.
Roşcani | Comuna: Dobra | Judeţ: Hunedoara | Punct: Biserica Buna Vestire | Anul: 2000
Anul:
2000
Epoca:
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade:
Epoca medievală mijlocie
Categorie:
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit:
Biserică
Județ:
Hunedoara
Localitate:
Roşcani
Comuna:
Dobra
Punct:
Biserica Buna Vestire
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Pinter Zeno-Karl responsabil Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
Ţuţuianu Costin Daniel responsabil sector Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Cod RAN:
Raport:

Biserica românească din Roşcani, jud. Hunedoara, a făcut doar obiectul unor scurte studii legate în special de arhitectura monumentului şi de tabloul votiv din pronaos reprezentând pe membrii familiei nobiliare locale Caba, ctitorii masivei renovări a bisericii din anul 1766. Bănuindu-se cel puţin o fază mai veche a monumentului s-a organizat în toamna anului 2000 o cercetare arheologică sistematică. Au fost tr...asate cinci secţiuni pe exteriorul monumentului şi o casetă în interior. Secţiunea S. 1, cu dimensiunile de 6 x 2m, a fost amplasată perpendicular pe zidul de S al turnului clopotniţă, în aşa fel încât să se poată surprinde pragul uşii de intrare şi îmbinarea turnului cu nava. Secţiunea S. 2, cu dimensiunile de 4 x 2 m a fost amplasată pe latura de S a navei, cu profilul de V pe mijlocul celui de-al 4-lea contrafort pentru a se verifica fundaţiile navei şi relaţia cu contraforţii. Secţiunea S. 3 a fost trasată paralel cu S. 2, pe curbura absidei altarului şi a avut lungimea pe profilul de V de 8 m, pe profilul de E de 9,4 m şi lăţimea de 2 m. Secţiunea S. 4 a trebuit să fie restrânsă la spaţiul dintre peretele de V al turnului clopotniţă şi şirul de morminte din imediata apropiere, respectiv 2 x 2 m. Secţiunea S. 5, cu dimensiunea de 4 x 2 m, a fost amplasată pe latura de N a navei, în aşa fel încât să reprezinte o prelungire a secţiunii S. 2 de pe latura de S. Caseta C. 1, cu dimensiunile de 2 x 2 m, a fost practicată în interiorul pronaosului, în colţul de SV, în scopul urmăririi şi controlării relaţiilor dintre zidurile turnului clopotniţă şi pronaosului, abordate în exterior prin secţiunea S. 1.
Materialul arheologic descoperit, mormintele cercetate şi situaţiile stratigrafice constatate au reuşit să clarifice datarea diferitelor faze de construcţie a monumentului eclesiastic de la Roşcani. În mormântul M. 2 din secţiunea S. 2 s-a descoperit în zona toracelui o monedă perforată din argint, emisă sub autoritatea împăratului Maximilian în anul 1577. Cum gropapa mormântului intersectează nivelul de construcţie al navei, purtând în umplutură mortar şi spărturi de cărămidă, este evident că acest mormânt a fost săpat după ce nava bisericii a fost terminată în forma actuală. Moneda, perforată spre a fi purtată în salbă, indică o purtare a acesteia ceva mai mult timp după data emiterii, deci mormântul poate fi datat după anul 1600. Un alt mormânt extrem de important pentru datarea bisericii este M. 4 din secţiunea S. 1. Acesta este mormântul unei tinere înmormântate în sicriu din lemn de stejar. Pe craniul defunctei a fost descoperită o splendidă bentiţă din material textil brodat cu mărgeluşe din sticlă înşirate pe sârmă subţire din cupru şi cusute apoi în cercuri concentrice pe toată lungimea bandei din pânză. În zona falangelor mâinii drepte, aduse din cot spre piept, a fost descoperită o monedă din argint emisă în anul 1540 sub autoritatea lui Ferdinand de Habsburg. Mormântul este acoperit de la bazin în jos de fundaţia navei, ceea ce indică foarte clar existenţa acestui mormânt înainte de construirea actualei nave. Cum însă în umplutura gropii mormântului apar granule de mortar, se pare că groapa a fost săpată în relaţie cu un alt edificiu de cult astăzi dispărut. Această prezumţie este întărită de relaţia zidurilor turnului clopotniţă cu nava. Turnul a fost înglobat parţial în actuala navă, zidurile de fundaţie ale turnului fiind mult mai adânci decât cele ale navei, iar ataşarea zidurilor navei pe turn putând fi bine observată. În caseta C. 1 săpată în interior s-a confirmat faptul că turnul clopotniţă este mai vechi decât actuala navă, constatându-se şi existenţa unui zid în parte scos, ce provenea de la vechea navă, de aceeaşi lăţime cu turnul. În aceeaşi casetă s-a surprins şi primul nivel de călcare al actualei nave, realizat din cărămizi prinse pe un pat de mortar. Cum în anul 1766 s-a săpat sub navă cripta familiei Caba, nu s-a putut contura în întregime vechea biserică de zid.
Se poate deci deduce că cea mai veche parte a actualei biserici este turnul clopotniţă, care era legat într-o primă fază de o navă de mici dimensiuni, toate construite înainte de secolul al XVI-lea, când după 1540 se sapă groapa mormântului M. 4. Rezultă că nava actuală a fost ridicată în intervalul destul de bine delimitat de cele două descoperiri monetare din M. 4 şi M. 2, deci în jurul anului 1600. Important de semnalat este însă faptul că fundaţia turnului clopotniţă taie în zona tibiilor mormântul de copil M. 7 din secţiunea S. 4, din păcate nedatat, ceea ce poate duce la concluzia că necropola este mai veche decât prima biserică de zid, permiţând lansarea ipotezei existenţei unui edificiu de cult din lemn mult mai vechi sub actuala biserică, construcţie de la care ar putea proveni puternicul strat de arsură descoperit direct pe solul viu în caseta C. 1 din interiorul pronaosului. În relaţie cu acest prim edificiu de cult ar putea fi pus eventual şi mormântul M. 11 din secţiunea S. 5, ce nu conţine materiale de construcţie în umplutura gropii şi care a fost depus în groapă cu un vârf de lance între coastele din partea stângă a toracelui. Din păcate de la această armă, ce a provocat evident decesul defunctului din M. 11, nu s-a găsit decât tubul de înmănuşare, ceea ce nu permite o datare exactă a piesei.Biserica românească din Roşcani, jud. Hunedoara, a făcut doar obiectul unor scurte studii legate în special de arhitectura monumentului şi de tabloul votiv din pronaos reprezentând pe membrii familiei nobiliare locale Caba, ctitorii masivei renovări a bisericii din anul 1766. Bănuindu-se cel puţin o fază mai veche a monumentului s-a organizat în toamna anului 2000 o cercetare arheologică sistematică. Au fost trasate cinci secţiuni pe exteriorul monumentului şi o casetă în interior. Secţiunea S. 1, cu dimensiunile de 6 x 2m, a fost amplasată perpendicular pe zidul de S al turnului clopotniţă, în aşa fel încât să se poată surprinde pragul uşii de intrare şi îmbinarea turnului cu nava. Secţiunea S. 2, cu dimensiunile de 4 x 2 m a fost amplasată pe latura de S a navei, cu profilul de V pe mijlocul celui de-al 4-lea contrafort pentru a se verifica fundaţiile navei şi relaţia cu contraforţii. Secţiunea S. 3 a fost trasată paralel cu S. 2, pe curbura absidei altarului şi a avut lungimea pe profilul de V de 8 m, pe profilul de E de 9,4 m şi lăţimea de 2 m. Secţiunea S. 4 a trebuit să fie restrânsă la spaţiul dintre peretele de V al turnului clopotniţă şi şirul de morminte din imediata apropiere, respectiv 2 x 2 m. Secţiunea S. 5, cu dimensiunea de 4 x 2 m, a fost amplasată pe latura de N a navei, în aşa fel încât să reprezinte o prelungire a secţiunii S. 2 de pe latura de S. Caseta C. 1, cu dimensiunile de 2 x 2 m, a fost practicată în interiorul pronaosului, în colţul de SV, în scopul urmăririi şi controlării relaţiilor dintre zidurile turnului clopotniţă şi pronaosului, abordate în exterior prin secţiunea S. 1.
Materialul arheologic descoperit, mormintele cercetate şi situaţiile stratigrafice constatate au reuşit să clarifice datarea diferitelor faze de construcţie a monumentului eclesiastic de la Roşcani. În mormântul M. 2 din secţiunea S. 2 s-a descoperit în zona toracelui o monedă perforată din argint, emisă sub autoritatea împăratului Maximilian în anul 1577. Cum gropapa mormântului intersectează nivelul de construcţie al navei, purtând în umplutură mortar şi spărturi de cărămidă, este evident că acest mormânt a fost săpat după ce nava bisericii a fost terminată în forma actuală. Moneda, perforată spre a fi purtată în salbă, indică o purtare a acesteia ceva mai mult timp după data emiterii, deci mormântul poate fi datat după anul 1600. Un alt mormânt extrem de important pentru datarea bisericii este M. 4 din secţiunea S. 1. Acesta este mormântul unei tinere înmormântate în sicriu din lemn de stejar. Pe craniul defunctei a fost descoperită o splendidă bentiţă din material textil brodat cu mărgeluşe din sticlă înşirate pe sârmă subţire din cupru şi cusute apoi în cercuri concentrice pe toată lungimea bandei din pânză. În zona falangelor mâinii drepte, aduse din cot spre piept, a fost descoperită o monedă din argint emisă în anul 1540 sub autoritatea lui Ferdinand de Habsburg. Mormântul este acoperit de la bazin în jos de fundaţia navei, ceea ce indică foarte clar existenţa acestui mormânt înainte de construirea actualei nave. Cum însă în umplutura gropii mormântului apar granule de mortar, se pare că groapa a fost săpată în relaţie cu un alt edificiu de cult astăzi dispărut. Această prezumţie este întărită de relaţia zidurilor turnului clopotniţă cu nava. Turnul a fost înglobat parţial în actuala navă, zidurile de fundaţie ale turnului fiind mult mai adânci decât cele ale navei, iar ataşarea zidurilor navei pe turn putând fi bine observată. În caseta C. 1 săpată în interior s-a confirmat faptul că turnul clopotniţă este mai vechi decât actuala navă, constatându-se şi existenţa unui zid în parte scos, ce provenea de la vechea navă, de aceeaşi lăţime cu turnul. În aceeaşi casetă s-a surprins şi primul nivel de călcare al actualei nave, realizat din cărămizi prinse pe un pat de mortar. Cum în anul 1766 s-a săpat sub navă cripta familiei Caba, nu s-a putut contura în întregime vechea biserică de zid.
Se poate deci deduce că cea mai veche parte a actualei biserici este turnul clopotniţă, care era legat într-o primă fază de o navă de mici dimensiuni, toate construite înainte de secolul al XVI-lea, când după 1540 se sapă groapa mormântului M. 4. Rezultă că nava actuală a fost ridicată în intervalul destul de bine delimitat de cele două descoperiri monetare din M. 4 şi M. 2, deci în jurul anului 1600. Important de semnalat este însă faptul că fundaţia turnului clopotniţă taie în zona tibiilor mormântul de copil M. 7 din secţiunea S. 4, din păcate nedatat, ceea ce poate duce la concluzia că necropola este mai veche decât prima biserică de zid, permiţând lansarea ipotezei existenţei unui edificiu de cult din lemn mult mai vechi sub actuala biserică, construcţie de la care ar putea proveni puternicul strat de arsură descoperit direct pe solul viu în caseta C. 1 din interiorul pronaosului. În relaţie cu acest prim edificiu de cult ar putea fi pus eventual şi mormântul M. 11 din secţiunea S. 5, ce nu conţine materiale de construcţie în umplutura gropii şi care a fost depus în groapă cu un vârf de lance între coastele din partea stângă a toracelui. Din păcate de la această armă, ce a provocat evident decesul defunctului din M. 11, nu s-a găsit decât tubul de înmănuşare, ceea ce nu permite o datare exactă a piesei.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO