Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Cheia | Comuna: Grădina | Judeţ: Constanţa | Punct: Cheia Sat | Anul: 2001

Anul   2001
Epoca
Neolitic, eneolitic, tranziţie la bronz
Perioade
Neolitic
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Cheia
Comuna   Grădina
Punct
Cheia Sat
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Dobrinescu Ionuţ Cătălin Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Voinea Valentina-Mihaela Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa
Cod RAN    63018.02
Raport Cunoscută în literatura de specialitate de multă vreme pentru numeroasele sale situri arheologice - epipaleolitice, neo-eneolitice, getice şi romane - valea Casimcei continuă să dezvăluie noi urme de locuire antică. Astfel, cercetările de suprafaţă întreprinse în această zonă (cu ocazia săpăturilor de salvare de pe traseul gazoductului) au dus la descoperirea unei noi aşezări eneolitice de tip Hamangia III în vatra satului Cheia. Numărul mare de fragmente ceramice, unelte de silex şi piatră descoperite la suprafaţa solului impunea începerea cercetărilor arheologice sistematice. Beneficiind de sprijinul şi înţelegerea unor localnici, am efectuat două sondaje S. A şi S. B pe proprietăţile acestora, în perioada 1 - 14 iulie 2001.

Având în vedere caracterul restrâns al cercetării noastre (sondaj stratigrafic), obiectivele noastre s-au rezumat la delimitarea aşezării şi identificarea stratigrafiei acesteia.

Sondajul S. A (2 x 10 m), executat la V de cimitirul musulman, în apropierea şoselei ce leagă satele Cheia şi Grădina, a dus la descoperirea câtorva fragmente ceramice şi oase de bovidee, fapt ce ne-a determinat să considerăm că ne aflăm la periferia aşezării preistorice.

Sondajul S. B (4 x 12 m) a fost executat la E de cimitirul musulman, într-o zonă cu o mare concentrare de material. Suprafaţa cercetată - 48 mp - a fost împărţită în trei sectoare de doi martori cu o grosime de 0,3 m.

Stratigrafia aşezării a fost surprinsă în secţiunea S. B:

- stratul vegetal actual, de culoare negricioasă este reprezentat de unităţile stratigrafice 3001, 3002 şi 3003, având are o grosime de aprox. 0,35 - 0,4 m. În acest strat, puternic afectat de lucrările agricole, au fost descoperite foarte multe materiale arheologice aparţinând culturii Hamangia III.

- după îndepărtarea stratului vegetal a apărut un strat de culoare cenuşie - gălbuie, notat în cele trei sectoare cu U.S. 3004, 3005 şi 3006, ce are o compoziţie mai omogenă, compactată, nefiind afectat de lucrările agricole. Ca şi în stratul anterior, s-au descoperit numeroase fragmente ceramice, obiecte de piatră, silex şi os, toate aparţinând culturii Hamangia. Semnalăm de asemenea o mare concentrare de oase mari, provenind probabil de bovidee. Grosimea acestui strat nu depăşeşte 0,2 m. La partea inferioară a fost identificat nivelul de călcare preistoric. Sub acest nivel de călcare apare stratul de loess, fără material arheologic.

Menţionăm că, în suprafaţa cercetată nu au apărut complexe arheologice. Doar în sectorul 3 (U.S. 3006), peste nivelul de călcare s-au observat urme de cenuşă şi cărbune.

În continuare prezentăm categoriile de materiale arheologice descoperite în secţiunea S.B şi recoltate prin cercetări de suprafaţă. Precizăm de la început că prezentarea noastră se rezumă doar la o parte din materialul descoperit, restul aflându-se la laboratorul de restaurare.

Materialul litic este cel mai bine reprezentat de uneltele de silex, fapt explicabil dacă avem în vedere numeroasele depozite de silex existente în zona carstică a văii Casimcea, exploatate încă din perioada paleoliticului. Predominante sunt microlitele de formă semicirculară, dreptunghiulară şi trapezoidală, tăiate din silex de culoare bej, mai rar maronie sau neagră. Remarcăm calitatea lor - lucrate îngrijit cu retuşe foarte fine. Tot din această categorie fac parte şi burinele, vârfurile, gratoarele şi lamele. Ultimele prezintă deseori urme puternice de uzură - partea activă scobită, cu luciu foarte puternic - piesele fiind utilizate probabil pentru recoltarea cerealelor.

O altă categorie bine reprezentată o constituie uneltele de piatră şlefuită, în majoritate tăiate din şist verde, gresia cuarţoasă şi granit. Frecvente sunt topoarele şi toporaşele calapod. Nu lipsesc nici topoarele cu orificiu pentru fixarea cozii. Tot în perimetrul aşezării a fost descoperită (passim) o râşniţă din şist verde, de formă circulară, cu marginile uşor înălţate şi partea activă prevăzută cu o adâncitură amplă, frumos arcuită. Frecătoarele şi percutoarele, de formă sferică sau paralelipipedică, cu marginile rotunjite au fost confecţionate din roci mai dure (granit).

Piesele din material dur de origine animală se rezumă doar la câteva exemplare, fapt explicabil deoarece în cultura Hamangia nu a existat o tradiţie privind prelucrarea uneltelor de os şi corn, ca în cazul altor culturi contemporane (de ex. Boian, tradiţie păstrată mai târziu şi în Gumelniţa). Sărăcia materialului de os - corn se mai explică şi prin condiţiile de conservare - cele mai multe aşezări fiind cu un singur nivel de locuire. Amintim câteva vârfuri, puternic lustruite, o spatulă tăiată dintr-o coastă de bovine şi folosită probabil pentru lustruirea ceramicii şi un mâner cu incizii orizontale realizate pentru fixarea fibrelor vegetale.

Chiar dacă materialul ceramic descoperit în aşezare este foarte fragmentar, totuşi pot fi identificate formele de bază şi elementele decorative. De aceea vom prezenta tipurile de vase, după cele trei categorii ceramice.

Categoria ceramicii fine, din pastă omogenă, de culoare maronie sau cenuşie-negricioasă este reprezentată de vase bitronconice cu umăr rotunjit sau carenat, străchini şi castroane cu profil elegant în "S", având partea superioară amplu evazată. Vasele bitronconice miniaturale au fost arse uniform, în mediu reducător şi acoperite cu angobă fină, de culoare maro sau neagră, puternic lustruită. Decorul se rezumă la şiruri de împunsături succesive sau impresiuni realizate cu o matriţă zimţată şi incrustate cu pastă albă. Rar, doar pe câteva fragmente ceramice, apare şi decorul sub formă de pliseuri paralele, dispuse orizontal sau oblic între buza şi umărul castroanelor.

În aşezarea de la Cheia, categoria ceramicii semifine este cel mai bine reprezentată. Pasta, relativ omogenă, amestecată cu nisip, pietricele sau şamotă a fost arsă uniform, culoarea predominantă fiind cea maronie, mai rar cenuşie-negricioasă sau cărămizie. Formele vaselor sunt de o simetrie aproape perfectă, chiar şi în cazul celor cu pereţi groşi (peste 15 mm), de dimensiuni foarte mari. Suprafaţa exterioară este acoperită cu angobă lustruită, cel mai adesea de culoare maronie. Pe fundul unor vase au fost observate amprente de împletitură.

Formele ceramicii semifine sunt mult mai variate: castroane şi străchini de dimensiuni mari, cu partea superioară puternic evazată, fructiere cu picior gol în interior, vase globulare, bitronconice, pahare cu pereţi aproape drepţi, capace conice, cu marginea îngustă, uşor evazată.

Decorul acestei categorii este mult mai variat: împunsături, crestături realizate pe linia diametrului maxim, pliseuri. Tipic rămâne, însă, decor realizat prin impresiune cu un obiect zimţat, obţinându-se şiruri de liniuţe succesive, incrustate cu pastă albă. Motivele liniare sau triunghiulare sunt dispuse simetric, în registre orizontale, pe pansa vasului (vase bitronconice, globulare sau pahare) sau radial - ca în cazul fructierelor cu picior înalt, gol în interior şi al capacelor conice.

În lotul ceramic analizat, categoria ceramicii grosiere este slab reprezentată. Pasta conţine pietricele sau şamotă şi este arsă cel mai adesea oxidant. Pe multe fragmente ceramice apar urme de ardere secundară, folosite probabil pentru prepararea hranei. Repertoriul de forme se rezumă la vase tronconice şi semisferice. Cele mai multe sunt acoperite cu barbotină neorganizată sau organizată în linii paralele, verticale sau oblice, dispuse pe toată suprafaţa exterioară. Alte vase au buza marcată printr-un brâu crestat, dispus orizontal la aprox. 10 mm sub marginea superioară. Mult mai rar întâlnim, pentru această categorie, decorul incizat - linii neorganizate sau unghiuri grupate în benzi orizontale, paralele. În aceeaşi categorie încadrăm şi un fragment de strecurătoare (?), pentru care nu putem preciza forma.

Plastica este reprezentată de patru fragmente de idoli antropomorfi: trei capete "coloană" şi un tors. Figurine au fost modelate din pastă semifină, omogenă, arse uniform, în mediu reducător, acoperite cu angobă neagră, foarte bine lustruită. Pentru cel de-al patrulea, chiar dacă starea de conservare este foarte proastă, braţele fiind distruse din vechime, credem că poate fi încadrat în tipul A, după tipologia lui P. Haşotti: spatele este plat, formele sunt ample (sânii voluminoşi), tratate relativ proporţional în raport cu zona abdominală.

Având în vedere caracterul limitat al celor două sondaje, prezentăm în continuare câteva concluzii preliminare, urmând ca cercetările viitoare să completeze observaţiile noastre.

Aşezarea de la Cheia este situată într-o microregiune foarte bogată: câmpiile joase inundabile din apropierea văii Casimcea, zonele de refugiu din peşterile La Adam, La Izvor, La Baba, La Soci, Casian, Gura Dobrogei, depozitele naturale de silex, şist şi gresie din zona carstică a Podişului Central Dobrogean.

În aceeaşi microregiune au fost identificate locuiri Hamangia la Târguşor "Urs" şi "Sitorman", în peşterile La Adam, La Soci, Gura Dobrogei. Materialul de la Cheia îşi găseşte cele mai bune analogii în aşezarea de la Târguşor "Urs", încadrată de P. Haşotti în faza III-a a culturii Hamangia.

Situl de la Cheia se înscrie în tipul aşezărilor deschie de scurtă durată, cu un singur nivel de locuire. Din punct de vedere stratigrafic, nivelul de locuire corespunde unităţilor stratigrafice: U. S 3001-3002-3003, reprezentând partea superioară, deteriorată de lucrărilor agricole şi U. S. 3003-3004-3005/3006 - partea nederanjată a acestuia.

Deşi nu au fost descoperite complexe închise, totuşi, materialul arheologic descoperit ne permite să propunem încadrarea aşezării în faza III-a a culturii Hamangia. Dintre elementele definitorii ale acestei faze, prezente şi la Cheia, amintim:

- toporul cu orificiu pentru fixarea cozii;

- formele ceramice: străchini cu umăr rotunjit şi profil elegant în "S", pahare cilindrice, capace conice cu marginea îngustă, uşor evazată, capace « căciulă », fructiere cu picior înalt, gol în interior - forme care apar începând cu faza III -a culturii Hamangia;

- elemente de influenţă Boian III şi IV - decor cu pliseuri şi decor incizat în unghiuri.

Pentru o mai bune înţelegere a sistemelor de construcţie, în viitor se impune continuarea cercetărilor arheologice pe o suprafaţă mai mare, în care să fie surprinse şi structuri de locuire sau alte complexe închise.
Rezumat
English Abstract The site from Cheia village, with an area of approximately 6 000 square meters is situated in a microarea rich in natural resources: the plains easily flooded near the Casimcea river, the caves (La Adam, La Izvor, La Baba, Casian, Gura Dobrogei), Dobrogean Central Plateau, rich in deposits of silex, shales and gritstone. The area was intensely habitated, even in the Paleolithic; from the Hamangia settlements systematically researched we mention Târgusor, respectively the sites "Urs" and "Sitorman" (P. Hasotti).

In July 2001 the sections S. A (2 x 10 m) and S. B (4 x 12 m) were opened in order to delimitate the settlement and to determine the stratigraphic situation. The settlement ranges among the type of the open ones, of short period, with a single habitation level. In the absence of some closed complexes, the settlement was dated on the basis of the archeological material in the Hamangia III phase, finding good analogies in the "Urs" settlement from Târgusor. Among the defining elements of this stage we mention: the axe with an oriffice for fixing the handle, the pottery - the dish with an empty high leg, "caps" lids - the sets incised, of Boian influence.
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu