Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Buneşti | Judeţ: Vaslui | Punct: Dealul Bobului | Anul: 2001

Anul   2001
Epoca
Epoca bronzului;
Latene
Perioade
Epoca bronzului;
La Tène
Categorie
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare fortificată
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Vaslui
Localitate   Buneşti
Comuna   Buneşti-Avereşti
Punct
Dealul Bobului
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Marin Tamilia Elena Muzeul Judeţean "Ştefan cel Mare", Vaslui
Teodor Silvia Institutul de Arheologie, Iaşi
Ursache Corina Nicoleta Muzeul Judeţean "Ştefan cel Mare", Vaslui
Cod RAN    162951.01
Raport Cercetările arheologice din cetatea geto-dacică de la Buneşti-Avereşti, judeţul Vaslui, punctul,,Dealul Bobului’’, întrerupte după 1999, au fost reluate în 2001 de către Institutul de Arheologie Iaşi şi Muzeul Judeţean Ştefan cel Mare’ Vaslui. Campania acestui an s-a desfăşurat în perioada 20 Vlll - 7 lX 2001, investigaţiile concentrându-se asupra studierii sistemului de forificaţii şi verificarea stratigrafiei aşezării.

A fost trasată în acest scop secţiunea S. 128, numerotată în continuarea ultimei secţiuni cercetate în anul 1999 (V.V. Bazarciuc, Carnet de şantier - campania 1999). Secţiunea orientată NE-SV, cu dimensiunile de 74,5 x 2 m, a secţionat valul şi şanţul adiacent.

În urma cercetărilor au fost surprinse trei niveluri de locuire corespunzând următoarelor perioade: prefeudală - cultura Dridu; geto-dacică (sec. lV-ll a. Chr.); epoca bronzului - cultura Noua. Un al patrulea nivel, corespunzător epocii eneolitice - cultura Cucuteni, nu a fost surprins stratigrafic, materialele aparţinând acestei culturi fiind antrenate în diferite straturi, în val, în special în stratul galben nisipos. Alte fragmente ceramice cucuteniene au apărut sporadic şi în incintă. De altfel, acest nivel a fost surprins cu predilecţie în partea de N a aşezării, în cursul cercetărilor desfăşutate în campaniile anterioare.

În ce priveşte stratul aprţinând culturii Dridu, acesta a fost surprins doar în exteriorul aşezării, în zona corespunzătoare şanţului.



Sistemul de apărare

Este constituit dintr-un val de pământ şi un şanţ. Valul are o lăţime de 28 m, înălţimea maximă fiind de 3 m, iar zona şanţului are o deschidere de 12 m, adâncimea maximă fiind de -2 m.

Valul se constituie mai degrabă ca o amenajare prin supraînălţarea unei forme naturale ce mărgineşte aşezarea pe două laturi, de S şi E (posibil şi în partea de V), şanţul rezultând de fapt din diferenţa de nivel. Amenajarea valului a fost făcută probabil ulterior locuirii din epoca bronzului - nivel surprins la baza lui, sub forma unui strat nisipos de culoare maronie-gălbuie, respectiv între 2,73/3 m. Acest nivel a fost surprins şi la baza valului, spre interiorul aşezării, pe o grosime de 0,2 m, însă fără inventar arheologic.

Nivelul de epoca bronzului este urmat de un strat galben nisipos cu lentile de calcar sau galben lutos, având o grosime ce variază între 0,5/0,7 m.

Următorul strat îl constituie cel alcătuit din pământ negru, grunjos, cu pigment de cărbune, fragmente ceramice şi de chirpici, având o grosime de 0,35/0,45 m, care este practic nivelul corespunzător perioadei geto-dacice, cu materialele databile între sec lV şi ll a. Chr.

Acestuia îi urmează în zona valului un strat gros de aprox. 1 m de pământ purtat de culoare galbenă, cu lentile negre.

Şanţul are aspectul unei alveolări rezultată din diferenţa de nivel datorată supraînălţării valului. Adâncimea maximă este de -1,7 m faţă de nivelul actual de călcare. De menţionat că în această zonă, în partea exterioară a şanţului a fost identificat, imediat sub solul arabil un strat de pământ negru nisipos din care provin fragmente ceramice de la un vas aparţinând culturii Dridu. Acest strat continuă pe toată lungimea şanţului, el fiind suprapus pe o porţiune mică de val, de stratul galben cu lentile negre. Este posibil ca acest strat să reprezinte o refacere a valului în timpul acestei perioade, cercetările ulterioare în alte zone ale sistemului de apărare putând aduce noi afirmaţii în acest sens.

În incinta aşezării, stratigrafia este cea stabilită prin săpăturile anterioare.

Astfel, sub solul vegetal (-0,1/0,15 m) se află un strat de pămînt negru-grunjos care constituie de fapt nivelul de cultură geto-dacic, vizibil şi în val, pe o grosime de 0,3/0,4 m.

El suprapune un strat maroniu-galben, nisipos, între 0,5/0,7 m în care se regăseşte sporadic pigment de cărbune şi lipitură arsă provenită de la complexele de locuire. Urmează solul viu de culoare galbenă, care conţine şi lentile feruginoase.



Complexe descoperite

Locuinţe

Au fost identificate resturile a două locuinţe dintre care doar una a putut fi conturată stratigrafic. Locuinţa, (Loc A) dezvelită incomplet era de formă probabil rectangulară, avănd colţurile uşor rotunjite, iar vatra în colţul de NE. Din inventarul locuinţei amintim o râşniţă fragmentară, o fibulă de tip Laténe, ceramică grosieră lucrată cu mâna (o strachină întregibilă). În colţul de S al locuinţei se aflau oase de animale.

În această secţiune au fost surprinse şase gropi, între care două menajere, situate ca şi locuinţa la baza valului. Ele au formă conică, având o adâncime mică, -0,4/-0,5 m, iar inventarul constă din fragmente ceramice, lipitură arsă şi oase de animale.

Morminte

În interiorul aşezării, la baza valului, s-a descoperit un mormânt de inhumaţie la o adâncime de -1,9/-2 m, deranjat parţial, scheletul incomplet, orientat SE-NV avea în apropiere ceramică lucrată cu mâna, urme ale unui obiect din fier situat în zona genunchiului şi o fusaiolă bitronconică.

Inventar. Din stratul de cultură, atât din zona valului cât şi din aşezare, amintim următoarele categorii de inventar:

1) Ceramică

- din epoca bronzului, în special în zona valului care provine de la căni cu buza puternic evazată, de culoare cenuşie.

- geto-dacică, lucrată la mână, aprţinând categoriei grosiere, cu mult degresant în pastă, de culoare roşie cărămizie şi cenuşie. Ca tipuri de vase amintim cănile, străchinile, vasele în formă de sac şi bitronconice. Acestea sunt prevăzute cu proeminenţe conice, iar ca decor prezintă brâul alveolat sau virgule.

Tot categoriei lucrate la mână îi aparţine şi ceramica fină, de culoare cenuşie sau neagră, provenind în special de la străchini cu umărul arcuit.

- în afară de ceramica geto-dacică s-au mai descoperit fragmente de amfore greceşti din Thasos şi Sinope.

2) Obiecte de metal

A fost descoperită o fibulă în locuinţa Loc A, datată în sec ll a. Chr. Menţionăm, de asemenea, resturi ale unor obiecte de fier, neidentificate datorită proastei stări de conservare, care sunt destul de numeroase ăn strat.

Unelte

- trei râşniţe fragmentare, de tip primitiv, albiate. Una din acestea a fost descoperită chiar în val.

Arme

- un vârf de săgeată din bronz, de tip scitic, de formă piramidală, cu trei muchii.

Reluarea cercetărilor arheologice în cetatea de la Buneşti-Avereşti ,,Dealul Bobului’’a adus lămuriri în ceea ce priveşte sistemul de fortificaţie, constituit din val de pământ, identificarea pe teren a porţii de intare în cetate, situată în partea de SE a aşezării precum şi a necropolei, în partea de NV a cetăţii. De asemenea, au fost identificate două noi orizonturi stratigrafice şi culturale, anume culturile Noua şi Dridu, precum şi elemente legate de datarea locuirii geto-dacice.

Studierea sistemului de apărare, respectiv a valului necesită investigaţii mai ample, având în vedere posibilitatea existenţei şi a unui emplecton de piatră în partea de NV a aşezării, ipoteză în urma cercetării preliminare a valului pe toată întinderea lui.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu