În localitatea Seghişte aflată la circa 80 km SE de Oradea, în judeţul Bihor, în cimitirul localităţii, se păstrează ruinele unei biserici. Cu fonduri provenite de la Episcopia Ortodoxă a Oradiei a fost întreprinsă o cercetare arheologică în perioada 1 - 12 august 2000 cu scopul de a lămuri existenţa unor ansambluri mai vechi. Un impediment major în calea unor săpături care să includă întreaga suprafaţă a biser...icii ruinate au fost mormintele moderne şi contemporane, care au afectat iremediabil întregul altar, alături de porţiuni întinse ale laturilor exterioare ale naosului şi pronaosului.
În arealul nederanjat au fost practicate 5 secţiuni de mică amploare cu scopul de a stabili succesiunea stratigrafică a sitului: S. 1: 3 x 2,5 m, S. 2: 5,5 x 1,5 m, trasate în interiorul naosului, respectiv pronaosului în condiţiile în care practicarea unei secţiuni magistrale a fost imposibilă din cauza mai sus amintitelor motive, S. 3: 4,5 x 1,5 m pe latura de E a altarului, S. 4: 4 x 1,5 m, trasată perpendicular pe latura de SV şi S. 5: 3 x 1,5 m, trasată pe latura de NE a ruinei. Coroborând informaţiile am putut stabili următoarea stratigrafie, începând cu cota 0:
1. La nivelul de călcare există un masiv nivel de dărâmătură alcătuit din piatră de carieră (şisturi) şi piatră de râu, cu urme de mortar, toate provenite de la ruina bisericii.
2. Urmează un "pat" de amenajare alcătuit din argilă şi pământ negru.
3. Urmează un nivel de construcţie alcătuit din bolovani de râu care erau prinşi cu mortar hidraulic.
4. Sub acest nivel există un strat de arsură relativ subţire, aflat deasupra sterilului arheologic.
Interpretarea stratigrafiei ne-a fost facilitată şi de o mărturie documentară legată de ansamblul cercetat. Astfel din anul 1503 datează un act emis de cancelaria episcopală catolică din Oradea, unde sunt pomenite drepturile câştigate anterior de Dan de Seghişte, arhidiacon al preoţilor români din ţinutul Beiuşului. O altă informaţie confirmă distrugerea bisericii în vara anului 1910 de către o furtună. În acest context putem afirma că ruinele aflate pe nivelul de călcare şi "patul" de amenajare aflat imediat dedesubt aparţin bisericii devastate în anul 1910.
Biserica având formă dreptunghiulară, cu naos şi pronaos, prezenta o decroşare în zona de îmbinare cu altarul. Din datele furnizate de secţiunea S. 3 rezultă că pe interior altarul era semicircular, exteriorul fiind pentagonal (?). Dimensiunile acestei biserici sunt: lungimea 20 m, lăţimea 7,8 m, lăţimea zidurilor 1,15 - 1,2 m, lăţimea decroşului 1,50 m. Ultima biserică din Seghişte, datată pe baza materialului arheologic (ceramică smălţuită, ceramică caolinică pictată cu motive vegetale de culoare maro, o monedă de un crăiţar din anul 1762) în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, avea temelia din bolovani de carieră şi de râu, elevaţia fiind din lemn.
Sub biserica amintită, funcţionarea unei temelii din bolovani de râu sugerează existenţa unei biserici mai vechi. În ciuda lipsei "cronice" a materialului arheologic (cu excepţia unor fragmente ceramice atipice) considerăm că avem de-a face cu biserica unde slujea în anul 1503 protopopul Dan, datarea ansamblului, a cărui dimensiuni nu au putut fi stabilite, fiind probabil finalul secolului al XV-lea.
Nivelul de arsură aflat sub temelia din piatră a bisericii ridicate la sfârşitul secolului XV-lea ne poate îndemna, deşi propunerea este deocamdată o simplă ipoteză ce trebuie confirmată sau infirmată prin noi cercetări arheologice, spre a socoti funcţionarea unei biserici mai vechi, poate de la începutul secolului al XV-lea.