Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Capidava | Comuna: Topalu | Judeţ: Constanţa | Punct: Cetate | Anul: 2000

Anul   2000
Epoca
Epoca migraţiilor (sec. VII - XI);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca bizantină;
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit
Cetate
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Capidava
Comuna   Topalu
Punct
Cetate
Sector   Sectorul de Est (V şi IV)
Toponim   Capidava
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Costin Miron
Covacef Zaharia
Dobrinescu Cătălin
Florescu Radu
Georgescu Nicolae
Matei Cristian
Opriş Ioan Carol
Cod RAN    63063.01
Raport În colţul de E al cetăţii Capidava au fost trasate sectoarele V şi N. Cercetarea sectorului V pentru nivelurile medieval timpurii a fost realizată, în cea mai mare parte, până în anul 1958, iar rezultatele acesteia au fost cuprinse în monografia Capidava, vol. l; tot aici sunt cuprinse şi câteva locuinţe aparţinând aceleiaşi perioade descoperite în sectorul IV.
În anul 1975 am preluat cercetarea în acest sector prin demontarea bordeielor, înlăturarea dărâmăturilor şi a umpluturilor până la nivelul romano-bizantin. Desfăşurată într-un ritm Ient (cu campanii scurte şi, uneori, la doi ani) din lipsă de fonduri, cercetarea a fost impulsionată în ultimii zece ani, mai ales datorită integrării Capidavei între şantierele-şcoală, cu campanii anuale de şase săptămâni. Rezultatele sunt evidente atât prin monumentele din teren, cât şi prin materialele mobile. În ceea ce priveşte starea de conservare a monumentelor descoperite, deosebit de importante pentru înţelegerea dezvoltării Dobrogei în secolele IV - VI, trebuie să subliniem că zidurile ridicate în secolul IV se conservă mai bine decât cele mai târzii; se impun, pentru protejarea complexelor, câteva măsuri de conservare primară. Adăugăm faptul că nu doar intemperiile contribuie Ia distrugerea monumentelor, cât mai ales oamenii. La începutul campaniei anului 2000 am constatat urme ale trecerii "căutătorilor de comori" care, pentru a fi siguri că vor descoperi ceva, şi-au mutat detectoarele din câmp în cetate. Aceştia făcuseră mai multe gropi în construcţia C. 10, distruseseră profilul martorului dintre carourile M 73 şi N. 73, capătul martorului dintre carourile O 74 şi O 73, de asemenea făcuseră o groapă dreptunghiulară (L = 1,6 m, l = 1,1 m, ad. = -0,75 m) în interiorul construcţiei C. 6, lângă zidul de NE al acesteia, în dreptul arcului de descărcare de sub pavaj.
Obiectivele cercetării.
În campania din anul 2000 am urmărit:
- demontarea resturilor medievale din caroul Q. 74, care suprapuneau un zid romano-bizantin;
- cercetarea în suprafaţă şi adâncirea în construcţiile C. 9, C. 10, C. 6 şi C. 8;
- înlăturarea dărâmăturilor romano-bizantine din carourile O 77 - 76:
- demontarea martorului dintre carourile M. 73 şi N. 73.
Rezultatele cercetărilor. În caroul Q 74 se descoperise în campania din anul 1998 un bordei medieval timpuriu (B. 2 / 98), din care se păstra - destul de rău -, zidul dinspre NV, o amenajare circulară cu pietre, interpretată a fi un uscător pentru cereale şi un fragment din vatră. Demontarea acestor resturi (care, între timp, s-au distrus şi mai mult) a permis dezvelirea unui zid romano-bizantin, din cărămidă şi piatră legat cu mortar roz, pe direcţia N - S. În stadiul actual al cercetării nu putem atribui acest fragment de zid nici uneia dintre construcţiile descoperite până acum.
Construcţia C. 9 a fost degajată doar în partea de NE, partea sa de SV se află în carourile P 74 şi P 75; în ambele carouri au fost descoperite capetele zidurilor de NV şi, respectiv, de SE. Şi dacă zidul de NV (din caroul P 74) este bine conservat, zidul de SE (din caroul P 75) este distrus de dărâmăturile provocate de un incendiu. Aici, în mortarul zidului, am descoperit o monedă din bronz de la Constantin cel Mare, tip PROVIDENTIAE CAESS, atelier Heraclea, a. 324 - 330. În aceeaşi parte a construcţiei C. 9 au mai fost descoperite două monede: una de la Diocletian PF.AVG., tip CONCORDIA MILITVM, atelier KE Cyzic, înainte de reforma monetară din 298 p. Chr.; cea de a doua de la Justin II, 1/2 follis, Constantinopol, a. 566 / 567. Din caroul P 74, tot în C. 9, provine o monedă de la Mauriciu Tiberiu, Thessalonica, a. 588 - 589.
Materialele arheologice recuperate din C. 9 au fost afectate de incendiu, astfel că am găsit fragmentele de vase de sticlă deformate. În afara unui opaiţ întreg şi a unei plăci de broască (din fier), restul materialului este fragmentar: ceramică, sticlă. Între cărămizi, chirpici arşi şi resturi de bârne au apărut foarte multe cuie şi piroane din fier. În construcţia C. 10 am fost nevoiţi să ne adâncim, în primul rând datorită gropilor făcute de "căutătorii de comori". Săpătura se face pe un nivel de incendiu, cu foarte mulţi cărbuni. Fragmentele ceramice sunt afectate de foc, la fel fragmentele de sticlă, între care găsim şi un pahar. Tot de aici se recuperează multe cuie şi piroane din fier şi un "butuc" fragmentar din fier, probabil de la o roată. Menţionăm că aici au fost găsite în campaniile anterioare şi alte elemente din fier de Ia care.
În construcţia C. 6, îndreptând marginile gropii făcută de "căutătorii de comori" am constatat că stratul de incendiu este foarte gros. Pe toată suprafaţa încăperii sunt numeroase ţigle şi cărămizi, unele căzute aproape vertical. Pe toată suprafaţa ne-am adâncit cu circa 20 cm, intrând puţin mai profund în dreptul intrării de pe latura de SE, în locul de unde am fost nevoiţi să scoatem un coş din calcar de zdrobit, probabil, struguri.
Descoperirile din această încăpere sunt foarte bogate, cu multe materiale întregi şi întregibile. Între acestea remarcăm: un urcior miniatural, o amforetă, un castron, o oală cu două toarte, amfore cu striuri, un urcior trilobat; o amforetă fragmentară cu inscripţie şi cruce făcute pe gât cu vopsea roşie. S-au recuperat fragmente de tencuială alb cu roşu, fragmente de geamuri, multe cuie şi piroane din fier, fragmente de vase de sticlă. Tot de aici provine o monedă de la Constantius II / Constans, tip VOT / XX / MVLT / XXX, a. 341 - 346.
În construcţia C. 8 ne aflăm încă pe un nivel de umplutură şi dărâmături; datorită chiupului descoperit aici, pe care îl păstrăm in situ bine acoperit pentru a nu fi distrus, nu ne putem adânci prea mult în timpul unei campanii. Descoperirile sunt toate fragmentare: ceramică, sticlă etc. În această campanie s-au găsit aici: un inel fragmentar din bronz, o mărgică, un fragment mic de terra sigillatta, două lame de cuţit din fier, un cosor fragmentar, de asemenea din fier, precum şi cuie şi ceramică romano-bizantină. Cele patru monede descoperite în C. 8 sunt foarte prost păstrate şi, din această cauză, ilizibile. Au fost datate trei, astfel: jumătatea secolului IV; secolul V şi, probabil, a doua jumătate a secolului V.
În carourile O 77 - O 76 începem înlăturarea dărâmăturilor romano-bizantine formate din pietre, cărămizi, chirpici (unii păstraţi întregi), olane, toate amestecate cu materiale arheologice diverse.
Cele două carouri se află în continuarea construcţiei C. 1, spre SV. Înlăturarea dărâmăturilor a condus la descoperirea unei amenajări făcută în faţa intrării acestei construcţii, constând din doi stâlpi circulari (coloane) din piatră, ridicaţi la 2 m de C. 1, având între ei distanţa de 2,6 m; rolul lor îl vom putea defini după extinderea săpăturii. Între cei doi stâlpi a fost ridicat la un moment dat, probabil în secolul V, un zid de piatră legată cu pământ.
Materialul arheologic descoperit este foarte variat şi numeros: fragmente ceramice romano-bizantine, diverse fragmente de sticlă (pahare şi geam); cuie şi piroane; elemente de încuietori din fier; monede. Remarcăm între materialele ceramice: o căniţă, două amfore cu striuri, un chiup înalt de circa 1 m, un opaiţ căruia îi lipseşte ciocul, două castroane mici şi unul mare care are în interior un decor geometric realizat cu vopsea roşie, o strecurătoare fragmentară, fragmente de ceramică stampată. Dintre materialele din fier remarcăm: o splintă, trei balamale, un butuc, o bară ş. a. Dintre cele trei monede, una este de la Constans, tip VOT / XX / MVLT / XXX, a. 341 - 346; celelalte două sunt ilizibile, una fiind chiar exfoliată.
Pentru a evita accidentele de orice fel am fost nevoiţi să demontăm, martorul dintre carourile M 73 şi N 72, care fusese scobit de "căutătorii de comori''; demontarea acestuia a urmărit înlăturarea nivelurilor medieval timpurii acestea fiind cele mai afectate. Se recuperează foarte multe fragmente ceramice, tip Dridu - oale şi căni -, două capace, fragmente de ceramică smălţuită şi fragmente de ceramică pictată cu vopsea neagră; de asemenea, s-au găsit şase împungătoare din os, o fusaiolă, un ac de păr din os, fragmentar şi greutăţi pentru plase de pescuit. În martorul dintre carourile O 73 - O 74 apar foarte multe fragmente ceramice romano-bizantine, diverse, care nu se pot întregi. Tot aici găsim o monedă de tip FEL TEMP REPARATIO, a. 346 - 350.
Materialul arheologic a fost adus la muzeul din Constanţa pentru a fi prelucrat, întâi în laboratorul de restaurare, apoi din punct de vedere ştiinţific: clasare, fişare, desenare, datare.
Obiectivele cercetării viitoare. Ne propunem ca până în campania din 2007 să epuizăm stratul medieval timpuriu şi dărâmăturile din zona de E a cetăţii, până la via principalis, astfel încât să avem imaginea întregului complex de construcţii databil în secolele IV - VI. Strategia viitoare va fi sugerată de rezultatele acestor săpături.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2018.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu