Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Ardeu | Comuna: Balsa | Judeţ: Hunedoara | Punct: Cetăţuie (Cetăţeaua) | Anul: 2001

Anul   2001
Epoca   Epoca bronzului; Latene; Preistorie; 
Perioade   Epoca bronzului, La Tène
Categorie   Domestic; 
Tipuri de sit   aşezare; 
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Hunedoara
Localitate   Ardeu
Comuna   Balsa
Punct   Cetăţuie (Cetăţeaua)
Sector   
Toponim   
Colectiv   Adriana Pescaru - responsabil, Cristina Bodò, Mihai Castaian, Iosif Vasile Ferencz (MCDR Deva)
Colectiv sector   
Instituții implicate  Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, Deva
Persoane implicate  Cristina BODÓ, Mihai Cristian CĂSTĂIAN, Iosif Vasile FERENCZ, Adriana PESCARU
Cod RAN    87870.01
Raport Fiind situat în partea de NE a judeţului Hunedoara, satul Ardeu aparţine din punct de vedere administrativ comunei Balşa. Zona, bogată în vestigii arheologice, este cunoscută în literatura de specialitate încă din perioada interbelică, datorită cercetărilor lui M. Roska. Amplasată fiind pe drumul cel mai scurt dintre Valea Mureşului şi zona bogată în minereuri aurifere din Munţii Apuseni, localitatea este străbătută de valea Ardeului. Acest curs de apă, la ieşirea din sat, spre S, realizează frumoasele chei ale Ardeului, care despart vârful "Pleşa Mlăzii" de înălţimea numită "Cetăţeaua".
Aceasta este formată din calcare jurasice dealul oferă abrupturi inaccesibile pe versanţii de N, de V şi de S, oferind condiţii naturale pentru apărare unor comunităţi din vechime. Ceva mai lină spre E, panta se continuă printr-o şa cunoscută sub numele de "dealul Judelui".
Colina care poartă numele de "Cetăţeaua" este un punct ce oferă o perspectivă până în Valea Mureşului şi dincolo de ea, spre Munţii Şureanu. În antichitate, ca şi astăzi, drumul trecea prin apropierea acestei înălţimi.
Dealul "Cetăţeaua" se află amplasat intravilan, şi are o suprafaţă de 34.530 mp, conform C.F. nr. 1/localitatea Ardeu, Nr. topo 1568. Cercetările arheologice s-au efectuat doar pe o mică parte din acest punct, suprafaţa fiind foarte întinsă (plan), iar materialul arheologic descoperit este extrem de bogat. Acesta este motivul pentru care considerăm că este necesară continuarea săpăturilor arheologice cu scopul investigării întregului areal.

Situl a fost cercetat printr-un sondaj arheologic în anul 1973 de către cercetătoarea Larisa Nemoianu de la MNIR. În anul 1999, Mihai Căstăian şi Călin Herţa, au salvat unele materiale arheologice ameninţate de exploatarea de calcar. Tot ei au evidenţiat prezenţa unui zid de piatră legată cu mortar. Datorită eroziunii accelerate provocate de activitatea din carieră, porţiunea de zid scoasă la lumină de cei doi astăzi nu se mai păstrează.

Cercetările arheologice din campania din 2001 s-au efectuat în perioada 25 iunie - 21 iulie. În momentul începerii săpăturilor arheologice, am constatat că o parte considerabilă a dealului a fost deja distrusă, iar cele două drumuri de acces au afectat mai multe terase de mari dimensiuni, locuite în antichitate.

În campania din anul 2001 a fost realizată o săpătură de salvare în urma unei solicitări din partea Direcţiei Judeţene a Drumurilor şi Podurilor - R.A. Hunedoara. Pentru a acoperi cât mai multe obiective arheologice de pe suprafaţa sitului, cercetările s-au concentrat în trei puncte: pe platoul superior, terasa numită de noi TIII (afectată grav prin realizarea unuia dintre drumurile din carieră, situată pe versantul estic al dealului, la baza sa) şi pe terasa numită de noi TIIA (terasă amplasată pe versantul de NE al dealului).

Platoul superior. Încă din momentul sosirii noastre am observat pe platoul superior 9/10 cavităţi săpate în stâncă, a căror destinaţie, cel puţin în momentul de faţă nu-l putem explica. Totuşi, nu excludem posibilitatea ca ele să fi avut ca scop colectarea şi depozitarea apei din precipitaţii.

Pe platou au fost trasate două secţiuni:

S. 1/2001 a fost trasată pe platoul superior, în aşa fel încât să surprindă şi una dintre acele cavităţi săpate în stâncă. Dimensiunile secţiunii sunt de 12 x 2 m, iar orientarea NE - SV. Numerotarea s-a făcut dinspre capătul de NE spre cel de SV, una dintre acele cavităţi fiind surprinsă în m 11 - 12. Din păcate însă, cercetarea acesteia nu a furnizat nici un element care să ne indice destinaţia ei sau posibila ei încadrare cronologică. În acest loc, la adâncimea de -0,3 m a fost descoperit un denar republican de argint.

Stratigrafia se prezintă astfel:

În m. 5 - 12 stânca este aproape de suprafaţă, fiind suprapusă de un strat de cca. 10 - 30 cm de sol în care se regăsesc puţine materiale arheologice (cu predilecţie ceramică) specifică evului mediu.

Pe primii metri, stratul de cultură este consistent, putându-se observa cu uşurinţă succesiunea locuirilor în acest loc. La suprafaţa solului se găseşte stratul vegetal având grosimea de cca. 0,3/0,5 cm, în care au fost descoperite materiale arheologice caracteristice evului mediu şi puţine fragmente ceramice dacice. Urmează două staturi bogate în materiale specifice civilizaţiei dacice, în faza sa clasică de dezvoltare.

Parţial distrus de amenajările din epoca dacică, a fost surprins şi un nivel ce conţine materiale specifice epocii bronzului (cultura Wietenberg). Acestea suprapun o locuire importantă aparţinând culturii Coţofeni, pe această secvenţă stratigrafică fiind surprinse două faze de locuire. Menţionăm faptul că în dreptul m 1 grosimea depunerilor acumulate în urma locuirii atinge o grosime de cca. 1,65 m şi spre vale, pe profilul scurt a fost surprinsă o arsură puternică, poate o vatră de foc, fapt pentru care credem că în apropiere ar putea fi surprinse urmele unei construcţii.

S. 3/2001: a fost trasată tot pe platoul superior, la mică distanţă de locul până unde s-a exploatat piatra. Cu doi ani în urmă printr-o casetă (C.1/1999), realizată de Mihai Căstăian şi de Călin Herţa a fost descoperit un segment de zid. Acesta însă, datorită activităţii în cariera de calcar, astăzi nu se mai păstrează.

Dimensiunile secţiunii au fost de 2 x 7 m, fiind orientată NE - SV. Amplasarea secţiunii s-a făcut la aprox. 1 m distanţă faţă de C. 1/1999. Între m. 2 - 4 s-a dezvelit o porţiune dintr-o fortificaţie. Este vorba despre un zid realizat din piatră locală (calcar) fasonată sumar şi legată cu mortar, având lăţimea de 2 m. În S.3 s-a păstrat pe o înălţime de 1,5 m.

Ţinând seama de locul unde se află amplasat, este posibil să fi surprins o fortificaţie care se datează în evul mediu, poate un turn, ce avea rol de punct de control care supraveghea cel mai scurt drum de legătură între Valea Mureşului şi zona auriferă din Munţii Apuseni. Rolul şi importanţa sa puteau fi asemănătoare acelora ale turnului de la Crivadia.

Stratigrafia se prezintă astfel: stratul vegetal are în acest loc cca. 0,1 m. El suprapune un strat care conţine materiale medievale şi corespunde momentului amenajării zidului, cu o grosime de cca. 0,27 m. Stratul corespunzător epocii dacice are o grosime de cca. 0,35 m. Tot în această secţiune a fost evidenţiat şi un nivel aparţinând culturii Coţofeni cu o grosime de cca. 0,3 m.

S. 2/2001: a fost trasată pe terasa numită de noi TIIA, cu dimensiunile de 2 x 10 m şi este orientată N - S. Numerotarea am început-o de la N spre S. După îndepărtarea stratului subţire de humus, am descoperit o amenajare realizată din piatră locală de calcar.

Amenajarea de pietre are în profil un aspect tumular, mergând relativ drept până în dreptul m. 5 (unde a apărut la - 0,1 m adâncime), apoi cade până în m. 1, unde am evidenţiat începutul acestei amenajări la adâncimea de cca. -1,1 m. Între pietre, care au dimensiuni apreciabile, au apărut numeroase fragmente ceramice - de fapt vase întregibile, o cantitate mare de oase de animale şi câteva fragmente de oase incinerate împreună cu diverse obiecte din bronz, fier şi os. Ceramica este de factură dacică, între forme numărându-se fructiere, vase-borcan, o ceaşcă, boluri etc. Dintre piesele de metal amintim: o fibulă de bronz întreagă, un fragment dintr-o fibulă de fier, o pafta de fier placată cu foiţă de bronz, o cataramă de fier, un cuţit de fier, un fragment de teacă de pumnal (probabil sica) şi altele. Sub nivelul de amenajare datând din epoca dacică a apărut şi un nivel preistoric, reprezentat prin fragmente ceramice, urme de prelucrare a uneltelor de piatră şi o vatră.

T. III: Ţinând seama de aspectul actual al terenului, într-o primă fază a investigaţiilor a fost recuperat materialul arheologic rezultat în urma amenajării drumului. În a doua etapă a cercetărilor din acest loc, am îndreptat malul pentru a surprinde situaţia stratigrafică. Cu această ocazie am putut constata că aici se găsea în antichitate o terasă.

Locuită încă din preistorie, noi am putut cerceta doar ceea ce a mai rămas în urma lucrărilor pentru realizarea drumului, adică o mică porţiune spre pantă.

Stratigrafia se prezintă astfel: la suprafaţa solului se găseşte un strat de pietriş rezultat în urma exploatării carierei, de culoare gălbuie, având o grosime de cca. 0,5 m. Acesta suprapune depunerile rezultate în urma activităţii umane, care apar în următoarea succesiune: epoca dacică (reprezentată de două nivele de locuire), epoca bronzului (cultura Wietenberg, cultura Otomani), perioada de tranziţie de la eneolitic la epoca bronzului (cultura Coţofeni).

În ce priveşte nivelul de epocă dacică, pe lângă cantitatea mare de ceramică, putem afirma că în acest loc a activat un meşter orfevrar, după cum sugerează o fibulă de bronz în curs de prelucrare, o alta din fier, fragmente de zgură, precum şi mici fragmente provenind de la diverse obiecte de bronz. Din descoperirile mai vechi, de la Ardeu, provine şi o nicovală din bronz, specifică atelierelor de bronzieri. În nivelele aparţinând epocilor preistorice am descoperit şi urme ale unor vetre (atât în nivelul de epoca bronzului, cât şi în cel Coţofeni).

Menţionăm că în acest sector de lucru cercetarea nu a fost finalizată, datorită unei colaborări defectuoase cu beneficiarul rezultatelor cercetării, ca atare investigaţia s-a oprit la cca. -3,5 m adâncime, în momentul apariţiei stratului corespunzător culturii Coţofeni.

Nu putem decât să ne exprimăm încă o dată părerea de rău pentru distrugerile începute din anii ’70 asupra acestui sit, care într-o măsură a cărei amploare nu o putem estima, au continuat şi după 1990. Sperăm ca printr-o cercetare arheologică sistematică să putem salva ceea ce a mai rămas.

Ţinând seama de caracterul spectaculos al descoperirilor şi de bogăţia lor credem că este unul din siturile importante pentru epoca dacică, dar şi pentru alte epoci istorice. Cercetarea lui poate aduce noi elemente în direcţia cunoaşterii epocilor pre- şi protoistorice în zonă. Desigur, nu în ultimul rând, considerăm că în acest moment prioritară este cercetarea fortificaţiei medievale de pe platou, grav afectată de exploatarea calcarului, de care poate că se leagă şi toponimul: "Dealul Judelui".
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2015.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Iuliana Damian, Oana Borlean, Adriana Vîlcu. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu