Cercetarea s-a desfăşurat sub formă de săpătură arheologică de salvare, ca urmare a cererii d-lui Petru Moldovan, în vederea realizării obiectivului "Punct de sacrificare, carmangerie, anexe". Serviciul Arheologie al MCC a emis autorizaţia de săpătură arheologică de salvare nr. 59/2001. Perioada de desfăşurare a cercetărilor: 12 iunie 2001- 10 iulie 2001.
Au fost trasate 22 de casete, C.1 - C.21 cu d...imensiunile 4 x 4 m; C.22 de 7 x 2 m. Pe latura sudică a C.1 a fost identificat agger-ul oraşului roman şi fazele acestuia; iar la cca. 3 - 4 m spre E, zidul de incintă. Agger-ul a fost construit din caespites. Faza iniţială a agger-ului, anterioară construirii incintei de piatră, s-a sfârşit printr-un incendiu evidenţiat sub forma unui strat de cărbune cu grosimea de 2-3 cm.
Refacerea agger-ului nu a dus la lărgirea bazei sale, ci doar s-a procedat la o înălţare a acestuia cu argilă şi pământ bătătorit.
Lângă agger s-a profilat substrucţia unui drum pomerial (intervallum), construit pe un strat de pământ lutos de culoare brun-roşcată. Datele stratigrafice din C.5 indică un singur strat de cultură; deci nivelul acestui intervallum a rămas practic acelaşi în cursul existenţei oraşului.
În C.4 şi C.8 au fost descoperite piese de arhitectură aparţinând construcţiilor civile din această zonă a oraşului roman. Suprafeţele C.18 - C.20; C.22 au pus în evidenţă un edificiu orientat pe direcţia E-V, pe o lungime de 22 m. La S de zidul Z.1-1 (lat de 0,65 m), în C.20 s-a dezvelit un pavaj (cca. 4 m2) ceramic (pişcoturi) aşezat pe un pat de cocciopesto. În C.18 şi C.19 a fost identificat un pavaj din gresie aparţinând, probabil, unei curţi interioare. Pe aliniamentul de carouri C.14 - C.17, la -1,20 m, au fost identificate ziduri paralele cu cele din C.18 - C.20.

După cum se observă în stratigrafie, zidurile au fost dezafectate în perioada evului mediu şi până la începutul sec. XX (situaţie descrisă şi de către dr. Cserni Béla în Jelentés a Colonia Apulensis területen 1911-12-ben végzett ásatásokról, Budapest, 1913, p. 4).

Zidul era amplasat pe un pat din pietriş, peste care era realizată fundaţia din piatră de râu, legată cu mortar. Investigaţiile arheologice nu au putut fi continuate până la solul viu, deoarece la -2,20 m a apărut pânza de apă freatică. Materialul arheologic descoperit, bogat şi variat, a fost curăţat, desenat şi se află în depozitul MNUAI.

În concluzie, rezultatele obţinute indică existenţa unei locuiri compacte în colţul de NE al oraşului roman, fiind observate trei etape de evoluţie. Trebuie remarcat potenţialul arheologic al acestei zone a oraşului roman colonia Aurelia Apulensis, care ar putea furniza informaţii privind planimetria, trama stradală, mărimea insulae-lor şi evoluţia în timp a acestora. Încadrare cronologică: perioada secolelor II-III p. Chr. A fost realizată documentaţia grafică, fotografică şi ridicarea topografică.