Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Podul Mănăstirii (Mera) | Judeţ: Vrancea | Punct: Fosta mănăstire Mera, cu hramul Sfinţii Împăraţi | Anul: 2000

Anul   2000
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);
Monumente - Restaurare
Perioade
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Mănăstire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Vrancea
Localitate   Podul Mănăstirii (Mera)
Comuna   Mera
Punct
Fosta mănăstire Mera, cu hramul Sfinţii Împăraţi
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Lupu Emil
Cod RAN    176695.01
Raport Fosta mănăstire Mera, cu hramul "Sfinţii Împăraţi" se află în satul Podul Mănăstirii, comuna Mera, jud. Vrancea, fiind situată pe un platou aflat pe malul stâng al văii Milcovului; acum este compusă dintr-o biserică aflată în planul central al unei incinte fortificate cu turnuri de colţ şi cu alte turnuri pe laturile de E şi V, cel de pe latura vestică având rolul de turn de poartă şi clopotniţă. În literatura de specialitate este considerată a fi singura ctitorie a familiei Cantemir. Anterior incintei actuale a funcţionat o altă mănăstire, la E de cea cunoscută, ctitorită de către boierul Moţoc şi episcopul Ioan al Romanului, soţia lui Moţoc închinând-o domnitorului Constantin Cantemir. Biserica actuală a fost ctitorită de Antioh Cantemir, între anii 1706 - 1707. Staţiunea a mai fost cercetată arheologic de către Luminiţa Munteanu şi Gheorghe Cantacuzino în anul 1974, Ion Motzoi - Chicideanu în 1977 şi Aurel Nicodei în 1998.
Cercetările arheologice efectuate în anii 1999 şi 2000 au stabilit următoarea evoluţie a ansamblului monumental:
Etapa I: în a doua jumătate a sec. al XVII-lea, în perimetrul cimitirului vechi, situat la E de incinta actuală a mănăstirii, funcţiona un ansamblu arhitectonic aparţinând familiei boierului Moţoc din Odobeşti. Din acest ansamblu se mai păstrează actualmente turnul "E" şi "zidul cu scară" adosat laturii nordice a turnului. Considerăm că iniţial pe acest platou a fost edificată o curte boierească, având mai multe construcţii izolate, unele din acestea (cazul turnului "E"), având destinaţia de locuinţă şi de apărare independentă. Prezenţa unei monezi din 1661 în complexul descoperit în S. IX / 1999 ne determină să afirmăm că acest ansamblu nobiliar funcţiona la mijlocul sec. al XVII-lea.
Puţin înainte de anul 1686, familia boierului Moţoc renunţă la rezidenţa de la Mera şi, cu mijloace modeste faţă de cele anterioare, când edificase reşedinţa nobiliară, ctitoreşte o biserică din lemn, situată în planul central al ansamblului, probabil în ax cu accesului la scara de acces la etajul turnului "E" descoperită anul 2000. Deoarece efortul de întreţinere a mănăstirii era prea mare, o închină în anul 1686 domnitorului Constantin Cantemir. Nu cunoaştem până acum etape constructive ce ar putea fi puse pe seama acestuia din urmă. Probabil că noul ctitor s-a mulţumit să asigure mijloacele materiale necesare noii vieţi monahale.
Etapa II: este reprezentată de transpunerea în practică a proiectului unui nou ansamblu monahal, acţiune care a fost dispusă şi finanţată de fiul mai mare al lui Constantin Cantemir, Antioh şi a fost realizată între anii 1706 - 1707.
Justificarea acestui ambiţios şi costisitor proiect a fost dată de faptul că tatăl lui Antioh fusese înmormântat în biserica "Trei Ierarhi" din Iaşi, iar acum se dorea mutarea osemintelor acestuia în singura ctitorie a Cantemireştilor, Mera. Planul noului ansamblu a prevăzut biserica ce se păstrează în planul central al incintei, a preluat în zidul de E al noii incinte "zidul cu scară" şi turnul-locuinţă "E", iar la colţurile de SE şi SV a prevăzut turnuri circulare exterioare, ale căror uşi de acces la parter se păstrează parţial.
Etapa III: În primăvara anului 1717, mănăstirea Mera a fost transformată în punct de sprijin fortificat pentru armata habsburgică, de aici pornind atacuri sistematice în tot sudul Moldovei. În luna mai, avangarda armatei lui Mihai Racoviţă a zdrobit rezistenţa organizată în jurul mănăstirii, şi a aruncat în aer turnul de poartă al cetăţii. A urmat o demolare în numai două zile a unei porţiuni importante a sistemului de apărare "dar nu chiar de tot", a fost arsă biserica de lemn cu hramul "Sf. Nicolae" a primei mănăstiri şi chiliile din preajmă.
Etapa IV: după 1717 şi înainte de 1737 - 1739, este construită pivniţa ce se păstrează şi acum sub ruinele stăreţiei din colţul de SV al incintei, având deasupra ei şi o parte de construcţie supraterană.
Etapa V: între anii 1737 - 1739, stareţul mănăstirii Mera - Mitrofan Callerghi - reface sistemul de fortificare al mănăstirii. La aproximativ 5 m S de prima curtină el ridică un nou zid de incintă, pe care îl prevede cu două nivele de guri de tragere. Acum sunt ridicate şi turnurile actuale "F" şi "G", care au limpede rolul de locuinţe. În prelungirea către S a zidului estic de incintă, cu acces de la nivelul 1 al turnului "F", este construită o tainiţă.
Etapa VI: După anul 1739 şi înainte de 1813, construcţia din colţul de SV al incintei, ridicată peste pivniţă, suferă o importantă distrugere prin incendiere. Tot acum este distrus gîrliciul de acces la pivniţă.
Etapa VII: În anul 1800 stareţul Arsenie a realizat captarea unui izvor şi o canalizare ce conducea apele pe sub un turn cu umblătoare (turnul "D", amplasat pe latura de E a incintei), precum şi a unei construcţii cu colonade, supraterană, peste izvorul captat.
Înainte de 1813 (reper cronologic furnizat de un depozit de aspri îngropaţi la baza scării de acces la etajul stăreţiei acum în ruină), acelaşi stareţ construieşte stăreţia compusă din parter şi două etaje.
În cursul sec. al XIX-lea efortul constructiv în perimetrul mănăstirii a continuat, dar într-o manieră mai modestă şi destul de neglijentă.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu