Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Câmpulung | Judeţ: Argeş | Punct: Mănăstirea Negru Vodă, str. Negru Vodă nr. 64; teren str. Negru Vodă nr. 76 | Anul: 2001

Anul   2001
Epoca
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Religios, ritual şi funerar
Tipuri de sit
Mănăstire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Argeş
Localitate   Câmpulung
Comuna   mun. Câmpulung
Punct
Mănăstirea Negru Vodă, str. Negru Vodă nr. 64; teren str. Negru Vodă nr. 76
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Cantacuzino Gheorghe I. responsabil Institutul de Arheologie "Vasile Pârvan", Bucureşti
Rădulescu Maria Venera Muzeul Municipal Câmpulung
Trâmbaciu Ştefan Muzeul Municipal Câmpulung
Cod RAN    13506.03
Raport Cercetările arheologice de la Câmpulung au continuat în anul 2001 la ansamblul fostei reşedinţe domneşti, în cuprinsul mănăstirii "Negru Vodă", unde prin cercetările anterioare au fost obţinute informaţii privind cele mai vechi urme de locuire, vestigiile bisericii din sec. al XIV-lea, elementele de fortificare şi alte resturi de construcţii din aceeaşi perioadă. Lucrările s-au concentrat în partea de N a incintei exterioare, dinspre răsărit, a mănăstirii. A fost continuată cercetarea unei clădiri de proporţii mari descoperită în săpăturile precedente, fiind urmărite şi unele construcţii aflate la E de aceasta.

Urmărind date privind vechiul oraş medieval, cercetarea a fost extinsă în afara limitelor ansamblului printr-un sondaj de control pe terenul din str. Negru Vodă nr. 76, unde lucrări de canalizare dăduseră la iveală cu un an în urmă numeroase fragmente ceramice medievale.

În interiorul ansamblului "Negru Vodă" extinderea săpăturilor a fost limitată, ca şi în anul precedent, de existenţa unei alei asfaltate şi a unor arbori, de care a trebuit să se ţină seama în amplasarea secţiunilor: S. 17 D şi S. 17 E, trasate între sondajele din anul precedent; S. 19, şi S. 20, mai spre E. Săpătura a pătruns până la solul steril numai pe suprafeţe restrânse, ea fiind oprită în dreptul pavajelor de cărămidă sau acolo unde adâncirea a fost îngreunată de spaţiul restrâns.

În partea de E a ansamblului mănăstirii "Negru Vodă" au fost urmărite prin două sondaje (S. 17 D şi S. 17 E) porţiunile încă necercetate ale zidului sudic al construcţiei care fusese descoperită în 1984 şi ale cărei limite au fost determinate în 2000. Săpăturile au adus date suplimentare privind acest edificiu cu planul rectangular, cu o lăţime măsurând de la V spre E cca. 10 m şi o lungime ce depăşeşte, de la S spre N, 5 m. Zidurile sale, cu grosimea de 1 m, ridicate pe fundaţii cu adâncimea de peste -0,8 m, cu elevaţia păstrată pe cca. 1/1,1 m, au paramentul din blocuri de piatră de Albeşti cioplite şi din bolovani de râu şi sunt tencuite în interior. În încăperi se păstrează în cea mai mare parte pardoseala amenajată din cărămizi dreptunghiulare, aşezate pe un strat de mortar. Pardoseală asemănătoare a fost găsită în săpăturile anterioare şi la exteriorul laturilor de V şi E, unde au fost descoperite, adosate în prelungirea laturii sudice, două segmente de zid cu grosimea de cca. 0,5 m şi lungimea de cca. 1 m, păstrate pe o înălţime redusă. S-a putut astfel presupune că edificiul a fost completat pe laturile de V şi de E, în mod simetric, de porţiuni mărginite de mici ziduri laterale, cu pardoseală de cărămidă, poate acoperite de o amenajare sprijinită la exterior pe stâlpi de lemn. Trebuie remarcat că nu s-a descoperit, pe întreaga lungime a laturii sudice (cercetată practic integral, cu excepţia porţiunilor înguste păstrate între sondaje), nici o deschidere corespunzătoare vreunei intrări şi nici o urmă de zid despărţitor. Aceasta arată că latura respectivă reprezenta partea laterală a edificiului, ale cărei intrări trebuie să fi fost orientate spre V sau spre E. Datorită cercetării incomplete şi a imposibilităţii cunoaşterii vestigiilor care au fost acoperite sau distruse de construcţiile moderne ridicate spre N, rămân nelămurite unele probleme: întinderea clădirii în această direcţie, compartimentarea ei interioară (lipsa unor ziduri despărţitoare pe latura de S ar arăta că aici se afla o sală de dimensiuni mari), locul intrărilor şi altele.

Săpătura a fost oprită la nivelul pavajului, fiind adâncită numai la exteriorul construcţiei, într-un spaţiu relativ îngust, în S. 17 D. Aici a putut fi clarificată semnificaţia resturilor de zidărie dispuse paralel cu latura de S a edificiului mare de piatră, descoperite în anul precedent, constatându-se că ele reprezintă colţul unei construcţii de dimensiuni mici care se întinde spre S şi E, aflată la 0,5/0,63 m de clădirea mare. Zidăria are o grosime de numai 0,43/0,46 m şi o înălţime redusă, de cca. 0,30/0,35 m. Poate fi avută în vedere posibilitatea ca ea să fi reprezentat temelia de piatră a unei construcţii de lemn sau de paiantă. Raportul între aceasta şi zidul edificiului alăturat este de succesiune imediată, ea fiind ridicată poate imediat înaintea celei din urmă şi având o durată mică de utilizare.

Fundaţia adâncă de cca. 0,7 m a clădirii mari are nivelul de construcţie situat deasupra unui strat subţire legat de construcţia zidăriei alăturate şi a unor depuneri relativ consistente suprapuse solului gălbui steril. În partea superioară a acestor depuneri s-au găsit fragmente ceramice databile în sec. al XIV-lea, între care unele de oale-borcan cu pereţi subţiri, cu buza îngroşată, răsfrântă în formă de "guler". Deasupra nivelului de construcţie a acestei fundaţii se află depuneri din timpul folosirii clădirii, urmate de un strat de moloz provenind de la demolarea acesteia şi nivelări groase din perioadele ulterioare. În interiorul construcţiei, deasupra pavajului de cărămidă şi a unui strat de pământ compact castaniu - cenuşiu, gros de 10 - 12 cm, se găseau straturi groase de aproape 0,8 m de moloz cu pietre şi cărămizi provenind de la demolarea zidurilor construcţiei, ce poate fi pusă în legătură cu transformările din timpul lui Matei Basarab. Deasupra se află straturi de nivelare legate de lucrările din sec. ulterioare.

Pe nivelul de folosire al construcţiei sau pe pardoseală nu s-au descoperit materiale ceramice. În săpăturile precedente s-a constatat că nivelul de construcţie al clădirii şi al zidului adosat clădirii spre S este mult anterior faţă de cel al zidurilor ansamblului mănăstiresc din sec. XVII. O importanţă deosebită o are descoperirea unei monede în S. 17 E, în stratul de pământ de peste pardoseala de cărămidă, la cca. 4 cm deasupra pavajului. Este o monedă de argint, dinar, emisă pentru Ungaria de Vladislav I în anul 1442, tip care a circulat până în al şaptelea deceniu al sec. XV1. Ea constituie un reper cronologic important, fiind descoperită în depunerea ulterioară dezafectării clădirii şi anterioară demolării acesteia (cu rezerva că nu trebuie cu totul exclusă eventualitatea ca să fi fost antrenată în umplutura ulterioară, din groapa care a spart pavajul aflată în apropiere). Adăugându-se dovezilor care arată edificiul ca mult anterior construcţiilor din sec. XVII, descoperirea întăreşte, cu rezerva amintită, presupunerea datării sale în sec. XIV, şi a folosirii până după mijlocul sec. următor.

La peste 10 m E de marea clădire care a fost menţionată au fost găsite (în S. 19, aflate parţial dincolo de peretele de E al sondajului) resturi de zidărie cu o lungime de 2,9 m, adosate zidului ce limitează spre N actuala curte dinspre răsărit a mănăstirii, despărţind-o de curtea liceului (vechiul zid de N al "împrejmuirii bolniţei"). Alăturate aceluiaşi zid au fost descoperite mai spre E, la cca. 14 m de ruinele edificiului de mari dimensiuni, resturile unei construcţii cu patru încăperi. Lăţimea acestei clădiri este de aprox. 4 m la exterior, iar lungimea de peste 15 m. Zidurile, din bolovani de râu şi rare fragmente de cărămidă, tencuite în interior, au grosimea de cca. 0,55 m. În trei încăperi se păstrează pardoseala de cărămizi aşezate pe un pat de mortar. Clădirea poate fi identificată cu chiliile menţionate în această zonă în catagrafiile din prima jumătate a sec. XIX (1809, 1810, 1837, 1844, 1850)2 şi este reprezentată pe un plan al mănăstirii de la mijlocul sec. XIX3. Ea poate fi datată în sec. XVIII sau eventual chiar în sec. XVII. În ceea ce priveşte zidul de N al incintei exterioare care desparte în prezent mănăstirea de curtea liceului, s-au putut observa deosebiri în aspectul fundaţiei în diferite puncte cercetate, care pot indica faze de construcţie diferite.

În sondajul efectuat în str. Negru Vodă nr. 764 solului steril gălbui cu prundiş şi humusului cenuşiu lipsit de urme arheologice li se suprapun depuneri cu fragmente ceramice din sec. XV - XVI sau altele cu urme databile în sec. XVII sau în sec. următoare. În partea de N a sondajului, pe o suprafaţă ce se întinde pe o lungime de peste 2,5 m, depăşind limitele săpăturii, s-a descoperit o aglomerare de bolovani de râu de dimensiuni mijlocii şi mici, în care se disting două straturi de pietre, despărţite de un strat de pământ cu urme de cărbune; partea inferioară a acestei aglomerări se adânceşte până în solul steril. Poziţia stratigrafică şi materialele ar indica datarea complexului de pietre în sec. al XVII-lea. Au fost descoperite fragmente de cahle, atât cahle-oală cu deschiderea pătrată cât şi unele decorate cu reprezentări heraldice, datate în a doua jumătate a sec. XVII: fragmente provenind de la patru cahle decorate cu motivul acvilei bicefale, identice cu un exemplar publicat prima dată în 1911, care are înscris în partea inferioară numele meşterului şi anul 16665. Se poate presupune că pietrele sunt legate de amenajări şi lucrări efectuate în apropiere, fragmentele de cahle permiţând ipoteza că nu departe va fi fost construită în a doua jumătate a sec. XVII o clădire relativ spaţioasă. Pietrele, între care s-au găsit urme de cărbune, cenuşă şi bucăţi groase de 3 - 4 cm de lipitură arsă, au distrus în cea mai mare parte o vatră; resturi ale acesteia, din pământ ars la roşu, se păstrează parţial dedesubtul stratului inferior de bolovani. Resturile de vatră, precum şi unele fragmente ceramice găsite aici, care pot fi datate în sec. XIV - XV, permit la rândul lor presupunerea existenţei în apropiere a unei locuinţe din perioada respectivă.

Cercetările arheologice efectuate la Câmpulung în august - septembrie 2001 au adus informaţii de interes privind clădirea de mari dimensiuni, remarcabilă printr-o anumită somptuozitate, descoperită în zona situată la E de biserica ce adăposteşte lespedea funerară a marelui voievod Nicolae Alexandru. Moneda descoperită reprezintă, cu rezervele arătate, un reper cronologic important, întărind ipoteza datării edificiului în sec. XIV şi presupunerea că el reprezenta una dintre clădirile aparţinând vechii reşedinţe domneşti.

În viitor trebuie avută în vedere continuarea săpăturilor în incinta exterioară, de la E, a mănăstirii, în special în zona în care au fost descoperite în 1981 urmele unei clădiri de mari dimensiuni cu pivniţă, pentru a fi aduse precizări şi completări privind cronologia construcţiilor care s-au succedat aici. Această cercetare, deosebit de dificilă datorită grosimii straturilor de nivelare târzii, cu mult moloz şi piatră, va putea contribui la obţinerea unei priviri de ansamblu asupra tuturor vestigiilor din această zonă.

De remarcat extinderea cercetării arheologice în afara ansamblului "Negru Vodă", ceea ce a dat posibilitatea obţinerii unor informaţii privind vechiul oraş medieval. Consistenţa depunerilor, cantitatea şi varietatea destul de mare de materiale arheologice, inclusiv cele care pot fi datate în sec. XIV - XV, sunt semnificative pentru aprecierea caracterului locuirii urbane.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice 1. Identificarea monedei: dr. Ernest Oberländer - Târnoveanu

2. Catagrafia din 10 noiembrie 1810 mentioneaza "4 chilii într-un rând, cu câte o fereastra si cu umblatoarea lor osibita, acoperite cu sindrila de brad, lipite de un zid, care chilii cauta cu fata spre biserica acestii bolniti" (Sp. Cristocea si St. Trâmbaciu, Constructiile ansamblului feudal Negru Voda din Câmpulung Muscel în catagrafiile din prima jumatate a sec. al XIX-lea, Studii si comunicari. Muzeul Câmpulung Muscel, 2, 1982, p. 61 - 72).

3. Arhivele Nationale, Filiala Mun. Bucuresti, Col. Planuri, I-B-20

4. Săpăturile din acest sector au fost coordonate de Maria Venera Radulescu.

5. Descoperiri amanuntit analizate de Maria Venera Radulescu, Cahle cu reprezentari heraldice descoperite la Câmpulung Muscel - "acvila bicefala", Argessis. Studii si comunicari, seria Istorie, tom. X, Pitesti, 2001, p. 123 - 126.
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu