.
Pietroasele | Judeţ: Buzău | Punct: Castru - Sector B, La Grădiniţă, SCV Pietroasa - Necropola 2, Valea Bazinului | Anul: 2000
Anul:
2000
Epoca:
Latene;Epoca migraţiilor (sec. III - VI);Epoca migraţiilor (sec. VII - XI)
Perioade:
Epoca post-romană;
Epoca migraţiilor;
La Tène
Categorie:
Domestic;
Religios, ritual şi funerar;
Neatribuit
Tipuri de sit:
Locuire;
Necropolă
Județ:
Buzău
Localitate:
Pietroasele
Comuna:
Pietroasele
Punct:
Castru - Sector B, La Grădiniţă, SCV Pietroasa - Necropola 2, Valea Bazinului
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Brudiu Mihalache Universitatea Dunării de Jos, Galaţi
Constantinescu Eugen Marius Muzeul Judeţean Buzău
Liuşnea Mihaela Denisia Universitatea Dunării de Jos, Galaţi
Matei Sebastian Muzeul Judeţean Buzău
Sârbu Dorin Muzeul Judeţean Buzău
Raport:

În campania 1999 au fost reluate cercetările pe Şantierul Arheologic Pietroasele cu participarea studenţilor Facultăţii de Istorie - Teologie a Universităţii Dunărea de Jos, Galaţi, anul I. S-au efectuat săpături în punctele: Castru - Sector B (colţul de SE), La Grădiniţă - mormântul 1 / 1957, La Monument - Cimitirul 1 (pe locul lui Radu Capotă), SCV Pietroasa - Necropola 2, Valea Bazinului. În campania 2000 s-...a săpat în sectoarele Castru - Sector B, La Grădiniţă, SCV Pietroasa - Necropola 2 şi Valea Bazinului.
Castru - Sector B. Castrul este situat în intravilanul localităţii Pietroasele, în zona Primăriei. Cercetările au fost începute în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de către Al. Odobescu. De atunci şi până în prezent, în zona obiectivului arheologic în discuţie s-a instalat o intensă locuire rurală, fapt însoţit de distrugerea unor complexe arheologice - ziduri, locuinţe, gropi de provizii etc. În prezent, aproape că este imposibil să mai poată fi efectuată o cercetare sistematică. Cercetările, reluate în 1973 sub conducerea lui Gheorghe Diaconu2, au fost întrerupte în 1988 şi din nou reluate în 1999, în condiţiile menţionate. În perioada anilor 1974 - 1976, în sectorul de SE al fortificaţiei au fost executate cinci secţiuni. Aici terenul este în pantă uşoară de la N la S, dar în zona unei case vechi suprafaţa terenului este orizontală, situaţie care continuă spre N şi dincolo de gard, în curtea vecinului; la S de casă, însă, terenul este în pantă mai pronunţată, ca rezultat al deflaţiei solului cenuşos gros, mai ales după demantelarea zidurilor castrului în anii 1835 - 1840, când locuitorii au extras din zid cantităţi însemnate de piatră, valorificată pentru refacerea podului peste Câlnău (primul pod de piatră din Ţara Românească), construirea Seminarul Vechi din Buzău şi a portului Brăila.
În campania 1999, în Sectorul B, situat în colţul de SE al castrului, în curtea gospodăriei Maria şi Nicu Potec, s-a executat un sondaj, în locul unde proprietarul terenului săpase o groapă recentă între casa veche şi curtea vecinului de la E, groapă care prezenta indicii de interes arheologic, anume un profil adânc de -2 m şi o cantitate de bolovani rulaţi, dispuşi într-un strat gros de 0,5 - 0,65 m, între aceştia aflându-se nisip galben cenuşiu dispus neuniform. Urmărind cercetarea stratigrafiei din apropierea casei, pe latura de V a gropii a fost practicată o secţiune de 5 x 1,2 m. În profilul deranjamentului se observa un strat arheologic de 1,1 m grosime, cu materiale aparţinând culturii Sântana de Mureş; subiacent acestui depozit arheologic se află o structură de piatră şi sol galben nisipos care se impune a fi urmărită în cadrul unor secţiuni mai ample.
Materialul ceramic din partea superioară a stratului (0,2 - 0,5 m) prezintă o pastă cu ingredient grosier, fiind modelat cu mâna sau la roata înceată, iar cantitativ redus. În campania 2000 secţiunea a fost prelungită până la zidul castrului, având în final dimensiunile 17 x 1,2 m şi fiind orientată NNE - SSV. A reieşit că depozitul arheologic nu s-a conservat bine pe tot traseul secţiunii, în partea sudică fiind denudat puternic.
Stratigrafia: 1. primul strat este constituit din solul arabil, în care se află materiale arheologice - fragmente ceramice, moloz din zid, pietre sfărâmate, oase - antrenate din stratul arheologic subiacent; 2. stratul arheologic, bine conservat în zona casei, începe între -0,2 / -0,5 m şi conţine o mare cantitate de cenuşă; are grosimea între 0,5 şi 0,6 m; 3. sub acest strat se află altul gros de 0,5 m, de culoare cenuşiu gălbuie, format din nisip şi cenuşă; 4. urmează un strat cu lentile de lut galben şi nisip galben; 5. mai jos se află o depunere de bolovani rulaţi şi nisip galben. În zona casei, în stratul de la -0,2 m la -0,5 m a apărut o platformă calcinată la roşu, provenind, probabil de la o locuinţă incendiată; între -0,5 m şi -1,3 m, solul cenuşos, de culoare închisă, conţine multe fragmente ceramice şi oase, concentrate spre partea inferioară a stratului, respectiv -0,8 m până la -1,3 / -1,45 m. Acest tronson de profil a fost întrerupt de construcţia, într-o perioadă recentă, a unui beci cu zid de piatră fără mortar. În tronsonul dintre beci şi zidul castrului se observă dispariţia stratului cu cenuşă; în acest tronson s-a constatat existenţa a două gropi, una din secolul al IV-lea, Gr. 1 şi alta modernă, Gr. 2.
În ceea ce priveşte materialul arheologic descoperit, acesta aparţine din punct de vedere cultural şi cronologic culturii Sântana de Mureş, secolul IV. În Gr. 1, careul 10, la adâncimea de -0,7 m, a apărut o jumătate de râşniţă din tuf vulcanic; materialul ceramic din această groapă este format din numeroase fragmente care, după structura pastei, pot fi clasificate astfel: 1. grosieră: vase borcan lucrate cu mâna, având fundul gros şi gura dreaptă, iar corpul foarte puţin bombat; 2. cu ingredient de nisip (cimentoasă), întâlnită la vase borcan şi chiupuri Krausengefässe; 3. ceramica fină care provine de la căni şi oale; prin categoria ceramicii grosiere lucrată la mână se poate obţine o datare târzie a acestui complex închis. De altfel, tot materialul ceramic recoltat din această secţiune poate fi clasificat astfel: a). ceramică grosieră, lucrată cu mâna; b). categoria cimentoasă, care are ca ingredient nisip, uneori cu bobul mare; fragmentele provin de la vase borcan şi de la chiupuri Krausengefässe , cele mai numeroase; c). pastă fină cenuşie moale la pipăit, din care provin câteva fragmente de la un vas cu gura orizontală; pastă fină, densă, cenuşiu închis, specifică culturii Sântana de Mureş; pastă roşie spre crem - fragmente de amfore romane de tipul cu piciorul pivotant sau de tip burduf cu corpul cilindric, de la căni cu fundul inelar; lipseşte categoria străchinilor, dar există şi vase de formă bitronconică.
Oasele provin de la specii domestice (bovine, păsări, ovine) şi de la mistreţ. În acest nivel, la fauna menţionată anterior se adaugă cabalinele. În tronsonul 2000 s-a constatat existenţa numai a locuirii Sântana de Mureş; stratul arheologic conţinea o mare cantitate de cenuşă, fragmente ceramice, oase sparte de la specii domestice şi sălbatice. A fost identificată o groapă din care a rezultat o cantitate de ceramică aparţinând categoriilor: 1. grosieră, lucrată cu mâna; 2. cu ingredient de nisip, provenind de la Krausengefässe; 3. fină, cenuşie şi roşie. Cantitativ, predomină ceramica din categoria a doua, cimentoasă. În ceea ce priveşte ceramica fină aceasta păstrează specificul vaselor de tradiţie carpică. În apropierea zidului castrului au apărut primele mărturii ale unor construcţii din interiorul fortificaţiei - un fragment de zidărie din cărămidă legată cu mortar. [Mihalache Brudiu]. Planşa 47
"La Grădiniţă". S-a deschis o secţiune S. I / 1999, într-o zonă situată la circa 70 de m S de castru, unde se presupune existenţa unei necropole romane, ipoteză bazată pe descoperirea fortuită, în 1957, a unui mormânt în inventarul căruia se afla o fibulă cu capete în formă de bulbi de ceapă, a unui mormânt cercetat în curtea gospodăriei învăţătorului Ion Constantinescu, la 45 m V de locul descoperirii anterioare şi a altor două morminte descoperite întâmplător în alte gospodării din aceeaşi zonă. În secţiunea S. I N 1 / 1999, cu dimensiunile 13 x 1,5 m, orientată NE - SV, au fost surprinse două complexe: unul închis, probabil un bordei carpic, la adâncimea de -0,65 / -0,8 m, distrus în partea superioară de o groapă menajeră modernă, şi aglomerări de pietre ce păreau, prin dispunerea pe verticală şi orizontală, precum şi prin mărimea variată a pietrelor, urme de ziduri, din care lipsea însă mortarul. În cadrul complexului închis au apărut fragmente ceramice provenind de la vase de tip borcan, cu pereţii groşi, păstrând urme de ornament (brâul alveolat) şi având gura puţin evazată şi faţetată (foarte asemănătoare cu cele carpice) şi fragmente provenind de la o altă categorie de vase, din pastă fină, toate lucrate la mână. Alături de acestea a mai fost identificat un fragment ceramic provenind de la un vas lucrat la roată, dintr-o pastă fină cu fluturaşi de mică, o piesă metalică de formă inelară (lentiliformă în secţiune, cu diametrul de 2 cm), precum şi material osteologic ce a documentat vânatul sălbatic (suide, cerb) şi un singur reprezentant din fauna domestică.
În campania 2000 au continuat cercetările începute în anul anterior, urmărindu-se clarificarea raportului dintre complexul carpic şi aglomerările de pietre. Secţiunea S. II / 2000, cu dimensiunile 4 x 5 m, a fost deschisă la 1 m NV de S. I / 1999 şi paralelă cu aceasta. În cursul cercetărilor s-au putut identifica trei straturi de pietre la adâncimea de -0,67 / -0,9 m, -1,2 / -1,3 m şi -1,77 / -1,9 m ce par să indice trei momente marcate de depuneri de nisip şi grohotiş antrenate de pe versantul dealului Istriţa de eroziunea torenţială. În acest mod poate fi explicată şi prezenţa aglomerărilor de pietre descoperite în cursul campaniei din anul precedent, pietrele de mai mari dimensiuni şi poziţia acestora marcând probabil marginea conului de dejecţie rezultat în urma celui de al treilea moment de depuneri. S-au identificat, de asemenea, fragmente ceramice din pastă fină, unul dintre acestea păstrând şi o parte din ornamentul reprezentat de un brâu alveolat, altele din pastă grosieră, de certă factură geto-dacică, probabil carpică. La adâncimea de -1,94 m, sub un strat fin de nisip, a apărut o groapă de provizii cu urme de arsură şi fragmente ceramice pe fundul ei, ce poate fi pusă în raport cu complexul carpic (bordei), descoperit în anul 1999. Prezenţa ceramicii carpice, precum şi cele două complexe - bordeiul şi groapa de provizii - pot fi justificate de existenţa unor complexe similare la Cândeşti, Vrancea (vezi Gh. Bichir, Cultura carpică), de unde carpii au putut ajunge, ca infiltraţii, până în zona Pietroasele şi trebuie puse în relaţie cu descoperirile carpice anterioare din judeţul Buzău. [Mihaela Denisia Liuşnea]
SCV Pietroasa - Necropola 2. La N de blocul-cămin a cărui construire, în anii 1976 - 1977, a prilejuit descoperirea necropolei, în campania 1999 a fost deschisă o secţiune, S. II St, cu dimensiunile 20 x 2 m, orientată SE 2260 ‰.
Stratigrafia: a). între 0 şi -0,65 / -0,8 m depunere antropo-aluvionară recentă reprezentată de un pământ negru-argilos, amestecat frecvent cu balast, moloz, fragmente de cărămizi, bucăţi de fier-beton etc., rămase inclusiv de la construirea blocului-cămin; baza acestui strat este reprezentată de un sol cenuşiu-gălbui; b). între -0,65 / -0,8 m până la -0,87 / -0,98 m apare solul antic negru măzăros (nivelul antic de călcare); c). strat de pământ de culoare maroniu-castanie, gros de 0,18 / 0,24 m, care, treptat, spre bază devine galben-maroniu; în acest strat s-au observat gropile mormintelor; d). pământ galben uşor maroniu, steril arheologic. În secţiune au apărut în zona mediană două conducte de canalizare, iar la capătul de S un canal termic şi conducta de apă ce alimentează blocul de locuinţe.
În sectorul de S al secţiunii au fost descoperite două morminte de înhumaţie, numerotate, în continuarea celor cercetate în 1976, M. 17 şi M. 18.
Mormântul 17: înhumat, matur, decubit dorsal, orientat S 3050 ‰. Groapa simplă, dreptunghiulară era foarte largă; dimensiuni 2,9 x 0, 98 / 0, 94 m. Oasele erau bine păstrate, craniul uşor spre dreapta, braţele strânse pe lângă corp, oasele palmelor parţial sub cele ale bazinului, picioarele întinse, paralele, cu labele în echin. Pe fundul gropii sub schelet şi peste oasele acestuia a existat un strat consistent de cenuşă şi cărbuni; provine, probabil, de la cele două poduri de scândură între care a fost depus defunctul.
Inventar: a). fibulă cu arcul din bronz şi resort bilateral mediu din fier, acul lipseşte; pe clavicula dreaptă; b). cuţit din fier, fragmentar, în teacă de lemn; peste oasele antebraţului stâng şi ale bazinului; c). vas borcan cenuşiu din pastă fină, la roată, corpul globular cu umărul marcat, gura largă, buza evazată cu marginea uşor înclinată spre interior, fund inelar modelat neuniform; înclinat spre V, lipit de oasele labei stângi, pe interior; a fost depus pe podul de lemn de sub schelet.
Mormântul 18: înhumat, matur, decubit dorsal, orientat S 2600 ‰. Groapa are formă dreptunghiulară cu colţurile dinspre S puţin rotunjite, cele opuse rotunjite accentuat; dimensiuni: 1,57 x 0,51 m; în jumătatea de N, pe latura din dreapta, a avut o treaptă scurtă îngustă, înaltă de 0,17 m; a fost săpată mai scurtă decât era necesar, motiv pentru care defunctul a fost depus cu labele picioarelor sprijinite pe peretele de N al gropii şi cu craniul puternic împins în piept. Oasele, în bună măsură erau bine păstrate; falangele palmei drepte peste bazin, cele ale palmei stângi sub osul bazinului; picioarele întinse, paralele. Fără inventar. Deasupra maxilarului, cu cca. 0,18 m, în umplutură, au fost depuse câteva oase de animal (ofrandă ?) de talie mijlocie (ovicaprină), aflate în stare avansată de descompunere.
În campania 2000 am deschis secţiunea S. III cu dimensiunile 15,00 x 2,00 m situată la 1,5 m E de S. II St / 99 şi paralelă cu aceasta. În jumătatea de S a acesteia au fost descoperite două morminte de înhumaţie, M. 19 şi M. 20.
Mormântul 19: înhumat, matur, decubit dorsal, orientat S 2970 ‰. Groapa era dreptunghiulară, largă, cu colţurile uşor rotunjite şi avea dimensiunile 2,58 x 1,17 / 1,02 m; a fost săpată până la adâncimea de -1,99 / -1,91 m de la nivelul actual de călcare; parţial, capătul de S al gropii a fost suprapus, fără a fi atins (deranjat), de canalul termic şi de conducta de apă care alimentează blocul de locuinţe. Oasele bine păstrate, craniul tasat, fragmentar, cu privirea spre dreapta, respectiv E, mandibula căzută, braţele paralele întinse pe lângă corp, picioarele întinse, paralele, cu labele spre exterior. Sub schelet şi deasupra oaselor cu 0,10 - 0,15 m apare un strat de resturi de lemn cvasicarbonizat, gros de 0,04 - 1,2 cm; provine de la cele două poduri de lemn între care a fost depus defunctul.
Inventar: a). sabie din fier cu dublu tăiş, nervură mediană pe ambele feţe şi teacă de lemn placată cu tablă din fier; dimensiunile actuale ale sabiei L = 85 cm, l = 5,8 cm; mânerul, rupt de lângă lamă, se termina cu un bumb, observat în sol dar imposibil de recuperat deoarece era complet transformat în oxizi; la mâner a avut un nit de bronz distrus de acizii din sol; din teaca de lemn placată cu tablă din fier s-au păstrat 5 fragmente, unele în poziţie secundară (unul între femure, altul lipit de tibia piciorului drept, unul lipit de peretele de N al gropii, altele două în umplutură), probabil ca urmare a activităţii animalelor pământului; sabia şi teaca au fost depuse una lângă alta, împreună peste oasele braţului drept, de la nivelul umărului până în dreptul genunchiului (lângă sabie s-au observat urmele de rugină de la teacă); b). cuţit (de luptă ?) din fier, cu muchia lamei groasă şi mâner-spin; în punctul de îngemănare cu mânerul lama se lăţeşte mult; la baza lamei are o gardă circular-ovală din bandă de bronz cu capetele întoarse în za deschisă; se sprijinea cu vârful pe marginea de V a gropii, în dreptul gambei stângi; c). cataramă de bronz, cu veriga puternic turtită şi capetele libere (nelipite între ele), cu spin simplu drept; pe humerusul stâng; d). cataramă de fier a cărei verigă ovală are partea frontală mai groasă în secţiune; spinul distrus prin oxidare; pe osul drept al bazinului; e). cataramă de bronz riniformă având sectorul pe care se roteşte spinul şi se fixa cureaua modelată ca un ax mult mai subţire decât restul verigii; spinul de bronz este profilat, are baza lăţită, decorată cu patru linii dispuse în unghi şi terminată cu un picior subţire dispus perpendicular; se afla în umplutura gropii, cu 0,3 m deasupra labei piciorului drept (a fost purtată probabil de animalele pământului); f). cataramă de bronz riniformă, fără spin (după oxizii observaţi în pământul din jur pare să fi avut spin de fier, distrus de acizii din sol); peste oasele bazinului; g). cuţit din fier, fragmentar, cu lama subţire; din mâner se păstrează o porţiune cu un orificiu pentru nit; era aşezat pe osul stâng al bazinului; h). vas înalt fragmentar, cenuşiu, la roată pereţii verticali, gura mai largă decât fundul; între călcâie; i). strachină, cenuşie, la roată, umăr carenat, buza înclinată spre exterior, fundul inelar; între buză şi umăr brâu lis în relief; între labele picioarelor.
Mormântul 20: înhumat, matur, decubit dorsal, orientat S 2900 ‰; depus la adâncimea de 1,78 / 1,91 m faţă de nivelul actual de călcare. Groapa era dreptunghiulară, largă, cu colţurile unghiulare; dimensiuni 2,5 x 1,1 m. Oasele erau uşor putrezite, craniul fiind spre dreapta, respectiv E, ţeasta tasată fragmentară, braţele pe lângă corp cu coatele lipite de coaste, palmele sub oasele bazinului, labele picioarelor culcate spre dreapta. Toracele a fost aşezat peste un grup de patru pietre de calcar, de spărtură, iar deasupra genunchiului drept a avut o piatră paralelipipedică de calcar. Sub schelet şi cu 0,6 - 1,2 cm deasupra oaselor era un strat subţire de resturi de lemn carbonizat, provenind de la două poduri de lemn între care a fost depus defunctul, situaţie întâlnită şi în mormintele 7 / 1976, 17 / 1999, 19 / 2000. Deasupra osului drept al bazinului, între oasele antebraţului drept şi vertebrele şirei spinării, s-a observat o pată de rugină, probabil urma unui obiect de fier complet distrus prin oxidare.
"Valea Bazinului". Situl este amplasat pe o terasă din stânga pârâului Urgoaia, în punctul Valea Bazinului, situat la N de localitatea Pietroasele şi imediat la V de platoul pe care se află primul grup de gospodării din satul Pietroasa Mică. Terasa respectivă, cu axul lung orientat N - S, coboară în pantă uşoară de la E la V şi este separată de platoul Pietroasei Mici printr-o pantă foarte abruptă, cu stânca de calcar aparentă, la suprafaţă, diferenţa de nivel dintre platou şi terasă fiind de circa 15 - 30 m.
Săpătura a constat dintr-o secţiune, S. I / 1999, cu dimensiunile de 20 x 2 m, orientată aproximativ E - V, perpendiculară pe pantă. Depunerea arheologică nu a fost epuizată până la "pământul viu", cota maximă atinsă în campania 1999 fiind de -0,69 m. Până la această cotă a fost surprinsă următoarea succesiune stratigrafică:
- sub stratul vegetal, gros de 0,08 - 0,1 m, în capătul de E al S. I / 1999 (carourile 1 şi 2)3 se află un pământ pestriţ galben-roşcat, foarte afânat, amestecat cu bolovani de calcar de dimensiuni mari (cu diametre între 30 şi 80 cm) şi cu o mare cantitate de piatră spartă; s-a recoltat un material compus din cioburi atipice de la vase cu pereţi groşi, din pastă grosieră şi fragmente ceramice din pastă fină, unele cu decor pictat (olărie recentă);
- în carourile 3 - 10 sub stratul vegetal urmează o depunere de pământ castaniu, compact, pigmentat cu fragmente de chirpic şi concreţiuni calcaroase, având o grosime între 0,35 m şi 0,45 m; în capătul de V al S. I / 1999 (carourile 8 - 10), la cota de -0,2 m a fost dezvelită o altă zonă cu bolovani de calcar, aflaţi în stratul castaniu compact;
- depunerea de pământ castaniu compact acoperă un strat de pământ argilos galben-roşcat, cu concreţiuni calcaroase, atins în carourile 4 - 8 la cotele de -0,45 m / -0,55 m, cercetat până la adâncimea de -0,69 m.
Materialul arheologic din depunerea castanie compactă se compune atât din ceramică databilă, în linii generale, în cuprinsul sec. al IV-lea p. Chr., cât şi din fragmente de olărie recentă (pastă fină, cărămizie; unele exemplare cu pictură sau smalţ); de asemenea, s-a recoltat şi o cantitate mică de oase de animal. Fragmentele de ceramică recentă s-au găsit amestecate cu material de sec. IV p. Chr. în toată depunerea castanie compactă (inclusiv în zona cu bolovani din carourile 8 - 10). Printre materialul de sec. IV p. Chr. - din categoria ceramicii fine cenuşii - se remarcă un fragment din marginea unui castron cu buza înclinată spre exterior şi umărul carenat şi un fragment din partea inferioară a altui castron cu fund inelar. Aceleiaşi depuneri îi aparţin mai multe fragmente ceramice de formă atipică, din pastă grosieră, de la vase cu pereţii groşi şi suprafaţa de culoare cenuşie sau cărămizie.
Materialul arheologic din depunerea de pământ lutos galben-roşcat, extrem de puţin, constă, în principal, din fragmente ceramice din pastă grosieră, cu suprafaţa de culoare cenuşie-negricioasă sau maronie cu pete roşcate; fragmentele provin de la vase de dimensiuni mari, cu pereţii groşi. Din acelaşi strat au fost recoltate câteva fragmente - găsite în caroul 4 la -0,65m - din partea superioară a unei oale lucrate la roată, din pastă intermediară (frământată neglijent, cu cioburi pisate); vasul are suprafaţa bine netezită, de culoare cenuşiu-castanie, buza uşor teşită, gât scurt, arcuit şi umărul rotunjit; este decorat cu pieptenele, cu registre orizontale compuse fie din linii vălurite, fie din linii paralele, dispuse alternativ de la umăr spre pântece.
Judecând după materialul amestecat şi după faptul că nu a dat complexe certe, este puţin probabil ca depunerea de pământ castaniu compact să se fi format în urma unei locuiri în zona cercetată, ci mai curând în urma unor depuneri aluvionare. Astfel, materialul de sec. IV p. Chr. din această depunere se găseşte în poziţie secundară, existenţa unei locuiri Sântana de Mureş în perimetrul cercetat nefiind deocamdată confirmată. Datarea recentă a celor două grupări cu bolovani de calcar din carourile 1 - 2 şi 8 - 10 pare a fi susţinută de prezenţa fragmentelor de olărie smălţuită şi s-ar putea explica prin activitatea pietrarilor în zonă în prima jumătate a acestui secol.
Singura depunere cu materiale in situ (nu conţine material recent, Cpl. 2 a) este cea de pământ argilos galben-roşcat, care, prin vasul găsit în caroul 4 la cota -0,65 m (vezi supra), se poate data provizoriu în sec. VI p. Chr.
Descrierea complexelor. Cpl. 1 / 99 (carourile 6 - 7): lentilă de pământ galben-aprins (surprinsă de la -0,38 / -0,44 m); acoperă o zonă cu contur neregulat, cu lungimea de 2,15 m (la profilul de N); material extrem de puţin: un colţ de mistreţ, oase de animal şi câteva fragmente ceramice cu incizii late.
Cpl. 2 (la limita carourilor 7 - 8; cota -0,54 m): zonă cu dimensiunile de circa 1,2 m × 1,2 m, situată în vecinătatea profilului lung de N, în care a fost dezvelit un grup de bolovani de calcar (dimensiuni între 0,4 m şi 0,2 m), printre care se aflau fragmente de chirpic şi puţine cioburi grosiere din pastă cărămizie.
Cpl. 2 a (la limita carourilor 7 - 8, sub Cpl. 2): în urma unei răzuieli la cotele de -0,6 / -0,69 m a fost pusă în evidenţă o pată de pământ afânat, roşcat cu nuanţe castanii, de formă aproximativ circulară, cu o cantitate mare de pigmenţi de cărbune şi chirpic, pe care se aflau câţiva bolovani de calcar, o bucată mare de chirpic şi fragmente ceramice; posibil groapă. [D. Sârbu]
În campania 2000 s-a continuat cercetarea secţiunii din anul anterior. S-a constatat că aglomerarea de bolovani din carourile 1 - 3 reprezintă o depunere aluvionară, cu grosimea de circa 0,8 m, din care a fost recoltată o mare cantitate de material ceramic databil în a doua epocă a fierului. Sub această depunere aluvionară, la adâncimea de 0,9 - 1 m, a apărut pământul castaniu deschis surprins în restul secţiunii în campania 1999; materialul recoltat din acest strat, similar cu cel recoltat anterior, este reprezentat de ceramică modernă pictată şi smălţuită în amestec cu fragmente ceramice databile în mileniul I p. Chr. În acest an s-a stabilit că depunerea de pământ castaniu compact atinsă în campania precedentă conţine materiale databile în linii generale în a doua epocă a fierului.
Materialul arheologic recoltat din acest strat se compune din fragmente ceramice, chirpici, oase de animale şi zgură rezultată în urma prelucrării minereurilor de fier. Cele mai numeroase fragmente ceramice aparţin unor borcane decorate cu brâuri alveolate şi / sau incizii paralele pe corpul vasului, executate cu pieptenele. Pasta este grosieră, în amestec cu pietricele şi are culoare roşiatică. Unele borcane au pereţii acoperiţi cu angobă fină de culoare cărămizie, iar altele erau prevăzute cu apucători aplatizate sau cu butoni cilindrici. Mai puţine sunt fragmentele din fundul, corpul sau buza unor căni, ceşti, fructiere, străchini sau castroane, unele executate la roată dintr-o pastă fină, arsă reducător. Importurile sunt reprezentate de o toartă şi câteva fragmente de pereţi de amforă.
Complexele Latene sunt reprezentate prin două gropi şi o vatră. Groapa 1 (Cpl 2 în carourile 7 - 8) are formă rectangulară (bordei ?), fiind parţial prinsă în profilul de S al secţiunii. În umplutura părţii săpate au apărut fragmente ceramice de factură Latene, dintre care unul de borcan este decorat cu brâu alveolat şi incizii cu pieptenele, oase de animale, chirpic, pietre şi cărbune. Groapa 2 (Cpl 3, caroul 4) are formă elipsoidală (D = 1,1 m), fiind prinsă parţial sub profilul de N al secţiunii. În umplutură a avut fragmente ceramice da factură Latene, oase şi chirpici cu amprente de nuiele, unii de dimensiuni mari, respectiv de 8 - 10 cm. Din materialul ceramic se remarcă partea inferioară a unei căni cu fundul inelar lucrată la roată din pastă fină de culoare cenuşie. Vatra 1 (Cpl 5, caroul 9), descoperită la -0,52 m, după demontarea bolovanilor din capătul vestic al secţiunii, are formă aproximativ circulară cu diametrul de 0,6 m. Crusta, groasă de 3 cm, distrusă aproape în întregime, avea culoare maronie, în timp ce miezul era de culoare roşiatică.
În concluzie, singura locuire certă surprinsă în stadiul actual al cercetării în S. I / 99 aparţine epocii Latene. Materialul databil în mileniul I p. Chr. ar putea aparţine, eventual, unei locuiri sporadice. [Sebastian Matei]

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO