Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Şimleu Silvaniei | Judeţ: Sălaj | Punct: Observator | Anul: 2000

Anul   2000
Epoca
Epoca bronzului;
Hallstatt;
Latene;
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca medievală mijlocie;
Epoca bronzului;
Hallstatt;
La Tène
Categorie
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare fortificată
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Sălaj
Localitate   Şimleu Silvaniei
Comuna   or. Şimleu Silvaniei
Punct
Observator
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Băcueţ-Crişan Dan
Băcueţ-Crişan Sanda
Bejinariu Ioan
Pop Horea Dionisiu
Cod RAN    139893.01
Raport Scurtă prezentare a sitului, tipul sitului. Cunoscut în literatura istorică de specialitate datorită descoperirii, în anul 1964, a unui tezaur de monede greceşti de tip Dyrrhachium, punctul Observator este amplasat pe platourile superioare ale Măgurii Şimleului, complex de dealuri situat la N de oraşul Şimleul Silvaniei. În urma unor cercetări de teren de la începutul anilor '90 în acest punct a fost identificată o aşezare fortificată hallstattiană cu suprafaţa de aprox. 35 ha, cu un plan adaptat configuraţiei terenului. Vechea fortificaţie hallstattiană (sec. X - VII a. Chr.) a fost refolosită în mai multe rânduri şi în maniere diferite în epoca dacică (sec. I a. Chr.) şi în evul mediu timpuriu (sec. VIII - X p. Chr.).
Obiectivele cercetării. Debutul unui amplu plan de cercetare a complexului de locuiri din spaţiul Măgurii Şimleului, cât şi intenţia de a lămuri evoluţia cronologică a fortificaţiei de la Observator a impus deschiderea unui şantier de lungă durată în acest punct.
Rezultatele cercetării. Până în prezent s-au desfăşurat cinci campanii de săpături arheologice (1994, 1995, 1996, 1999, 2000) prin nouă secţiuni de verificare: S. 1 / 1994 - magistrală (227 x 2 m, orientată S - N, ultimii 30 m având lăţimea de 3 m), S. 2 / 1994 (10 x 2 m, orientată S - N), S. 3 / 1994 (27 x 1,5 m, orientată E - V), S. 1 / 1995 (16 x 2 m, orientată S - N), S. 1 / 1996 (35 x 1,5 m, orientată aprox. V - E), S. 1 / 1999 (14 x 2 m, orientată S - N), S. 1 / 2000 (42 x 1,5 m, orientată aprox. NNV - SSE), S. 2 / 2000 (18 x 1,5 m, orientată aprox. S - N), S. 3 / 2000 (11 x 2 m, orientată S - N) şi două casete: C. 1 / 1999 şi C. 2 / 1999 (8 x 3,5 m, respectiv 8 x 2,5 m, orientate S - N), care au decopertat 833 m2 din sit în care au apărut 106 gropi de provizii, rituale şi menajere (49 preistorice, 57 dacice), 13 locuinţe (7 preistorice, 6 dacice), 6 cuptoare şi 3 vetre dacice, 2 preistorice. Au fost surprinse, deocamdată, trei elemente dacice de fortificaţie, constând în şanţuri masive, prevăzute cu valuri cu palisade, care separă cca. 4 ha din zona mai înaltă a fortificaţiei hallstattiene. Cele trei valuri sugerează faze de extindere a spaţiului fortificat. Valul intermediar a fost dezafectat la o dată greu de precizat, pe când celelalte două au funcţionat până la momentul părăsirii zonei (începutul sec. I p. Chr.), suferind însă ajustări în timp.
Campania anului 2000 (desfăşurată în perioada 3 - 22 iulie) a vizat cele mai sudice elemente ale amenajărilor artificiale, dar şi completarea rezultatelor obţinute în anul 1999 în sectorul final nordic al magistralei S. 1 / 1994. Au fost trasate trei secţiuni prin care au fost decopertaţi 112 m2.
Secţiunea S. 1 / 2000 a urmărit cercetarea elementelor de fortificaţie de la extremitatea sudică a platoului Observator. Secţiunea a avut dimensiunile de 42 x 1,5 m şi orientarea aprox. NNV - SSE. A fost trasată la 1,9 m S de borna topografică de la marginea sudică a platoului. În acest sector era vizibilă la suprafaţă existenţa unor terase ce înconjurau platoul superior (vezi planul din pliant).
Între m. 0 şi m. 10 stânca apare chiar la suprafaţă, pe unele porţiuni nefiind acoperită nici de humus. După m. 10 au început să apară materiale ceramice din perioade diferite (epoca bronzului, prima epocă a fierului şi perioada Latene D) în nivelul humusului. În sectorul dintre m. 15 - 18 secţiunea a intersectat o primă terasă antropogenă unde au apărut două gropi (G. 101 şi G. 102). Prima groapă adâncă de 1 m cu diametrul la gură de 1,3 m şi pe fund de 0,66 m avea formă tronconică cu pereţii înclinaţi. Umplutura din stâncă sfărmată şi pământ avea un aspect omogen pe toată adâncimea gropii, fiind evident umplută într-o singură etapă, imediat după săpare. Cealaltă groapă (G. 102) avea pereţii drepţi, diametrul de 0,92 m şi adâncimea de 0,74 m. La E de această groapă s-a conturat urma unei amenajări pentru fixarea unei tălpi din lemn aflată în legătură cu groapa. Atât groapa, cât şi şanţul pentru fixarea tălpii, ce se adâncea în stâncă cca. 0,22 m, aveau o umplutură similară ca şi aspect şi textură. În groapa G. 102 au fost găsite doar foarte puţine fragmente ceramice hallstattiene, dar în umplutura lăcaşului de fixare a tălpii a apărut un fragment ceramic dacic un indiciu însemnat pentru datarea acestor elemente.
Sectorul cuprins între m. 18 şi m. 23 a permis efectuarea unor observaţii stratigrafice verticale despre lucrările de fortificaţie din acest sector. S-a constatat că stânca a fost tăiată aproape vertical între m. 18 - 19 realizându-se un "pat" pentru o amenajare defensivă. Chiar deasupra stâncii pe o lungime de cca. 3 m apare un nivel cu o grosime cuprinsă între 0,14 - 0,36 m. Acest nivel se individualizează prin culoarea mai închisă, aspectul mai fin şi cenuşos, cu rare bucăţi de stâncă al umpluturii. Din acest nivel porneşte urma lăcaşului de amplasare al unei tălpi, precum şi două gropi de stâlp apărute mai jos de această urmă. Au fost găsite în acest nivel doar materiale ceramice din epoca bronzului foarte fragmentare, rulate odată cu amenajarea elementelor de fortificaţie în perioada hallstattiană, epocă căruia îi aparţine acest nivel, precum şi intervenţia asupra stâncii prin realizarea "patului" respectiv. De aceeaşi amenajare hallstattiană ţine şi o urmă de talpă având acelaşi traseu ca şi cea de mai sus surprinsă destul de slab între m. 24,3 - 24,6. Nivelul mai sus descris este suprapus de un alt nivel mult mai consistent (între 0,2 - 0,5 m grosime) ce se diferenţiază printr-o culoare mai deschisă şi umplutura cu bucăţi mari de rocă. Acest nivel căruia îi corespunde şanţul de apărare intersectat de secţiune între m. 23,2 - 27 aparţine perioadei dacice. Acest şanţ adânc de 1,8 m a fost săpat pe o terasă amenajată într-o perioadă anterioară, iar din pământul şi roca excavate s-a realizat un umăr artificial menit a-i spori eficienţa. În umplutura acestui şanţ au fost găsite fragmente ceramice dacice. Amenajarea pantei şanţului spre interior s-a făcut însă în dauna fortificaţiei hallstattiene. De aceea urmele acestei fortificaţii au fost mai greu de sesizat.
Chiar la capătul acestei terase antropogene a apărut o amenajare a stâncii similară celei surprinse între m. 18 - 19. Stânca a fost tăiată vertical rezultând o "treaptă" de cca. 0,4 m, înălţime unde a fost amplasat un parapet ce avea atât rosturi practice (de a susţine terasa) cât şi defensive. În profil se observă clar locul de amplasare al tălpii acestui parapet care spre vale era sprijinit de un "contrafort" realizat din bucăţi de piatră şi pământ. La aproape 5 m, la o altitudine inferioară faţă de acest parapet, a fost surprins un şanţ de dimensiuni mai modeste: 2,2 m deschidere la gură şi -0,9 m adâncimea actuală. Şi acestui şanţ i-a fost sporită importanţa prin înălţarea artificială a umărului. În umplutura acestui umăr au fost găsite doar mici fragmente ceramice din epoca bronzului situaţie similară celei din nivelul hallstattian surprins mai sus. Acest al doilea şanţ făcea parte din sistemul defensiv al părţii sudice a aşezării fortificate hallstattiene de pe Măgura Şimleului. Chiar dacă dimensiunile şanţului par modeste eficienţa sa era sporită de pantele abrupte ale Măgurii care este cel mai greu de urcat venind dinspre S, unde se află astăzi oraşul Şimleu Silvaniei.
Secţiunea S. 2 / 2000 a fost trasată la SV de extremitatea sudică a aşezării fortificate hallstattiene, pe înşeuarea care leagă dealul Observator de altul învecinat, dispus la SV de acesta. Secţiunea S. 2 / 2000, lungă de 18 m, lată de 1,5 m, orientată aprox. S - N, a investigat un val de pământ practicat pe înşeuarea amintită, paralel cu aceasta, blocând, parcă, accesul spre cota maximă a Măgurii prin valea ce se formează între cele două dealuri. Secţionarea valului a demonstrat că acesta nu aparţine evului mediu sau antichităţii, fiind amenajat eventual în epoca modernă din raţiuni necunoscute.
Secţiunea S. 3 / 2000 lungă de 11 m şi lată de 2 m, a fost trasată paralel cu S. 1 / 1994, la 0,5 m distanţă, între m. 202 - 213 ai magistralei S. 1 / 1994, deci orientată S - N. Deschiderea acestei secţiuni a avut ca scop completarea imaginii surprinse cu ocazia investigaţiilor din anul 1999 pe ultimul tronson al magistralei S. 1 / 1994, care a secţionat un segment al amenajării hallstattiene melcate. În general nivelul de călcare hallstattian s-a conturat la -0,25 / -0,6 m, în funcţie de depunerile alunecate de pe panta dintre terase. A fost completată imaginea despre locuinţa hallstattiană L. 4, fiind surprins cel de-al doilea colţ al acesteia exact la m. 11 al secţiunii, cu constatarea că latura scurtă a construcţiei este de 6 m, iar cea lungă de probabil 7 m. Pe una din laturile locuinţei, surprinsă incomplet, a fost sesizată urma tălpii de susţinere a elevaţiei, groasă de 0,3 m, semiîngropată 0,25 m. În sectorul m. 8 - 11 a fost sesizată prezenţa lutuielii pe fundul locuinţei în care a fost semiîngropat un vas hallstattian de dimensiuni mijlocii la m. 10 în profilul estic, tăind totodată o vatră de foc dintr-o subfază a locuinţei L. 4. Instalaţia de foc corespunzătoare ultimei faze a acestui complex a fost surprinsă între m. 8,5 - 9,5 pe mijlocul secţiunii, având un diametru de 1 m şi crusta bine arsă la roşu până la 0,05 m grosime. Patul vetrei a fost realizat din pietre locale (micaşist). Per total locuinţa a fost investigată în proporţie de cca. 75%. Într-o anumită fază aceasta a fost străpunsă de o locuinţă hallstattiană adâncită cu 0,15 m, ovală, cu diametrul mic de 1,8 m, iar cel mare de cel puţin 3 m, surprinsă între m. 5 - 8 ai secţiunii, având în inventar un vas de provizii spart pe loc la m. 5 - 6. Acest complex a fost străpuns la rândul său de groapa hallstattiană G. 103 din zona m. 6 - 7, spre profilul vestic. Groapa, cu diametrul de 1 m şi adâncimea de -0,6 m, avea în inventar ceramică fragmentară şi multă arsură.
O altă groapă G. 104 a fost conturată la m. 9 - 10, spre profilul vestic, străpungând şi aceasta locuinţa L. 4. Complexul avea diametrul de 0,6 m, iar adâncimea de -0,2 m, în centrul său fiind depusă o oală hallstattiană. O vatră de foc incompletă, dar bine arsă, probabil dacică, suprapunând umplutura locuinţei L. 4, a fost surprinsă la -0,43 m, între m. 7 - 8 E.
Materialul arheologic recoltat în această campanie este simţitor mai sărac datorită concentrării atenţiei colectivului (prin S. 1 / 2000) asupra unui segment al sitului foarte important din punct de vedere istoric şi arheologic vizând latura militară, defensivă a amenajărilor preistorice, mai puţin dotate cu complexe de locuire bogate în inventar. Totuşi a fost recoltată o cantitate apreciabilă de material ceramic preistoric şi dacic fragmentar şi cel puţin 10 vase întregibile, mosoraşe şi idoli hallstattieni (la săparea S. 3 / 2000). Materialul metalic, exclusiv feros, aparţine epocii dacice fiind reprezentat de o seceră întreagă şi o verigă cu limbă, probabil o piesă de car. Pentru evul mediu timpuriu s-au descoperit câteva fragmente ceramice şi un vârf de săgeată din fier, specific sec. X, cu tub de înmănuşare, tija torsadată şi doi spini ampli evazaţi.
Obiectivele cercetării viitoare. Complexitatea şi importanţa istorică a fortificaţiilor şi locuirilor umane, într-o succesiune aproape neîntreruptă timp de şase mii de ani, obligă la continuarea cercetărilor arheologice sistematice la Şimleu Silvaniei, pe Măgură, la cota maximă în punctul Observator. Aflate, deocamdată, în stadiul de sondaje ample, datorită conjuncturilor economice contemporane nefavorabile şi a condiţiilor concrete locale determinate de accesul anevoios, sursele sărace de apă, lipsa curentului electric, dar mai ales de absenţa unei baze arheologice stabile (compensată temporar de bunăvoinţa conducerii Ocolului Silvic Şimleu Silvaniei care ne-a facilitat găzduirea într-un imobil forestier amplasat în interiorul sitului) colectivul şantierului arheologic Şimleu Silvaniei - Observator se confruntă cu sumbra perspectivă a suspendării lucrărilor de cercetare a unuia dintre cele mai importante rezervaţii arheologice din Transilvania. Necesitatea realizării unei ridicări topografice devine acută, dar in actualele condiţii economice şi la suprafaţa mare luată în calcul acest deziderat rămâne doar la stadiul de intenţie. Campania anului 2000 a resimţit nevoia unui sprijin financiar mai consistent necesar unei abordări mai ample, deci de mai mare anvergură, a fenomenului tracic, dacic şi românesc de la Şimleu Silvaniei - Observator.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie Şantierul arheologic Şimleu Silvaniei, în Cronica Cercetarilor Arheologice, Cluj Napoca, 1995, p. 87-90;The Dacian and Preistoric Fortresses and Dwellings from the Knoll of Şimleu, Şimleu Silvaniei, Salaj County, în The Tracian World at the Crossroads of Civilisations, Bucureşti, 1996, 323-324; Şantierul arheologic Şimleu Silvaniei - Observator, în Cronica Cercetarilor Arheologice, Campania 1996, Bucureşti, 1997,60-61; Şantierul arheologic Şimleu Silvaniei-Observator, în Cronica Cercetarilor Arheologice,Vaslui, 1999; Şantierul arheologic Şimleu Silvaniei-Observator, în Cronica Cercetarilor Arheologice, Deva, 2000, 102-103; Şantierul arheologic Şimleu Silvaniei-Observator. Fortificaţiile şi aşezarile preistorice şi dacice, Zalău, 2000 (pliant promoţional)
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu