format doar din craniul unui individ, inventarul funerar lipsind. M. 11 este scheletul unui adult, depus în poziţie chircită, pe partea stângă, cu oasele uşor răvăşite, prost conservate datorită adâncimii mici la care a fost îngropat (-0,15 m), orientat cu capul spre SV şi picioarele spre NE. M.12, este parţial suprapus de M.11, fiind vorba tot un adult chircit pe partea stângă, cu aceeaşi orientare, depus la adâncimea de -0,25 m. Pentru amândouă mormintele inventarul lipseşte. M. 13 este compus din scheletul puternic chircit al unui adult, foarte bine păstrat, probabil şi datorită adâncimii mai mari la care a fost înhumat (-0,5 / -0,55 m), fiind depus pe sterilul arheologic, de culoare galbenă. A fost aşezat tot pe partea stângă, dar cu capul spre V şi membrele inferioare spre E. Ca inventar, s-a descoperit o scoică depusă la baza picioarelor şi o bucată de cremene într-una din mâini. M. 14 este tot scheletul unui adult, aşezat în poziţie chircită pe partea stângă, orientat cu capul spre SV şi picioarele spre NE, fără inventar. Interesant este însă faptul că acesta suprapune un complex semiadâncit, de tip bordei, ce avea o formă ovală, ce conţinea fragmente ceramice Coţofeni şi material osteologic ce provenea de la animale de talie mare. M. 15 este constituit un mormânt ce conţinea doar craniul unui individ, depus la adâncimea de -0,34 m, fără inventar. M. 16 este scheletul chircit al unui adult, orientat cu capul spre V şi picioarele spre E, uşor răvăşit în ceea ce priveşte oasele de mici dimensiuni, depus pe steril, la adâncimea de -0,55 m, fără inventar. M. 17 este de asemenea un mormânt extrem de slab păstrat, format doar din craniul şi câteva fragmente din membrele superioare ale unui individ, depuse la adâncimea de -0,40 m, fără inventar. Ca şi în cazul lui M. 14, acesta suprapunea un complex de tip groapă, de formă circulară, cu diametrul de 1,45 m. Aceasta nu se adâncea foarte mult în steril (- 0,55 m), dar conţinea o cantitate apreciabilă de fragmente ceramice Coţofeni (două vase întregibile) şi material osteologic. În caseta a doua, de dimensiuni mult mai mici, a fost dezvelit un mormânt (M. 18) al unui adult în poziţie chircită, aşezat pe partea stângă, la -0,35 m adâncime. Ca inventar, a fost depusă o cană fragmentară, din care lipseşte partea superioară. Aceasta se afla în zona bazinului, iar individul avea una dintre membrele superioare introdusă în ea. În jurul mormântului au mai fost descoperite câteva fragmente ceramice ce aparţin, ca şi cana de altfel, fără dubii manifestărilor timpurii ale epocii bronzului. Astfel, dacă până acum, pe baza ritului şi ritualului funerar înclinam să includem aceste morminte în epoca timpurie a bronzului, în urma acestei campanii de săpături suntem siguri de această încadrare, inventarul funerar al lui M. 18 fiind foarte grăitor în acest sens. După cum am bănuit şi până acum, analogiile cele mai apropiate (atât în ceea ce priveşte ritul şi ritualul funerar, dar şi inventarul depus ca ofrandă) le găsim în majoritatea necropolelor tumulare ce aparţin bronzului timpuriu transilvănean. În ceea ce priveşte stratigrafia şi modul de organizare al sitului, am surprins de această dată două componente distincte. Prima, cea mai veche, este reprezentată de locuirea Coţofeni târzie a acestui platou, din care am surprins două complexe (o locuinţă semiadâncită şi o groapă), iar cea de-a doua este constituită de necropola de inhumaţie, aparţinând epocii bronzului, ce suprapune aşezarea Coţofeni mai sus menţionată. Relativ la necropolă, putem afirma de această dată că este de tip plan şi se întinde probabil pe o suprafaţă mai mare decât cea excavată, fiind prima de acest tip, la acest palier cronologic, din spaţiul intracarpatic.