Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2000

Anul   2000
Epoca
Epoca migraţiilor (sec. VII - XI);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca bizantină;
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit
Cetate
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Capidava
Comuna   Topalu
Punct
Cetate
Sector   Sectorul basilical, C 51 / N ŞI C 52 / N
Toponim   Capidava
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Costin Miron
Covacef Zaharia
Dobrinescu Cătălin
Florescu Radu
Georgescu Nicolae
Matei Cristian
Opriş Ioan Carol
Cod RAN    63063.01
Raport În anul 2000 săpăturile arheologice de la Capidava au continuat, numai în interiorul cetăţii romano-bizantine, sub conducerea lui Radu Florescu - cele din necropolă au fost sistate, din cauza materialului şi observaţiilor deosebit de bogate, care trebuie să fie prelucrate şi publicate, Valeriu Georgescu fiind ocupat cu aceste operaţii. În cetate, lucrările s-au desfăşurat după cum urmează: în sectorul I a lucrat Cristian Matei (cu studenţii Facultăţii de Istorie a Universităţii Creştine "Dimitrie Cantemir"), care după ce în anii 1996 - 1999 a epuizat depunerile şi problematica zonei bazilicii romano-bizantine (săpată în anii 1968 - 1979 de Alexandru Simion Ştefan şi rămasă nepublicată), atacând zona de la SV de bazilică; în sectorul III a continuat săpătura în nivelul romano-bizantin, loan Carol Opriş (cu studenţii Facultăţii de Istorie a Universităţii Bucureşti) a extins cercetarea nivelului de depuneri respectiv spre NV în şirul de carouri 72, pătrunzând în sectorul VI unde va continua în anii următori, în sectorul V a continuat săpăturile din anii precedenţi Zaharia Covacef (cu studenţii Facultăţii de Istorie şi Teologie a Universităţii "Ovidius" Constanţa), asistată de Cătălin Dobrinescu, urmărind nivelul romano-bizantin către SE, spre Poarta mare a cetăţii şi pătrunzând astfel în sectorul IV; în sfârşit, Costin Miron (cu studenţii Facultăţii de Istorie a Universităţii "Lucian Blaga" Sibiu) a reluat săpăturile în sectorul VII (unde a fost cercetat nivelul mediu bizantin în anii 1957 - 1958), urmărind de această dată, depunerile romano-bizantine.

Sector basilical, C. 51 / N şi C. 52 / N
După trei campanii arheologice (1996 - 1998) în urma cărora sub basilica de secol VI p. Chr. a fost pus în evidenţă un edificiu basilical mai vechi, de secol IV - V p. Chr., săpătura arheologică a progresat în campania 2000 în partea de V a edificiului basilical de secol VI p. Chr., în carourile 51 / N şi 52 / N.
În anii ‘70, în cele două carouri menţionate cercetarea se oprise pe nivelul corespunzător pavimentului de cărămidă al basilicii de secol VI, punând în evidenţă trei bordeie feudal timpurii: primul, pe trei sferturi demantelat, ale cărui resturi se păstrau în C. 51 / N; al doilea, din care se păstra latura de SE în C. 52 / N, încăleca zidul basilicii cu latura de E, distrugând o jumătate din grosimea acestuia şi folosind restul zidului drept parapet de sprijin; al treilea, păstrat parţial (latura de SE fiind Iipsă), era surprins în C. 51 / N, în C. 52 / N şi în C. 51 / O. Al treilea bordei era singurul din care se păstrau trei laturi întregi şi vatra-cuptor.
Bordeiele fără vatră-cuptor se aflau într-o relaţie secvenţială de contemporaneitate, laturile lor nefiind suprapuse ori intersectate. Al treilea bordei suprapunea bordeiul care distrusese jumătate din grosimea zidului basilicii, fiind posterior ca dată faţă de acesta.
În vara anului 2000 resturile de bordeie din C. 51 / N şi C. 52 / N au fost demontate pentru a se continua săpătura în profunzime, în vederea clarificării tehnicii de construcţie adoptată pentru ridicarea basilicii de sec. VI, precum şi a relaţiei acesteia cu zidul de incintă al cetăţii.
Săpătura a relevat faptul că, pentru construirea zidului de V al basilicii, s-a procedat la demantelarea unor edificii cu ziduri late de 0, 5 m, legate cu pământ, aflate în zona de lucru a edificiului basilical. Terenul din jurul temeliei zidului basilicii a fost curăţat de resturi ceramice şi de alte resturi ce vor fi existat în zonă ca urmare a locuirii acesteia, până la o adâncime de -0,6 / -0,7 m sub nivelul la care avea să fie montat în interiorul edificiului pavimentul de cărămizi. Despre tehnica de construcţie a zidului basilicii se poate constata că acesta a fost realizat prin ridicarea temeliilor într-un şanţ care depăşea cu circa 30 de cm, atât la interior cât şi la exterior, lăţimea construcţiei.
Din construcţiile care existau înainte de realizarea edificiului basilical de sec. VI au rămas numai temeliile de lut ale unei locuinţe cu două faze de existenţă, atât cât se poate judeca din suprapunerea, doar cu o mică abatere, a două temelii de lut galben, pe care erau fixate ziduri legate cu pământ. La interior, podeaua din lut galben era bine bătută. Dimensiunea parţial păstrată a construcţiei (partea care nu a fost tăiată de zidul basilicii) este de 5,3 m x 3,7 m x 3,9 m. Zidul de V al construcţiei, demantelată în vederea ridicării basilicii, se păstra la
-0,3 m sub nivelul de călcare al pavimentului de cărămizi al edificiului sacru, semn că până acolo solul fusese nivelat în dreptul intrării în basilică. Pe creasta acestui zid se afla bine fixată o bază de coloană din calcar (de la un pilon ce susţinea un pridvor la intrarea în basilică ?).
După puţinele materiale ceramice descoperite în zona locuinţei demantelată, se poate aprecia că aceasta a fost în funcţiune în secolul IV şi în secolul V (până spre sfârşitul acestuia). Sub temeliile locuinţei s-a profilat o altă construcţie, de mai mici dimensiuni, cu podea de lut galben, având aceeaşi orientare ca şi aceea prezentată anterior. Materialele ceramice fragmentare descoperite sub podeaua de lut conduc la concluzia că respectiva construcţie, după toate probabilităţile o modestă locuinţă, a fost contemporană cu basilica mică de sec. IV.
Degajarea colţului basilicii a demonstrat faptul că aceasta aproape "muşcă" din zidul cetăţii cu un colţ, ceea ce făcea imposibilă existenţa unui drum de strajă adosat zidului de incintă pe toată lungimea basilicii. Dificil era accesul şi la turnul în formă de potcoavă din colţul de N al cetăţii, spaţiul dintre absida basilicii şi zidul de incintă din partea de NE fiind foarte îngust.
Aceste observaţii, coroborate cu faptul că prin masivitate şi înălţime basilica de sec. VI domina, dar mai ales bloca, accesul spre un colţ de cetate, ridică un important semn de întrebare asupra utilizării zidului de incintă şi al turnului de colţ din zona basilicii în perioada de timp când aceasta a funcţionat. Cel mai probabil, la data când basilica fusese ridicată, zidul din zona acesteia fie era foarte înalt - permiţând o circulaţie pe un drum de strajă ridicat deasupra acoperişului edificiului basilical - fie era total nefuncţional în acest sector, singura zonă fortificată fiind aceea a castelului târziu.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu