Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Câmpulung | Judeţ: Argeş | Punct: Jidova, cartier Pescăreasa | Anul: 2001

Anul   2001
Epoca
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII)
Perioade
Epoca romană
Categorie
Apărare (construcţii defensive)
Tipuri de sit
Castru
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Argeş
Localitate   Câmpulung
Comuna   mun. Câmpulung
Punct
Jidova, cartier Pescăreasa
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Cioflan Theodor Muzeul Judeţean Argeş, Piteşti
Petolescu Constantin responsabil Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Cod RAN    13506.02
Raport În perioada 9 iulie - 31 august 2001 s-au efectuat săpături arheologice în castrul roman de la Câmpulung (în cartierul Pescăreasa, punctul "Jidova") (jud. Argeş), în baza autorizaţiei de săpătură arheologică eliberată de Ministerul Culturii şi Cultelor (nr. 25/2001). Colectivul de cercetare a fost format din: Constantin C. Petolescu (profesor la Universitatea din Bucureşti şi cercetător ştiinţific principal I la Institutul de Arheologie din Bucureşti) şi Teodor Cioflan (muzeograf la Muzeul judeţean Argeş, Piteşti); au mai participat studenţii Cosmin Bărbulescu (Universitatea din Piteşti; în luna iulie) şi Mihai Dan Constantinescu (Universitatea din Bucureşti; în luna august).

În această campanie, au continuat cercetările la barăcile din retentura dextra (partea de N-V a castrului), în perimetrul delimitat spre E de via decumana, spre V şi N de via sagularis, spre S de linia horreum - principia. Cum s-a arătat în rapoartele asupra campaniilor precedente (1990-2000), s-au identificat, în retentura dextra, două barăci militare, orientate E - V. Pentru a înţelege datele acestui raport, reamintim următoarele: În 1990 s-a săpat, sub formă de secţiuni (orientate N - S), suprafaţa dintre horreum şi latura de N a castrului (până la via sagularis) (în planul castrului, cu amplasarea săpăturilor, denumită zona A). Suprafaţa următoare (marcată în plan: zona B), aflată la N de intervalul dintre horreum - principia şi via sagularis, s-a săpat parţial, până la nivelul de prăbuşire al barăcilor. Zona C este cuprinsă între latura de N a comandamentului (principia) şi via sagularis, iar la E este mărginită de via decumana (a fost cercetată între anii 1996-2000).

În zonele A şi C s-au identificat capetele de V (în zona A) şi de E (în zona C) a două barăci militare; ele sunt separate de un drum pietruit cu pietre de râu, lat de aproximativ 5 m.

În anul 2001 s-au făcut cercetări în zona B, în vederea urmăririi în continuare a traseului barăcii dinspre horreum-principia. S-a cercetat numai o parte din această suprafaţăa, măsurând 15,5 x 10,5 m. Din cauza suprafeţei neregulate, s-a săpat pe adâncimi variind între -0,5/-1,2 m, până la stratul de loess (în vederea depistării stâlpilor barăcii).

Din păcate, în această zonă traseul barăcii a fost puternic răscolit de diferitele lucrări efectuate în curtea fostei întreprinderi miniere (care şi-a avut aici diferite anexe, până în anul 1975); din acest motiv, doar într-un singur loc s-au descoperit câteva fragmente de tegule de la acoperiş, dar răsturnate, înfipte în podeaua de lut a barăcii. Nu s-au descoperit în această porţiune urme de pavaj, urmare a răscolirii profunde.

După nivelarea şi răzuirea suprafeţei, aprox. la nivelul drumului dintre baraci (care corespunde totodată şi cu nivelul podelei barăcilor), s-a continuat adâncirea în stratul de pietriş - pe care se instalase podeaua de cărămizi (cum s-a constatat din săpăturile din anii precedenţi). În această porţiune (săpături efectuate în luna iulie de către muzeul din Piteşti) s-a descoperit un fragment de vas de bronz şi câteva piroane de fier. Extinderea săpăturii spre V (în luna august) a dus la săparea stratului reprezentând podeaua barăcii, pe adâncimea de cca. -0,15/-0,2 m. În acest strat s-a descoperit o monedă (denar) de la Elagabal, o piesă de echipament militar (punctele de descoperire sunt marcate în plan), precum şi fragmente ceramice şi tegulare (de remarcat două fragmente provenind de la placarea pereţilor pentru încălzire).

Sub acest strat, pe o porţiune, s-a constatat un strat de pietriş, pe care probabil s-a aşezat podeaua de cărămizi.

După depăşirea stratului vegetal antic, la cca. -0,4/-0,5 m sub nivelul de călcare al barăcii, s-a constatat apariţia stratului de loess. S-au constatat mai întâi urmele a doi stâlpi, care marchează laturile lungi ale barăcii; ei se află pe linia stâlpilor barăcii cercetate în anii precedenţi şi pe linia camerei cu pavaj cercetată în anii 1990-1991. Totodată, s-au depistat alţi doi stâlpi interiori ai barăcii, care separau pe lat interiorul acesteia.

Săpăturile din acest an au contribuit la corectarea şi completarea planului acestei barăci; ea măsoară aproximativ 35 x 8 m. Menţionăm că la capătul de E al barăcii se află camera cu pavaj de cărămidă (cu grafitul unui militar din cohors I Flavia Commagenorum).

Până în acest an am considerat că jumătatea de E a acestei baraci ar continua spre principia în formă de L. Urmărirea ordinii stâlpilor ne îndeamnă acum la prudenţă, fiind posibilă şi altă concluzie. Astfel, se pare totuşi ca există o a treia baracă, mai mică, al cărei traseu s-a identificat între principia şi conducta de fier (pentru apă ?) a fostei întreprinderi miniere (al cărei capăt de E se mărgineşte cu via sagularis, dar spre V intră sub suprafaţa nesăpată). În cuprinsul acestei baraci, în două locuri, în anii precedenţi am constatat mici porţiuni de podea, păstrate in situ; ele s-au degradat în decursul iernilor, încât a fost necesară săparea acestor porţiuni. Nu am constatat însă urme ale altor stâlpi.

Ne propunem ca în campania următoare să continuăm adâncirea porţiunii săpate în august 2001, în vederea depistării altor stâlpi ai barăcii (unul deja sugerat de câţiva bolovani pe latura de S). De asemenea, avem în vedere continuarea adâncirii în partea de V a barăcii (în zona A), în vederea unei posibile identificări a stâlpilor din această porţiune.

În încheiere, trebuie menţionate unele lucrări de conservare-consolidare la ruinele scoase la lumină în decursul a peste patru decenii de săpături.

În anii 1980-1982 au avut loc ample lucrări de conservare-consolidare şi chiar reconstituire parţială (în special la principia şi pe latura de S a castrului). Între timp, condiţiile climaterice specifice zonei montane (umiditate ridicată, vegetaţie abundentă, îngheţ în timpul iernii) au făcut ca monumentul să aibă nevoie permanent de lucrări de conservare şi întreţinere. Situaţia tinde sa devină dramatică, deoarece pietrele se dislocă, lăsând grave goluri chiar în partea originală (antică) a zidurilor. În cursul acestei campanii s-a încercat (şi s-a reuşit parţial) remedierea unor porţiuni grav afectate din zona comandamentului (principia).
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO
 


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu