Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Adâncata | Judeţ: Suceava | Punct: Imaş | Anul: 2001

Anul   2001
Epoca
Epoca bronzului
Perioade
Epoca bronzului
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Necropolă
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Suceava
Localitate   Adâncata
Comuna   Adâncata
Punct
Imaş
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Boghian Dumitru
Budui Vasile
Buzdugan Cătălina
Ignătescu Sorin
Mareş Ion
Niculică Bogdan Petru
Cod RAN    146806.02
Raport În perioada 18 iulie - 15 noiembrie 2001, pe baza autorizaţiei nr. 190/2001, cu finanţarea Ministerului Culturii şi Cultelor, Complexul Muzeal Bucovina, în colaborare cu Facultatea de Istorie şi Geografie - Suceava, a întreprins cercetarea sistematică a doi tumuli dintr-o vastă necropolă tumulară situată pe teritoriul satului Adâncata (comuna Adâncata), pe imaşul sătesc. Necropola la care ne referim în continuare este amplasată la 3 km NE, în linie dreaptă, de limita nordică a oraşului Suceava (sau la 6 km pe DN 29 A Suceava - Dorohoi), fiind poziţionată între pâraiele Porcului (E) şi Boului (SV) şi DN 29 A (V). Suprafaţa pe care se desfăşoară tumulii, mai mult sau mai puţin grupaţi, este mărginită în partea sudică de pârâul Meşcăi, iar spre N de pădurea Hănţeşti şi primele case ale zonei sudice a satului Adâncata. Arealul aproximativ pe care se întind movilele vizibile este de 4 km2 şi se află la o altitudine de 400/405 m; terenul, fragmentat de pâraie cu caracter permanent sau temporar, are o energie de relief relativ redusă. În preistorie, această zonă se afla sub influenţa directă a uneia dintre cele mai importante căi de comunicaţie, respectiv culoarul Siretului, într-o zonă de trecere spre valea Sucevei.

Necropola a fost identificată în primăvara anului 2000, cu prilejul unor cercetări de suprafaţă care vizau repertorierea arheologică a comunei Adâncata, fiind reperaţi 16 tumuli în zona imaşului şi pe o suprafaţă recent despădurită. Numărul movilelor este însă mai mare (întrucât necropola se continuă într-o zonă împădurită), unele dintre acestea fiind aplatizate sau acoperite de liziera pădurii.

Movilele sunt, în majoritatea lor, foarte bine păstrate, având în medie dimensiuni cuprinse între 0,5/1,5 m înălţime şi 10/17 m diametru, doar una dintre cele observate până în prezent având 25 m în diametru şi înălţimea de 0,5 m.

În acelaşi timp, amintim faptul că necropola se află în apropierea unor aşezări pluristratificate cum sunt cele de la Feteşti - "Schit" (săpături sistematice 2000 şi 2001) şi Adâncata - "Dealul Lipovanului", care conţin şi materiale din bronzul timpuriu şi mijlociu (ceramică şi topoare de piatră).

Unele fragmente ceramice descoperite în toamna anului 2001, chiar în vecinătatea nordică a necropolei (1 km), în apropierea pădurii Hănţeşti şi a satului Adâncata, ar putea aparţine bronzului mijlociu, fiind vorba, probabil, despre aşezarea contemporană necropolei.

Datorită faptului că centrul necropolei se află pe ambele părţi ale drumului comunal Adâncata - Feteşti, este posibil ca datorită lucrărilor de modernizare a acestuia, şase tumuli să fi fost distruşi, astfel încât săpăturile sistematice de la "Imaş" îmbracă şi un caracter de salvare, fiind necesară investigarea în timpul cel mai scurt a movilelor amintite mai sus.

Cercetările au demarat cu două grupe de studenţi ai Facultăţii de Istorie şi Geografie - Suceava, specializările Istorie-Geografie şi Istorie-Engleză, care au efectuat practica de specialitate şi au deprins metodele cercetării arheologice, specifice unei necropole tumulare, în cadrul acestui şantier-şcoală. Amintim aici şi deplina colaborare oferită de Primăria Adâncata, Inspectoratul Şcolar Judeţean - Suceava şi prof. Liliana Focşa, directorul Şcolii Generale Feteşti, care au permis organizarea, în cele mai bune condiţii, a unei baze de practică, oferind spaţiu de cazare studenţilor şi de adăpostire a materialelor arheologice. Ulterior, săpăturile au continuat cu lucrători din satul Feteşti, din luna septembrie şi până la încheierea lucrărilor.

Prin vestigiile descoperite în cei doi tumuli cercetaţi în campania din anul 2001, notaţi cu T1 şi T2, necropola tumulară de la Adâncata - "Imaş" se încadrează, după cum vom arăta mai jos, între obiectivele arheologice de importanţă nu doar naţională, ci şi est- şi central-europeană.

Ca metodă de săpătură, având în vedere necesitatea înţelegerii corecte a modului de construcţie a tumulilor, am optat pentru decaparea pe sferturi a acestora, pe suprafaţa neafectată - în cazul T1 şi integral - pentru T2.

T1/2001

Datorită faptului că acesta era afectat parţial de traseul unui drum de care, a făcut obiectul unei intervenţii sumare, de salvare şi observaţie preliminară stratigrafică, în toamna anului 2000, rezultatele obţinute determinându-ne să investigăm întreaga necropolă în anul următor. Dimensiunile sale sunt medii şi caracteristice pentru majoritatea tumulilor din necropolă, având o înălţime de 0,5 m (până la solul antic de călcare).

Au fost trasaţi martorii centrali şi secţiunile aferente, cu orientare N-S astfel: secţiunile sfertului de SE, notate S.I-IV SE, lungi de 8 m şi secţiunile sfertului de NE, notate S.I-IV NE, lungi de 6,5 m, completate, ulterior, cu S.I SV şi S.I NV, toate cu lăţimea de 2 m, cu martori de 0,5 m incluşi.

În ceea ce priveşte modul de construcţie a monumentului funerar, remarcăm faptul că, la început, s-a procedat la o sumară curăţire a terenului, apoi a fost săpată, în solul antic de călcare, o groapă aprox. rectangulară, cu colţurile rotunjite şi orientare generală ESE-VNV, cu dimensiuni cuprinse între 3,5/3,75 m (E-V) şi 2/2,5 m (N-S), adâncă de 0,2/0,35 m, peste care a fost realizată o primă movilă, dintr-un pământ de culoare brun-închis, extrem de dur, în care au fost depuse, exclusiv, toate materialele arheologice din acest tumul. Această movilă a avut un diametru cuprins între 4,75 m (N-S), 4,25 m (E-V) şi 5 m (NV-SE), fiind relativ circulară, cu suprafaţa plană, nederanjată şi înălţimea de 0,4/0,5 m. Diferenţa de nivel dintre această movilă şi solul antic de călcare a fost redusă prin acumularea unui pământ de culoare brun-cenuşiu închis, dur, care constituie mantaua propriu-zisă a T1/2001, cu diametrul de 13,25 m (N-S).

Stratigrafia T1/2002 se prezintă astfel:

- până la -0,1 m, strat vegetal, alcătuit din pământ de culoare cenuşiu-deschis;

- de la -0,10 m până la -0,2/0,35 m, strat de pământ nisipo-argilos, de culoare cenuşie, uneori cu impregnaţii de cărbune sau cenuşă (sol de pădure);

- de la -0,2/0,35 m până la -0,5/0,55 m şi -0,8/0,85 m în zona gropii mormântului central şi a primei movile, un strat de pământ brun-închis, dur, care conţinea întregul material arheologic descoperit în T1, respectiv mantaua movilei ridicată iniţial;

- între -0,25/-0,35 m şi -0,5/-0,6 m, un strat de pământ brun-cenuşiu închis, dur, care reprezintă mantaua T1/2001;

- de la -0,5/-0,6 m, până la -0,9 m se află un strat brun-gălbui închis (pre-sterilul arheologic), iar sub acesta, pământul viu, sterilul arheologic. În aceste două niveluri nu există nici un material arheologic.

În legătură cu vestigiile arheologice descoperite în T1, amintim faptul că groapa centrală şi nucleul movilei, constituie amenajarea în care au fost depuse oasele calcinate şi piesele de inventar ale M.1. În legătură cu această din urmă observaţie, trebuie să precizăm faptul că, în groapa mormântului, au fost delimitate două zone distincte, în care au fost descoperite materialele amintite mai sus: a) o grupare în partea E (până pe fundul gropii, la cca. -0,8 m; b) cealaltă în partea de V (până la adâncimea de cca. -0,5/-0,6 m). Este posibil ca, atât dispunerea materialelor, cât şi diferenţa de adâncime, să indice existenţa a două morminte, însă, atâta vreme cât nu dispunem de rezultatul analizelor antropologice, nu insistăm în această direcţie.

În zona de răsărit (S.II NE) au fost descoperite, după cum arătam mai sus, atât oase calcinate, predominant aglomerate pe fundul gropii, la -0,80 m, şase vârfuri de săgeată din silex cenuşiu, cu baza concavă (la adâncimea de cca. -0,55/-0,6 m), cât şi un topor naviform, cu muchia cilindrică şi cu gaură centrală pentru fixarea cozii, lucrat din şist cuarţito-feldspatic cu clorit, de culoare cenuşie verzuie (-0,8 m). În S.II NE, m 1, la -0,75/-0,8 m, a fost identificat un vas lucrat din pastă neagră-cenuşie, grosieră, extrem de friabilă, recuperat fragmentar.

În marginea de apus a gropii (S.I NE), au fost observate oase calcinate, fragmente ceramice risipite, de foarte mici dimensiuni, extrem de friabile, de culoare cenuşiu-negricioasă, precum şi fragmente provenind de la cel puţin trei vârfuri de săgeată calcinate, toate aceste materiale fiind depuse între adâncimile de -0,44/0,6 m, iar la adâncimea de -0,55 m (de la suprafaţa actuală a T1), în apropierea martorului central E-V, un vas întregibil, de formă tronconică, lucrat dintr-o pastă grosieră, friabilă, cenuşiu-negricioasă, vas în prezent restaurat. Din el au fost prelevate, în timpul procesului de restaurare, fragmente de oase calcinate.

În afara acestor piese, aflate în movila ridicată iniţial, nu există, în T1 alte materiale arheologice.

În S.III şi IV SE (între m 2,5/5,5 pe profilul de V al S.IV SE şi între m. 2,75/5,75 pe profilul de E al aceleiaşi secţiuni) a fost identificată o lentilă de pământ cenuşos cu impregnaţii de cărbuni, în care nu au fost descoperite oase, fragmente ceramice sau alte materiale arheologice, grosimea ei variind între 0,02/0,05 m, cu dimensiuni cuprinse între 3,25 m (N-S) şi 2,5 m (E-V). În secţiune, sub lentilă nu au fost observate urme de pământ ars, care să indice o ardere in situ. Este posibil ca acest strat să aparţină zonei rugului funerar, fiind adus şi aruncat aici cu un scop pe care nu îl putem, deocamdată, desluşi.

T2/2001

Se află pe marginea drumului comunal Adâncata - Feteşti, la 20 m N de T1 şi este unul dintre cei mai impozanţi din cadrul necropolei, având o înălţime de 1,4/1,5 m şi un diametru cuprins între 17,5 m (N-S) şi 16,1 m (E-V). În zona sa centrală se observa o uşoară alveolare, cu diametrul de 1,5/2 m. Foarte bine conservat, prezintă, în linii generale, o stratigrafie similară cu a T1, diferenţa constând, practic, doar în elementele constructive:

- până la -0,1 m, strat vegetal;

- de la -0,1 m până la -0,2/-0,35 m şi -0,5 m (în exteriorul mantalei), un strat de pământ nisipos şi argilos, de culoare cenuşie, uneori cu impregnaţii de cărbune sau cenuşă (sol de pădure), similar celui din T1;

- de la -0,25/-0,35 m, până la solul antic de călcare (-1,4/-1,5 m) se extinde mantaua T2, realizată dintr-un strat de pământ dur, de culoare brun-cenuşiu închis, aproape identic cu cel din T1/2001, cu pigmentaţii negricioase, cu unele impregnaţii de cărbuni şi lentile de lut galben rezultate din săparea şanţului de delimitare a zonei mormântului central. Şanţul a fost săpat până la adâncimea de -1,55/-1,6 m de la suprafaţa actuală a movilei;

- de la -1,4/1,5 m se află solul antic de călcare, baza T2, un sol de culoare brun-gălbuie, în care nu există materiale arheologice, în acesta fiind săpat şanţul care delimitează zona centrală a movilei. Acest strat constituie, ca şi în cazul T1/2001, presterilul arheologic, de la -1,8 m începând solul viu, de culoare gălbuie, sterilul arheologic, bogat în carbonaţi.

Au fost trasate următoarele secţiuni (sferturi), în scopul investigării exhaustive a movilei, după cum urmează: S.I-V SE (10 m), S.I-II SV (10 m), S.III SV (6 m), S.I-IV NE (12 m), S.I-II NV (12 m), S.III NV (7 m), cu lăţimea de 2 m şi martori de 0,5 m incluşi.

Referitor la sistemul de construcţie al T2, precizăm că prima etapă în ridicarea sa a constat, mai întâi, în realizarea unui şanţ (săpat în solul antic de călcare), având lăţimea cuprinsă între 0,15/0,4 m, cu adâncimi ce variază între

-0,15/-0,25 m, în care nu au fost descoperite alte urme arheologice, cu excepţia unor mici impregnaţii de cărbune (în S.I NV). Acest şanţ a delimitat, în centrul T2/2001, un spaţiu de formă aprox. rectangulară, cu colţuri rotunjite şi orientare E-V, spaţiu care, în ansamblul construcţiei mormântului central, a fost urmărit cu stricteţe. Dimensiunile acestei zone rezervate de şanţ, sunt de 3,5 m (E-V)/2 m (N-S).

În interiorul acestui zone "sacre", între adâncimile de cca.

-1,2/-1,4 m (de la suprafaţa movilei), au fost depuse oase calcinate, două cranii (unul, de adult, spre N, altul de copil, spre S), un fragment de mandibulă, precum şi porţiuni din oase lungi, puternice, provenind de la tibie, peroneu şi femur, într-o poziţie care nu denotă o conexiune anatomică. În această situaţie, nu suntem, deocamdată, în măsură să afirmăm că oasele respective sunt slab incinerate sau înhumate, neavând la dispoziţie rezultatele analizelor antropologice. Între aceste oase, în vecinătatea craniului de adult, între oasele de mari dimensiuni, menţionate mai sus, au fost depuse trei vârfuri de săgeată din silex cenuşiu, cu baza concavă. Nu există nici un fragment de vertebră, în plus fiind descoperite disparat o măsea şi un dinte uman. Toate aceste resturi osteologice au fost aşezate într-o construcţie de piatră, în martorul dintre S.I NV şi S.I NE, între m. 0/1,6, doar oasele din martorul central E - V, dintre S. I - NE şi S.I - SE (care se aflau pe solul antic de călcare) nefiind acoperite de pietre.

Peste aceste prime depuneri, a urmat organizarea unui plafon din lespezi de gresie, între care au fost risipite numeroase fragmente de oase calcinate, pe aceste pietre fiind aşezate trei vase, toate situate la aceeaşi adâncime (cca. -0,54/-0,65 m), două în S. I - NV şi unul, care a fost restaurat, în S. I - NE. Acesta din urmă, de formă bitronconică, cu două torţi plate, supraînălţate, cu gât bine evidenţiat de corpul propriu-zis şi gură largă, dreaptă a fost lucrat dintr-o pastă grosieră, cu silex sau silicolit pisat ca degresant şi decorat cu triunghiuri cu haşuri oblice, afrontate, dispuse vertical, cu romburi haşurate oblic sub cele două torţi, precum şi cu benzi haşurate, de asemenea, oblic, pe marginea buzei.

Peste acest complex de pietre şi vase, a fost depus un strat de pământ cenuşiu-deschis, care s-a tasat în acelaşi timp cu construcţia de piatră din zona centrală a T2, rezultând o alveolare care marca centrul movilei. Întreaga construcţie de piatră se încadrează, preponderent, în limitele şanţului, care a avut un rol atât ritualic cât şi de delimitare a zonei mormântului principal.

După organizarea construcţiei de piatră, circular, în jurul acesteia, cu un diametru de 11,7 m (N-S)/11 m (E-V), au fost depuse, probabil la zi, lespezi de gresie, care alcătuiesc un ring.

Lespezile se află la limita dintre mantaua T2 şi stratul de pământ nisipo-argilos de culoare cenuşie (sol de pădure), la adâncimi cuprinse între -0,25/-0,35 m. Cea mai mare parte a materialelor arheologice din T2/2001 se regăseşte în interiorul acestui cerc de pietre, pe diferite adâncimi, în mantaua movilei.

În capătul de S al S.II NE, la adâncimea de -0,25 m, au fost identificate fragmente ceramice provenind de la cel puţin două vase, alături de câteva oase calcinate, care indică, eventual, un mormânt secundar, notat cu M.1/T2/2001.

În S.II NE (-0,65 m) între m. 5,75/6,5, cu o dezvoltare E-V de 0,7 m şi în S.I SV (-0,9 m), între m 2,75/1,25, cu o dezvoltare E-V de 0,7 m, există două lentile de pământ cenuşos cu impregnaţii de cărbuni, de dimensiuni, după cum reiese din cele arătate mai sus, aprox. egale, în care nu au fost identificate fragmente ceramice, osteologice sau alte materiale arheologice. Această situaţie se aseamănă cu cea din T1/2001, şi în acest caz nefiind vorba de o ardere pe loc, ci de o depunere ale cărei semnificaţii ţin, probabil, de ritual.

În T2, în ceea ce priveşte construcţia centrală şi ringul, s-au folosit, exclusiv, lespezi de gresie, lipsind cu desăvârşire alt tip de rocă. Menţionăm şi faptul că deseori au fost semnalate, în mantaua movilei, la diferite adâncimi, fragmente ceramice puternic corodate, friabile, lucrate dintr-o pastă fină de culoare cărămiziu-roşiatică, care aparţin culturii Cucuteni (fază neprecizată). Prezenţa lor în acest context poate fi pusă pe seama aducerii, cel puţin a unei părţi din pământul T2, dintr-o zonă cu materiale arheologice aparţinând culturii Cucuteni, sau din aşezarea contemporană necropolei, care suprapunea vestigii mai vechi, cucuteniene.

Pe baza materialului ceramic, a utilizării incineraţiei (probabil şi inhumaţiei), a prezenţei ringului şi construcţiei centrale din piatră, atribuim tumulii de la Adâncata - "Imaş" complexului cultural din bronzul mijlociu Costişa-Komarov-Bialy-Potok, urmând ca cercetările viitoare să contribuie la o încadrare mai fină a materialelor arheologice şi a necropolei în sine.

În concluzie, acest sit arheologic reprezintă un obiectiv de maximă importanţă în cadrul studierii epocii bronzului, completând un hiatus al cercetării arheologice privind complexul cultural Costişa-Komarov-Bialy-Potok, nu doar pe teritoriul ţării noastre, ci şi din arealul de dezvoltare istorică al acestuia, referindu-ne aici şi la regiuni din Ucraina şi Polonia în care sunt cunoscute şi cercetate aceste tipuri de monumente arheologice. În acelaşi timp, notăm disponibilitatea colectivului de faţă pentru efectuarea de studii interdisciplinare, acestea în contextul în care remarcăm faptul că necropola tumulară de la Adâncata - "Imaş" este singura de acest fel aflată în cercetare pe teritoriul ţării noastre şi a cărei investigare, sperăm, va fi una exhaustivă.

În ceea ce priveşte obiectivele pe care ni le propunem pentru anul 2002, acestea constau în cercetarea integrală a două movile (T3 şi T4/2002), de dimensiuni medii (cca. 12 m diametru şi 0,75 m înălţime), dintre care una prezintă o alveolare centrală şi un şanţ circular împrejmuitor, bănuind-o că ar prezenta un mormânt central fie într-o construcţie de piatră ca în cazul T2/2001, fie chiar unul într-o cutie de lemn sau piatră, ulterior prăbuşită. Aceşti doi tumuli sunt apropiaţi, fiind situaţi la aprox. 40 m V respectiv E de cei doi cercetaţi în anul 2001. Principalul nostru scop este, în consecinţă, decopertarea şi punerea în evidenţă a mormintelor din cele două movile, fie de incineraţie, fie de inhumaţie, prelevarea, în continuare, de probe osteologice, palinologice, antracologice şi pedologice, cumularea tuturor acestor date în scopul realizării unei documentaţii ştiinţifice pertinente. Urmărim realizarea tuturor etapelor de cercetare, întrucât este vorba, după cum s-a menţionat mai sus, de unica necropolă tumulară aparţinând complexului cultural din bronzul mijlociu Costişa-Komarov-Bialy-Potok aflată în curs de cercetare pe teritoriul României. La fel ca în anul precedent, urmărim constituirea a două grupe de studenţi, care, în cadrul practicii de specialitate, vor beneficia de un stadiu pregătitor pe acest şantier-şcoală.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu