Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Corabia | Judeţ: Olt | Punct: Sucidava - Celei | Anul: 1994

Anul   1994
Epoca
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII)
Perioade
Categorie
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit
Fortificaţii
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Olt
Localitate   Corabia
Comuna   or. Corabia
Punct
Sucidava - Celei
Sector   
Toponim   Sucidava
Persoane implicate și instituții
Cod RAN    125551.01
Raport Săpăturile arheologice la Sucidava-Celei s-au efectuat numai în cetatea romano-bizantină, la turnul exterior A din colţul SV al fortificaţiei.
A fost efectuată o secţiune arheologică numită S I/1991 SE, orientată N-S, plasată în partea de SE a fortificaţiei, paralelă cu secţiunile din campaniile anterioare. Se află la o distanţă de 36,60 m spre V de turnul interior K, traversează întreaga fortificaţie de la N spre S, are o lungime de 56 m şi o lăţime de 3,50 m.
Turnul A este în formă de sector de cerc, cu laturile de N şi E drepte şi cu cea de S curbă. Fiind construit în pantă înclinată spre S-V, zidurile de N şi E au fost construite în trepte care coboară spre zidul curb. Turnul a fost construit odată cu incinta exterioară, probabil după anul 324 e.n. Nu se "ţese" cu incinta. Iniţial însă "se lega" de zidul exterior de apărare. La un moment dat, probabil, în anul 447, turnul a fost distrus.
În perioada 498-535 turnul a fost refăcut pe vechile temelii şi, concomitent, în interior, aproximativ în centrul acestuia a fost construit un pilon de zidărie care susţinea "podul" turnului. În interior, turnul a fost tencuit cu tencuială de culoare albă şi neagră.
Dimensiunile turnului A sunt următoarele: Zidul drept de E este lung de 17,75 m şi gros de circa 2,40 m. Zidul curb dinspre S este lung de circa 25 m, iar lîţimea variază între 3,50 m la bază şi 3,20 m la suprafaţă. Zidul drept de N are lungimea de 13,50 m. Grosimea variază. Iniţial a fost gros de circa 2,75-2,80 m şi după distrugerea din sec. V a fost refăcut la lăţimea de 1,90-2,75 m. Pilonul central, de formă patrulateră neregulată, are dimensiunile de 1,90 x 1,85 x 1,55 m. Turnul a fost distrus, definitiv, odată cu întreaga cetate, în jurul anului 600 şi n-a mai fost refăcut. Între anii 1993-1994 în S I/1991 - SE au fost obţinute următoarele rezultate mai importante: în cel mai vechi nivel au fost descoperite 13 gropi dintre care două gropi de par (nr.2 şi 3) şi unsprezece gropi menajere (nr. 4, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21 şi 22). Gropile menajere au forma de butoi sau bitronconică şi conţin cărbune, cenuşă, resturi menajere, chirpici şi fragmente de ceramică geto-dacică lucrată cu mâna şi la roată. Nivelul datează din perioada sec. IV/III-II/I a.Chr. Deasupra acestuia se află un alt nivel geto-dacic, în care au fost identificate 15 locuinţe de suprafaţă, prevăzute cu câte o vatră (nr. 5, 6, 13, 15, 20, 22, 23, 24, 26, 27, 28, 30, 31, 32 şi 33), precum şi două gropi menajere (nr. 11 şi 12); datează din sec. I a.Chr. - I p.Chr. Cel de-al doilea nivel geto-dacic a fost suprapus de un nivel roman târziu (nr.I) în care au fost identificate două încăperi de la barăcile-locuinţe construite la interior, de-a lungul incintei interioare de apărare, un pilon de zidărie constantinian, treisprezece locuinţe cu temeliile din piatră şi pardoseală din cărămizi (nr. 4, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 14, 16, 18, 21, 25 şi 29) şi patru gropi menajere (nr. 5, 6, 7 şi 8).
Nivelul datează din perioada, circa, 267/275-364/365.
Deasupra acestui nivel se află un strat de nivelare efectuat pe la circa 368-369.
Deasupra acestui strat de nivelare a fost identificat un al doilea nivel roman târziu în care se aflau două locuinţe de suprafaţă (nr. 3 şi 19), una groapă (nr.9) şi temelia unui zid de piatră orientat NE-SV. În secţiune, acesta era lung de 1,00 m şi lat de 0,70 m. Extremitatea sud-vestică este ruptă din antichitate. Datează, circa, 367/9-377/382.
Deasupra celui de-al doilea nivel roman târziu se află un nivel de locuire paleobizantină în care se afla: o locuinţă de suprafaţă (nr.2) şi o groapă menajeră (nr.10). Acest nivel datează din sec. V-VI e.n. (circa 498/535-600). Nivelul paleobizantin este perforat de o groapă menajeră din sec. circa, XIII-XIV. Deasupra acestei gropi a fost cercetată o locuinţă (nr.1) cu pereţii din lemn datând din sec. XV-XVI. În sfârşit, cu acest prilej a fost secţionat un şanţ de apărare medieval, din sec. XVI-XVII, cunoscut şi din săpăturile anterioare. În stratul de nivelare aflat deasupra primului nivel roman târziu, datat în sec. IV au fost descoperite două fibule din argint de tip "gotic" şi o monedă din aur emisă în vremea lui Constantinus I.
Cele două fibule au o mare valoare intrinsecă, artistică şi istorică. 1). Una dintre fibule, cu corpul din argint, are lungimea de circa 28 cm. La resort are o placă semidiscoidală şi în partea opusă, la portagrafă, o placă romboidală. Arcul cu secţiunea în formă de poliedru este decorat pe "carenă" cu sârme din aur împletite. Deasupra şi dedesubtul arcului au fost aplicate pe fibulă, plăci din aur. În partea inferioară a plăcii semidiscoidale, deasupra arcului se află o placă din aur în formă de corn de lună, cu partea concavă spre arc (10,0 x 1,6 cm). Placa este decorată cu trei şiruri de "casete" (în total 13), în tehnica cabochon. În casete au fost fixate amaldine de culoare vişinie. Caseta central-superioară, din şirul exterior, este de formă ovoidală şi mai mare decât celelalte care sunt mai mici şi au forma circulară.
Placa de aur de sub arc, plasată pe placa romboidală este în forma literei U, cu partea concavă spre arc şi cu cea convexă în partea opusă (11,8 x 2,1 cm). Această placă este decorată în tehnica cabochon cu două şiruri de "casete" circulare în care au fost fixate amaldine de culoare vişinie. 2). Cealaltă fibulă, din argint este lungă de 28,3 cm. La resort are o placă semidiscoidală, iar la portagrafă, o placă romboidală. Arcul, în formă de poliedru în secţiune, este decorat pe "carenă" cu sârme din aur împletite. Deasupra şi dedesubtul arcului se află plăci din aur de formă neregulată. Placa din aur de deasupra arcului este în formă de corn de lună (9,8 x 3,1 cm). A fost decorată în tehnica cabochon cu 11 "casete" circulare, plasate pe două şiruri, aproximativ paralele. În "casete" au fost fixate amaldine de culoare vişinie. Placa din aur, de sub arc, este în forma literei U (9,7 x 3,3 cm). Este decorată în tehnica cabochon cu 11 "casete" circulare plasate pe două şiruri paralele în care au fost fixate amaldine de culoare vişinie. La ambele fibule plăcile semicoidale au în partea central-superioară şi în părţile laterale câte un cap de pasăre răpitoare (în total sunt câte trei capete la fiecare piesă). Capetele sunt poleite cu aur şi au o lungime de circa 3,3 cm. În locul ochilor se află orificii în care, iniţial - probabil - au fost fixate pietre. Plăcile din aur şi "casetele" sunt decorate, pe margine cu sârmă din aur în tehnica filigramului. Ambele fibule au fost deteriorate la descoperire. Fibulele datează, cel târziu, din a doua jumătate a sec. al IV-lea.
Datarea este asigurată, în primul rând, de stratul arheologic în care s-au găsit (a doua jumătate a sec. IV). Moneda constantiniană, din aur, descoperită în acelaşi strat, nu poate data dintr-o perioadă prea îndepărtată de domnia împăratului (sfârşeşte în anul 337). Deci şi moneda indică sec. al IV-lea. Tehnica decorării (cabochon cu amaldine) şi prezenţa capetelor de pasăre răpitoare îşi găsesc unele analogii în "Cloşca cu puii de aur" din tezaurul de la Pietroasele, datat în sec. IV). Mediul arheologic în care s-au găsit fibulele nu permit datarea lor mai târziu, în sec. al V-lea, aşa cum s-a sugerat pentru datarea tezaurului de la Pietroasele.
Fibulele, probabil, au fost lucrate într-un atelier la origine greco-roman, aflat undeva în nordul Mării Negre sau în împrejurimi. La Sucidava au mai fost descoperite antichităţi "barbare" (sarmatice, vizigotice şi hunice) care au fost atribuite unor mercenari aflaţi în slujba Imperiului.
Spre deosebire de acelea, având în vedere, mai ales marea valoare intrinsecă a fibulelor, credem că acestea nu au aparţinut unor goţi mercenari. Cel mai probabil acestea au aparţinut unor soldaţi romani, fiind capturate de la goţi (prăzi de război) în timpul războaielor din anii 323, 332 şi - poate - 364-365. Nu trebuie pierdut din vedere că la Sucidava, în epoca romană târzie s-a aflat continuu o garnizoană constituită din militari romani. Este greu de admis că un aristocrat sau un conducător got (în cazul de faţă vizigot) s-a înrolat ca mercenar în armata romană şi acela să fie proprietarl fibulelor. Greutatea totală a fibulelor este 734,5 gr.; o fibulă cântăreşte 359,3 gr. şi - respectiv - 375,2 gr. În nivelurile cercetate au fost descoperite diferite antichităţi, începând de la materiale de construcţie şi ceramică, până la inscripţii tegulare şi monede. Pentru prima dată la Sucidava şi, totodată, la nordul Dunării a fost descoperită o ţiglă fragmentară cu inscripţia [P(raefectus) L(egionis) V M(acedonicae)] [Val(eriana)]. Asemenea inscripţii au fost descoperite pe malul drept al Dunării, în Bulgaria. În S I/1991 SE au fost descoperite 35 monede, dintre care patru au fost distruse. Pe şantier au putut fi datate cu oarecare probabilitate următoarele piese: 3 AE sec. III e.n.; 1 AE Gordian III (238-244); 1 AE epocă constantiniană; 1 AE Galerius (305-311); 1 AU Constantinus (306-337), piesă menţionată deja; 1 AE Constantius (324/326-361); 1 AU Theodosius I (379-395); 1 AE sec. V-VI; 1 AR sec.V-VI şi 1 AE Justin şi Sofia (565-578) şi 1 AE, schifată, bizantină, ilizibilă ajunsă aici probabil întâmplător. Celelalte monede din AE, datează, în majoritatea lor, din sec. IV sau sec. IV-V. Al treilea nivel roman târziu (383-447), cercetat în alte campanii de săpături nu a fost identificat în S I/1991 SE. Spre V de S I/1991 SE, paralel cu această secţiune, la o distanţă de 22,20 m a fost trasată o secţiune, în afara şanţului medieval. Noua secţiune, lungă de 20,50 m şi lată de 2,00 m este, aproximativ, perpendiculară pe zidul de incintă, la o distanţă de 10,20 m de acesta. A fost numită S I/1994. În această secţiune, a fost săpat numai solul vegetal şi un strat de pământ aruncat din săpăturile mai vechi efectuate pe lângă zidurile de incintă.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu