Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Livezile | Judeţ: Alba | Punct: Biserica românească Adormirea Maicii Domnului | Anul: 2000

Anul   2000
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Biserică
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Alba
Localitate   Livezile
Comuna   Livezile
Punct
Biserica românească Adormirea Maicii Domnului
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Petrov Gheorghe Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, Cluj-Napoca
Scrobotă Paul Muzeul de Istorie Aiud
Cod RAN    5176.02
Raport Biserica din Livezile este o construcţie cu dezvoltare longitudinală (lungimea pe axă, la exterior, este de 18,2 m), alcătuită dintr-o navă dreptunghiulară şi un altar decroşat de formă poligonală cu cinci laturi. Cele două compartimente sunt despărţite printr-o tâmplă de zid prevăzută cu două intrări. Nava este divizată în naos (interior: 7,1 x 5,1 m) şi pronaos (interior: 4 x 5,04 m) prin interpunerea unui zid străbătut de o uşă centrală, flancată de două deschideri cu pervaz înalt. Naosul este acoperit cu o boltă semicirculară prevăzută cu penetraţii în dreptul ferestrelor, iar peste altar se află o boltă similară, care, în partea răsăriteană, este racordată la traseul poligonal al elevaţiilor prin intermediul unor suprafeţe curbe. Ambele bolţi sunt realizate, în mare parte, din cărămidă, dar în structura lor se regăsesc şi lespezi de piatră de carieră. Pronaosul este tăvănit, iar deasupra lui se ridică un turn-clopotniţă care se sprijină pe patru stâlpi de zidărie amplasaţi la colţurile încăperii. Pe latura sudică a navei, în timpurile moderne, după 1848, a fost construit un pridvor cu stâlpi şi arcade de zidărie. Intrarea în biserică se află practicată pe latura sudică a pronaosului, fiind prevăzută cu un ancadrament din piatră realizat în stilul Renaşterii. Un ancadrament asemănător se află şi la uşa care asigură comunicarea dintre naos şi pronaos. Ambele ancadramente prezintă profilaturi bogate cu decor sculptat în partea lor superioară; uşciorii sunt subdimensionaţi, profilaturile lor fiind întoarse, în partea inferioară, spre golul uşilor; arhivoltele sunt prevăzute la centru cu câte un scut reliefat, înconjurat de motive florale stilizate, peste care se suprapune câte un segment de cornişă.
Intervenţia arheologică din campania anului 2000 a constat în executarea a trei secţiuni, după cum urmează: S. 1 = 2,5 x 2 m, pe latura nordică a altarului, cu latura vestică în prelungirea umărului altarului; S. 2 = 2,5 x 2m, pe latura nordică a navei, în dreptul zidului transversal din interior care separă naosul de pronaos; S. 3 = 2 x 2 m, pe latura estică a altarului, cu laturile perpendiculare aflate fiecare la o distanţă de 0,4 m faţă de extremităţile acestei laturi a altarului. În aceste secţiuni au fost descoperite şi cercetate un număr de 32 morminte; gropile de înmormântare prezintă forme aproximativ dreptunghiulare, cu adâncimi variabile între -0,57 m (M. 7 / S. 1) şi -1,97 m (M. 32 / S. 3). Defuncţii au fost depuşi, în toate cazurile, în sicrie de lemn, cu capul la V şi picioarele spre E. Înmormântările respectă în general orientarea tradiţională pe relaţia V - E, dar unele morminte prezintă anumite deviaţii, datorate probabil anotimpului în care a avut loc înmormântarea. Inventarul funerar descoperit şi recuperat de la unele din aceste morminte este destul de sărăcăcios, fiind alcătuit din monede medievale şi moderne, cercei, inele simple şi nasturi globulari. Materialul numismatic conţine piese monetare de valoare mică, emise de diferiţi monarhi ai Ungariei, Poloniei, Austriei şi Transilvaniei. Cea mai veche monedă este din vremea lui Matia I Corvinul (1458 - 1490), iar cea mai nouă este din vremea lui Francisc I (1745 - 1765), soţul Mariei Tereza.
Concluzii preliminare:
- Fundaţiile tuturor compartimentelor bisericii se ţes între ele, dovedind faptul că întregul edificiu, în actuala formă de plan, a fost ridicat într-o singură etapă de construcţie.
- Biserica de zid a fost precedată de o biserică mai veche din lemn, care, probabil, a avut dimensiuni mai reduse decât cele ale lăcaşului actual; biserica de lemn (urmele acesteia nu au fost sesizate în săpătură) a fost situată, credem, pe amplasamentul actualei biserici de zid. Mormintele, care au făcut parte din cimitirul dezvoltat în jurul bisericii de lemn, au fost deranjate - parţial sau total - de şanţurile de fundaţie ale bisericii de zid.
- Despre cronologia începuturilor bisericii de zid, în faza actuală a cercetării, se poate susţine ca aceasta a fost ridicată cândva în a doua jumătate a secolului al XVII-lea, în perioada imediat următoare mijlocului său, având ca termen post quem anul 1654 (data inscripţionată pe o monedă descoperită la M. 12 / S. 2, mormânt care este dovedit a fi mai vechi decât biserica). Clarificările asupra datării bisericii vor fi posibile numai după continuarea cercetărilor arheologice, în anul 2001.
Planşa 36
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu