Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Probota | Comuna: Dolhasca | Judeţ: Suceava | Punct: Mănăstirea Probota | Anul: 1994

Anul   1994
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Mănăstire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Suceava
Localitate   Probota
Comuna   Dolhasca
Punct
Mănăstirea Probota
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
Cod RAN    148060.01
Raport Biserica, ctitorie a lui Petru Rareş, a fost terminată în 1530; incinta ridicată în 1550.

Sector A. Interior biserică

Săpăturile, executate în aria naosului bisericii, au dus la următoarele constatări:
- după nivelarea şi orizontalizarea suprafeţei humusului medieval, au fost turnate, în şanţurile săpate ad-hoc, fundaţiile bisericii, realizate din moloane de piatră şi mortar de var cu nisip;
- zidăriile fundaţiilor şi elevaţiilor edificiului au fost trasate şi realizate cu deosebită îngrijire; către interiorul bisericii, fundaţiile sunt decroşate pe o lăţime de 0,40-0,45 m;
- la partea lor superioară, fundaţiile erau străbătute longitudinal de tiranţi din grinzi de lemn; traseul acestor foste grinzi traversa şi deschiderile absidelor laterale;
- pardoseala iniţială a edificiului, realizată din cărămidă (de 26 - 27,5 x 12,5 - 13,5 x 5,5 cm) fusese amenajată deasupra unui strat suport de mortar; acesta suprapunea o amenajare specială din bulgări de var şi lut curat, cu evidentă funcţie izolatoare;
- s-a constatat existenţa unei trepte din zidărie de cărămidă perimetrică încăperii naosului, ţinând de faza iniţială de amenajre a pardoselii, cu funcţia de postament al fostelor strane;
- pardoseala actuală, din lespezi de piatră, a fost realizată în cursul primei decade a secolului nostru;
- în zona sud-vestică a absidei sudice s-a constatat prezenţa unei structuri de zidărie cu traseu, cote de profunzime şi alcătuire distincte de caracteristicile constructive ale naosului actual; ipoteza preexistenţei acolo a unei construcţii distincte rămâne a fi verificată.
Cercetările au permis o serie de observaţii privind cotele de profunzime, structura şi dimensiunile fiecăreia dintre zidăriile de fundaţie sau de elevaţie cuprinse în secţiunile de cercetare.
Sector B. Zona Turnului sud-estic al incintei

Caseta cercetată în colţul format de latura sudică a zidului de incintă şi turnul sud-estic a permis următoarele constatări:
- prezenţa structurii de zidărie a bazei unei foste scări de acces la etajul turnului;
- existenţa unor vestigii de locuire medievală datând dintr-o etapă anterioară momentului construirii zidului de incintă şi respectiv a turnului sud-estic.

Sector C. Zona de sud
A fost trasată o secţiune (S. III) pe latura de sud a bisericii, în dreptul contrafortului de la exteriorul diaconiconului, până în zona denivelărilor pronunţate ale terenului, care acoperă ruinele unei clădiri. S-a făcut observaţia că pietrele profilate ale soclului cu banchetă ce înconjoară biserica stau pe un decroş de zidărie cu lăţimea de 0,80 m, ţesut organic de zidul bisericii. Fundaţia a fost lucrată în două tehnici diferite: zidită până la -1,17 m, apoi turnată pe o adâncime de 1,47 m, talpa fundaţiei fiind situată la -2,64 m sub actualul nivel de călcare.
La circa 7,40 m sud de zidul bisericii a apărut un pavaj din piatră spartă de mici dimensiuni rezultată din activitatea de construcţie ("alicărie"), pavaj suprapus stratului de pământ galben de nivelare scos din şanţul de fundare al acesteia. Acest pavaj a fost distrus de un altul, din lespezi de piatră, ce apare la circa 16,40 m de biserică, lângă care se află un gol presupus a aparţine unui prag şi apoi un zid cu grosimea de aproximativ 0,80 m, construit din blocuri mari de piatră legate cu mortar de bună calitate. Precizări în legătură cu datarea acestei construcţii, considerată a fi casa domnească, vor fi aduse de cercetări viitoare.

Sector D. Zona de vest

A fost trasată o secţiune (S I) între pridvorul bisericii şi latura vestică a zidului de incintă.
A fost descoperit colţul unei construcţii de zidărie de piatră, cu fundaţii adânci de 0,80 m, care prin poziţia stratigrafică se dovedeşte a fi între primele de pe acel loc. Orientarea, diferită de a celorlalte edificii din incintă, îndreptăţeşte presupunerea că aceste urme aparţin unei construcţii anterioare bisericii, al cărei plan rămâne a fi precizat în viitor. Fundaţia pridvorului bisericii a fost turnată în şanţul adânc de 1,45 m, săpat în acest scop de la partea superioară a humusului suprapus solului viu. Deasupra ei se ridică o porţiune de zidărie înaltă de 0,45 m, aflată sub suprafaţa terenului, decroşată cu circa 0,35 m faţă de prima treaptă a soclului cu banchetă, şi cu peste 1 m în raport cu elevaţia zidului. Zidul de incintă, ulterior bisericii cu două decenii, după cum o arată şi observaţiile stratigrafice, are o fundaţie decroşată cu 0,25 m faţă de elevaţie, adâncindu-se cu aproape 0,90 m sub nivelul de construcţie. În zona de vest a ansamblului au fost descoperite resturi ale unor pavaje şi ziduri din diferite perioade. Temelii puţin adânci, cu o datare relativ târzie, au aparţinut probabil unor clădiri modeste; dintr-o ultimă fază datează un zid ce limita o construcţie alăturată laturii de vest a incintei.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu