Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Dezrobiţi (Mănăstireni) | Comuna: Frânceşti | Judeţ: Vâlcea | Punct: Mănăstirea Dintr-un Lemn | Anul: 2000

Anul   2000
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Mănăstire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Vâlcea
Localitate   Dezrobiţi (Mănăstireni)
Comuna   Frânceşti
Punct
Mănăstirea Dintr-un Lemn
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Botez Aurel Ioan
Lupu Emil
Cod RAN    169930.01
Raport Mănăstirea Dintr-un Lemn se află pe malul drept al Otăsăului, pe un teren în pantă uşoară la contactul cu lunca apei, fiind arondată satului Mănăstireni din comuna Frânceşti, jud. Vâlcea.
Este considerată ctitorie a lui Matei Basarab şi (sau) a nepotului său Preda Brâncoveanu, fiind ridicată ceva mai jos de o biserică de lemn, probabil de secol XVI. Mănăstirea este alcătuită din două incinte, cea veche având în plan central o biserică refăcută de Şerban Cantacuzino, apoi de Ştefan Cantacuzino şi din nou în 1793. Incinta nouă a fost edificată de stareţa Platonida (1837 - 1848), fiind reconstruită după 1990. Incinta veche a suferit intervenţii în vremea lui Şerban Cantacuzino, în anii 1858 - 1860, 1938 - 1939, 1955 şi după 1991.
Nu au mai fost efectuate cercetări arheologice sistematice anterioare până în anul 1999, când au fost realizate şapte sondaje arheologice în beciurile stăreţiei, sub arhondaric, sub corpul muzeului mănăstiresc, la relaţia dintre chiliile de pe latura sudică şi incinta nouă, necesare pentru furnizarea unor date tehnice proiectantului de specialitate.
Datorită sondajelor punctiforme realizate nu a putut fi verificată etapizarea cunoscută, bazată pe studiul de arhitectură, analiza de parament şi documentele scrise. Totuşi au putut fi stabilite câteva aspecte deosebite.
1. Gârliciul actual de acces la pivniţa de sud, unde a fost amplasată Cas. 1, suprapune un nivel de construcţie ce coboară în pantă şi aparţine unui gârlici contemporan cu pivniţa de sud, considerată a fi edificată în etapa întâi.
2. În Cas. 2 a fost descoperită o umblătoare ce suprapune cu elevaţia sa tencuiala exterioară a pivniţei de sud, fiind ulterioară acesteia. Peretele dintre încăperile H şi I este întreţesut cu cel al umblătorii descoperite, deci contemporan cu aceasta. Faptul că prin gura de dejecţie aflată pe peretele de est, umplutura era evacuată fără a folosi un canal, demonstrează că la E şi N de pivniţa de S şi umblătoare nu existau încă actuale construcţii ale stăreţiei. Tot materialul descoperit în umblătoare se datează la sfârşitul secolului XVII - începutul secolului XVIII, deci umblătoarea a încetat să funcţioneze la trecerea dintre secole, odată cu ridicarea pivniţei de N şi a pivniţei de est, iar în prelungirea ei s-a ridicat o nouă umblătoare, în camera G.
3. La ridicarea turnului clopotniţă actual şi a zidului de legătură dintre stăreţie şi corpul sudic de chilii, s-a operat în prealabil o decapare sau terasare masivă a terenului.
4. Corpul sudic de chilii actual se datează în sec. XIX - XX şi a preluat fundaţii mai vechi ale unor construcţii.
Planşa 38
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu