Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Bâscenii de Jos | Comuna: Calvini | Judeţ: Buzău | Punct: Biserica parohială "Sf. Nicolae" | Anul: 2001

Anul   2001
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII);
Monumente - Restaurare
Perioade
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Biserică
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Buzău
Localitate   Bâscenii de Jos
Comuna   Calvini
Punct
Biserica parohială "Sf. Nicolae"
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Lupu Emil
Rânja Cristian
Cod RAN    45771.01
Raport Biserica a fost ctitorită în anul 1775 de vătaful de plai Tudor Săseanu pe locul unei biserici anterioare din lemn, fiind pictată în 1797, apoi reparată în 1863 şi 1879.

În perioada 1 august - 15 octombrie 2000 a fost realizată prima campanie de cercetare arheologică în perimetrul bisericii parohiale, necesară pentru detalierea proiectului de restaurare-consolidare. Această campanie a fost urmată de o supraveghere arheologică în anul 2001 cu ocazia executării lucrărilor de consolidare a infrastructurii bisericii.

În anul 2000 au fost efectuate 10 casete în perimetrul şi la interiorul bisericii precum şi pe latura sudică a zidului de incintă, la exteriorul acestuia. Scopul cercetărilor a fost acela de stabilire a nivelmenturilor necesare lucrărilor de consolidare şi determinarea eventualelor etape de construcţie a bisericii şi anexelor acesteia.

Pământul viu este reprezentat de cel puţin două straturi de depunere aluvionară, alcătuite din pietrişuri rulate. Cel mai vechi strat conţine şi pământ argilos cu urme feruginoase, fragmente de marne şi flişuri, nisip, combustii vegetale. Stratul următor conţine predominant pietrişuri şi nisipuri, combustii vegetale şi rar humus vechi. Acest ultim strat este practic absent în interiorul bisericii şi pe latura de S a acesteia. La exteriorul incintei, pe latura de S, pământul viu este reprezentat de loess-uri nisipoase şi de pământuri argiloase cu nisipuri şi concreţiuni. Toate aceste niveluri sunt dispuse într-o pantă orientată de la N la S şi de la E la V, astfel că depunerile antropice şi talpa de fundare a bisericii au urmărit curba terenului natural. Aproape toate depunerile antropice aparţin sec. XIX-XX, nivelurile de construcţie şi călcare iniţiale, la exteriorul bisericii fiind înlăturate la săparea unor gropi pentru morminte, sau fiind spălate de apele pluviale. În general, nivelul de călcare din sec. XVIII s-a păstrat până în zilele noastre.

Zidăria bisericii actuale este realizată din asize de cărămizi, dispuse pe lung şi lat, la nivel de soclu şi elevaţie şi din bolovani de râu şi rare cărămizi fragmentare de epocă, la nivel de fundaţie. Ea este unitar construită la nivelul tuturor compartimentelor sale.

Fundaţia a fost realizată prin săparea unui şanţ de fundare care a urmărit curba terenului natural. De la început, constructorul a resimţit dificultăţi extrem de mari datorate terenului de construcţie, de o duritate deosebită.

Astfel, panta terenului l-a determinat să încerce o nivelare, prin împingerea pământului rezultat din săpătură, de la N către S. Începând din dreptul altarului şi de la intrarea în pridvorul actual, pentru realizarea unei cote apropiate a umărului de fundare, s-a folosit cofrag din scândură pentru turnarea fundaţiei. În jumătatea de N a bisericii, amestecul de bolovani de râu de dimensiuni medii şi rare cărămizi fragmentare de epocă cu mortar de var şi nisip, a fost turnat în cofragul natural reprezentat de şanţul de fundare. Jumătatea inferioară a fundaţiei din jumătatea sudică a bisericii a fost turnată în cofrag natural, iar jumătatea superioară în cofrag din scânduri. Apoi a fost adus pământul aruncat din săpătura şanţurilor de fundare, în jurul fundaţiei ce rămăsese deasupra terenului. Din acest motiv, în decursul timpului fundaţia din jumătatea sudică a fost "spălată" de depunerea de pământ, până aproape de cota pământului viu.

Pe latura de S a actualului zid de incintă a fost realizată o clădire de proporţii modeste. Ea a fost întreţesută cu zidul de incintă din etapa I (1775 ?). Ambele construcţii au avut o fundaţie realizată din bolovani de râu de dimensiuni medii şi rare cărămizi de epocă. Elevaţiile lor au fost de asemenea unitare şi realizate din asize de cărămizi de epocă (cu dimensiunile de 27 x 15 x 5 cm), legate cu mortar de var şi nisip.

Concluzii:

Satul Bâscenii de Jos are o veche atestare documentară, încă din sec. XVI. Era iniţial un sat de moşneni care deja la începutul sec. XVII se spărsese în cete de neam umblătoare pe bătrâni. În cursul sec. al XVII-lea, o parte din moşii sunt cumpărate de Şerban Cantacuzino. Datorită datoriilor acumulate, urmaşii lui Mihai Cantacuzino, Safta Ghica, Bălaşa Greceanu şi Constantin Dudescu vând episcopului Misail al Buzăului o parte din proprietăţi, la 5 februarie 1739. Acesta, la rândul său o vinde la 20 mai 1741 protopopului de Aninoasa, Mihai Săseanu. Familia Săsenilor era atestată ca membră a comunităţii săteşti încă din anul 1617, când un Stan Mărgineanu cumpăra moşii la Bâsceni. Urmaşul acestuia este un Radu Săseanu, bunic al ctitorului de la 1775, cunoscut şi cu numele de Mărgineanu.

Familia Săseanu-Mărgineanu este ctitoră unei biserici mai vechi din lemn numită şi "Schitul Sfinţii Îngeri", care a fost mutată în 1775 pe o altă moşie a acestora din satul Miluiţi. Probabil că pe locul acesteia a fost începută construirea bisericii actuale de către vătaful de plai Tudor Săseanu, cu soţia sa Ancuţa, protopopul Mihalcea Săseanu, preotul Dragomir Săseanu şi fiii lor. Des pomenit în documentele prezentate, Tudor Săseanu nu este un anonim în istoria locală. Cunoscut mai ales drept ctitor al bisericii din Bâscenii de Jos (com. Calvini), el face parte dintr-o familie, a cărei istorie poate fi urmărită de la începutul sec. XVII. Aceasta, graţie colecţiei de documente a familiei, ce se afla în perioada interbelică în posesia lui Constantin Săseanu, care a permis pe atunci, tânărului preot pasionat de istorie, astăzi cunoscutul cercetător al trecutului buzoian, venerabilul Horia Constantinescu, să le studieze şi să le prezinte în formă de rezumat în articolele sale referitoare la biserica din Bâscenii de Jos, publicate în revista bisericească "Îngerul". Tudor Săseanu este fiul preotului Mihai Săseanu, protopop de Aninoasa (menţionat cu acest titlu în 1741). Spre deosebire de cei doi fraţi ai săi Dragomir şi Mihalcea care urmează exemplul tatălui devenind preoţi (Mihalcea ajunge chiar protopop), Tudor a ales cariera administrativă. Menţionat cu titlul de logofăt în 1756 şi 1760, este trecut cu funcţia de vătaf al plaiului Săcuieni în pisania bisericii construită în 1775. Tudor Săseanu nu a mai apucat să vadă pictată această biserică, de către zugravul Ieremia, în anul 1797.

Zidul de incintă şi casa de pe latura de S au fost ridicate după terminarea bisericii, de către Costache sin Moise polcovnic Săseanu. Acest zid de incintă iniţial avea elevaţia din cărămidă de epocă şi probabil că se afla pe traseul actualului zid de incintă, împreună cu el fiind realizate şi alte anexe, în afară de casa sudică. Această casă avea câteva dependinţe, între care şi o pivniţă.

În anul 1832, în urma unui incendiu provocat se pare de Procopie Naum, cumnatul lui Costache Săseanu, clădirile sunt refăcute de Procopie, şi poate că tot acum este refăcut zidul de incintă, din bolovani de râu, acest personaj însuşindu-şi întreaga proprietate.

Probleme nelămurite:

Relaţia cronologică dintre turnul de poartă, zidul de incintă şi biserica actuală. Este limpede că turnul de poartă este ulterior bisericii din anul 1775, cât şi primului zid de incintă, el putând fi contemporan cu refacerea din 1832 a lui Procopie Naum.

Prezenţa unei biserici de lemn cu hramul "Sf. Îngeri", ctitorie a lui Stan Mărgineanu-Săseanu este atestată documentar, dar nu a fost pusă în evidenţă de cercetarea arheologică actuală. Având în vedere că evoluţia bisericilor de lemn din această parte de ţară ne este foarte puţin cunoscută, descoperirea şi cercetarea ei, în cazul unor lucrări la interiorul bisericii, ar fi foarte necesară.

În interiorul bisericii, cu cea mai mare probabilitate în pronaos şi în partea de pridvor, necercetate arheologic, există morminte ale membrilor familiei ctitorilor. Alături de acestea, este probabil să mai existe morminte anterioare bisericii actuale care ar putea data această primă biserică de lemn.

Planimetria şi datarea casei de pe latura de S a zidului de incintă, sunt subiecte pentru o altă etapă de cercetare. Ea este importantă atât pentru faptul că avem încă puţine cunoştinţe despre reşedinţele boierimii de ţară din această parte a ţării, cât şi datorită faptului că această clădire a adăpostit una din cele mai vechi şi vestite şcoli din ţinut.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă" href="http://foto.cimec.ro/cronica/2001/028/Bascenii de Jos.jpg" onClick="resizephoto();"> Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2001. Raportul nr. 28, Bâscenii de Jos, Biserica parohială Priveşte aceeaşi imagine într-o fereastră nouă" title="Cronica Cercetărilor Arheologice din România, Campania 2001. Raportul nr. 28, Bâscenii de Jos, Biserica parohială "Sf. Nicolae"" class="imgalbumspec"/>


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu