.
Sighişoara | Judeţ: Mureş | Punct: Biserica din Deal | Anul: 2000
Anul:
2000
Epoca:
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade:
Epoca medievală mijlocie
Categorie:
Religios, ritual şi funerar
Localizare pe hartă:
Județ:
Mureş
Localitate:
Sighişoara
Comuna:
Sighişoara
Punct:
Biserica din Deal
Persoane implicate și instituții:
Nume Prenume Rol Instituție
Istrate Angel SC Digital Domain SRL Bucureşti
Marcu-Istrate Daniela Veronica responsabil SC Digital Domain SRL Bucureşti
Pascu Ioan Feodor SC Digital Domain SRL Bucureşti
Cod RAN:
Raport:

În anul 2000 s-a derulat cea de-a treia campanie de cercetare arheologică a Bisericii din Deal, realizându-se săpături pe laturile de N, V şi S ale navei actuale. Lucrările s-au desfăşurat în perioada 1 iunie - 20 august şi au precedat sistematizarea terenului şi amenajările exterioare.
Principalul rezultat al acestei campanii constă în clarificarea evoluţiei terenului pe care a fost amplasată biserica hal...ă. Astfel, s-a stabilit că în momentul în care constructorii medievali s-au instalat la Sighişoara, ei au găsit la partea superioară a dealului un platou de formă oval alungită pe direcţia E - V, ca înălţime mult mai înalt, iar ca lăţime mult mai mic decât platoul actual. Limita nordică a platoului se afla aproximativ spre limita nordică a bisericii actuale, unde se încheia într-o pantă extrem de abruptă. Acest sit fusese locuit în perioada hallstattiană, şi de asemenea în secolele V - VI.
Nu se poate stabili cu precizie dacă această configuraţie a fost modificată deja în cadrul primelor etape constructive. În momentul în care s-a decis însă construirea bazilicii, cândva în secolul al XIII-lea, prima operaţiune a constat într-o masivă sistematizare a terenului: partea superioară a platoului a fost dislocată şi împinsă spre N, pentru a se obţine astfel o suprafaţă mai mare, adecvată dimensiunilor noii clădiri. În aceste condiţii trebuie să revenim asupra ipotezei formulate în 1999 privind posibila existenţă a unei cetăţi de pământ pe un segment în jurul bisericii actuale; umpluturile care au fost atribuite acesteia s-au realizat de fapt în contextul sistematizării terenului.
În cursul intervenţiei de dislocare a platoului, pe partea de S a bisericii straturile de cultură au fost în întregime excavate şi s-a pătruns adânc în solul viu. Aceasta explică atât prezenţa pe partea de N a straturilor purtate alternând cu pământ curat ce poate fi calificat cu uşurinţă drept sol viu, cât şi apariţia solului viu, pe partea de S la adâncimi foarte mici. Fragmente din structura "originară" a platoului s-au păstrat în partea de V a bisericii actuale, şi au fost surprinse pe segmente restrânse în săpăturile din această zonă.
Umpluturile medievale (între solul viu sau straturile de cultură in situ şi nivelul actual de călcare) au fost depuse în etape diferite, şi în consecinţă prezintă caracteristici diferite. În general prima umplutura constă din straturi de lut curat alternând cu straturi de cultură dislocate (conţinând rare materiale preistorice sau din secolele V - VI), extrem de bine tasate şi coborând în pantă accentuată dinspre S spre N; pante atenuate se înregistrează însă şi pe direcţiile V - E până în zona scării de N, respectiv E - V dincolo de scară, până la limita estică a navei, ca şi cum terenul ar fi prezentat o cădere în partea de mijloc a platoului. Structura straturilor este însă uşor diferită în partea de NV, ca şi cum cele două zone au fost umplute în etape distincte.
În ceea ce priveşte evoluţia clădirilor se pot face în acest stadiu o serie de completări şi adăugiri, după cum urmează:
1. Structuri anterioare bisericii actuale
1a. Pe latura de N, aproximativ în zona intrării, au fost identificate urmele unei construcţii ale cărei coordonate planimetrice nu sunt încă precizate; din punct de vedere cronologic aceasta poate fi legată de bazilică, deci atribuită secolelor XIII - XIV.
1b. În mai multe puncte ale săpăturii au apărut fragmente din zidurile exterioare ale bazilicii, confirmându-se faptul că limitele exterioare ale acesteia erau apropiate de cele ale bisericii hală. Se poate preciza astfel că fundaţia peretelui sudic a fost în cea mai mare parte refolosită de elevaţia actuală, constructorii gotici intervenind doar în punctele în care urmau să fie amplasate contraforturi. Din peretele de N s-a identificat doar urma şanţului de demolare, iar din cel vestic un fragment de zidărie la N de turn, suprapus şi cămăşuit de fundaţia de la sfârşitul secolului al XV-lea. De asemenea s-a confirmat faptul că turnul a fost edificat concomitent cu bazilica.
Construcţie de mari dimensiuni, bazilica a fost amplasată parţial pe un teren stâncos, parţial într-o umplutură cu grade diferite de tasare. Existenţa construcţiilor din partea de E a platoului (reprezentând cel puţin substrucţiile viitorului altar) a determinat poziţionarea bazilicii în marginea platoului, la limita unei pante artificiale accentuate. În stadiul actual al cercetărilor presupunem că acestea au fost principalele cauze care au determinat demolarea treptată a bisericii din această etapă.
2. Biserica actuală
2a. Săpăturile de pe latura de V au confirmat faptul că turnul actual este refăcut pe fundaţiile turnului bazilicii, cu modificări de plan nesemnificative - în care se includ şi cele două contraforturi din faţadă. În plus se poate preciza faptul că turnul a fost refăcut (cel puţin parţial) înainte de construirea părţii vestice a bisericii hală, probabil în prima jumătate a secolului al XV-lea.
2b. Au fost cercetaţi pereţii exteriori ai navei, stabilindu-se coordonatele tehnice ale acestora şi relaţia cu etapele anterioare. S-a constatat că turnul scării şi toate contraforturile pereţilor de N şi S aparţin etapei gotice târzii. Partea de N a peretelui de V este adosată atât fundaţiei cât şi elevaţiei turnului.
2c. În dreptul intrării nordice au fost descoperite urmele unui portic adăugat bisericii în prelungirea contraforturilor, probabil în secolul al XVI-lea, în aceeaşi etapă în care a fost adăugat şi porticul de V.
Din săpătură a fost recuperată o cantitate importantă de materiale: monede, ceramică, obiecte de podoabă, diverse obiecte de metal, datând în general din secolele XII - XVII. Inventarul se află în posesia Muzeului de Istorie din Sighişoara.
Numărul mormintelor cercetate a ajuns la 700, iar orizonturile şi cronologia acestora rămân cele precizate anterior. Pe laturile de S şi V ale bisericii au fost identificate mai multe morminte cu nişă cefalică.
După trei campanii de cercetare, cunoştinţele noastre asupra bisericii sunt considerabil mai ample şi mai bine articulate. În momentul de faţă se poate considera că aceste cercetări sunt realizate în proporţie de 80%, iar pentru încheierea lor sunt încă necesare câteva secţiuni pe partea de N a bisericii.

Sursa:
Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor:
CIMEC
Limba:
RO