Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Cluj-Napoca | Punct: str. Matei Corvin nr. 4 (Casa Bocskay) | Anul: 2001

Anul   2001
Epoca
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII);
Epoca medievală (sec. XIII -XVIII)
Perioade
Epoca medievală mijlocie
Categorie
Domestic
Tipuri de sit
Aşezare urbană
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Cluj
Localitate   Cluj-Napoca
Comuna   mun. Cluj-Napoca
Punct
str. Matei Corvin nr. 4 (Casa Bocskay)
Sector   
Toponim   
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Istrate Angel SC Damasus SRL Braşov
Marcu-Istrate Daniela Veronica responsabil SC Damasus SRL Braşov
Simina Nicolae Marcel Muzeul Municipal "Ioan Raica" Sebeş
Stamati Iurie Universitatea "Babeş - Bolyai", Cluj-Napoca
Cod RAN    54984.16
Raport În perioada 20.06.2001 - 12.07.2001 au fost efectuate cercetări arheologice în subsolul imobilului amplasat în str. Matei Corvin nr. 4, cunoscut sub denumirea de Casa Bocskay. Săpăturile fac parte integrantă din programul de restaurare a monumentului, încadrându-se în etapa preliminară de cercetări care vor fundamenta proiectarea. Planul de săpătură a fost stabilit împreună cu proiectantul general şi cu echipa responsabilă pentru cercetările de parament şi de istoria artei, în limitele spaţiilor disponibile. Condiţiile materiale şi de timp impuse săpăturii au imprimat acesteia un caracter de salvare, nu unul sistematic. În total au fost practicate 18 casete, în fiecare dintre încăperile unde a fost posibilă efectuarea unei săpături.

În ansamblu se poate spune că săpătura s-a desfăşurat cu dificultate, din cauza spaţiilor mici disponibile pentru depozitarea şi manevrarea pământului. Deşi aparent destul de extinse, dacă ne raportăm la complexitatea clădirii pe care trebuia să o investigăm, cercetările nu au fost suficiente pentru o cunoaştere exhaustivă.

Principalele obiective urmărite au fost:

- descifrarea evoluţiei planimetrice a clădirii actuale, stabilirea principalelor etape de construcţie

- stabilirea relaţiilor dintre zidurile existente

- stabilirea caracteristicilor tehnice ale zidurilor existente: structura zidăriei, materiale de construcţie, adâncimea fundaţiei, nivelul de construcţie, relaţii cu structurile învecinate

- evoluţia nivelelor de călcare pe ansamblul clădirii

- identificare unor etape constructive anterioare

Aceste obiective nu au fost atinse decât parţial; practic, pentru a cunoaşte în detaliu evoluţia pivniţei ar fi necesară investigarea suprafeţei interioare în proporţie de 90%, ceea ce nu este posibil; de asemenea se impun şi sondaje exterioare.

Rezultate.

În urma cercetărilor au putut fi stabilite mai multe etape de locuire după cum urmează:

- locuire preistorică (epoca bronzului - cultura Wietenberg - şi epoca fierului) concretizată prin depuneri stratigrafice masive din care a fost recoltată ceramică fragmentară.

- locuire romană, constând în ziduri demolate şi urme de scoatere, precum şi fragmente ceramice. În zona încăperilor de N şi de V, unde nivelul pivniţelor este mai coborât, stratul de locuire romană a fost scos odată cu săparea pivniţelor medievale. În încăperile 1 şi 4 a fost descoperită ruina unui zid gros construit în tehnica opus incertum, din care s-a păstrat puţin peste talpa fundaţiei; în camera centrală au apărut urmele unui canal de hipocaust încadrabil în epoca romană târzie. În colţul de NV al încăperii 2 s-a descoperit ruina unui zid orientat V-E din piatră fasonată refolosită, de mari dimensiuni, legată cu lut, suprapusă parţial de zidul actual.

- locuire medievală, începând cu sec. XIV, conform celor mai vechi fragmente ceramice identificate.

În ansamblu domină intervenţiile medievale, în cadrul cărora se pot decela mai multe etape care constau în intervenţii de scoatere a zidurilor mai vechi cu scopul obţinerii unor materiale de construcţie, mai multe niveluri de călcare în pivniţă şi mai multe niveluri de construcţie şi reparaţie. În urma cercetărilor efectuate au fost relevate o parte a etapelor de construcţie a pivniţei, concluziile definitive putând fi trase doar la finalizarea cercetării interdisciplinare. Încăperile 1, 4 şi 7 alcătuiesc o zonă care păstrează zidul de V dintr-o construcţie mai veche, acesta fiind greu observabil datorită cămăşuielilor ulterioare, la care s-au adăugat intervenţii din epoca modernă (sec. XIX).

Încăperile 2, 3, 5 şi 6 formează un nucleu unitar, construit în aceeaşi etapă. Partea de N, respectiv încăperile 9 şi 10 au fost adosate ulterior, unind casa cu zidul fortificaţiei vechi a oraşului (din sec. XII-XIV). Această structură a putut fi cercetată doar din încăperea nr. 10, unde s-a putut stabili faptul că vechiul zid a fost cămăşuit cu bolţile pivniţei, care se diferenţiază de vechiul zid prin fundarea superficială şi o tehnică de construcţie rudimentară. Caracteristicile tehnice ale zidului vechi au putut fi observate mai bine în urma descoperiri unui pasaj îngust scobit transversal prin zid cu scopul de a avea acces în pivniţa vecină. Grosimea zidului în această zonă este de 3,25 m iar adâncimea de fundare calculată de la nivelul actual de călcare este de 3,1 m. Intervenţiile din epoca modernă au fost legate de schimbarea compartimentării la etaj şi se prezintă ca dubluri (arce, bolţi) la structurile existente, acoperind o parte a indiciilor despre vechea configuraţie. Ultima intervenţie a avut loc în ultima parte a sec. XX când încăperea nr. 9 a fost armată cu beton special.

Aşa cum se întâmplă în general în cazul pivniţelor, creşterea nivelului de călcare în timp este minimă, iar materialele care pot fi recuperate din săpătură sunt reduse cantitativ şi puţin edificatoare în sens cronologic. Primele depuneri medievale in situ pot să dateze din sec. XIV; materialele mai vechi sunt ajunse accidental, în umplutura unor gropi sau în nivelări cu pământ provenit din alte surse. Nivelările operate în pivniţă s-au făcut cu lut sau cu nisip; au fost surprinse mai multe urme de lemn, provenind de la duşumele din scânduri sau simple scânduri aşezate drept suport în anumite zone ale interiorului. O statistică a acestor nivelări sau pardosiri nu este semnificativă, deoarece este cert că s-au operat şi răzuiri, cel puţin parţiale, ale interiorului.

Materialul arheologic descoperit în cursul săpăturilor ilustrează etapele de locuire descrise anterior, cea mai mare cantitate revenind însă sec. XVI-XVII; în spaţiu, materialele sunt concentrate cu precădere în încăperile de S, confirmând faptul că această zonă a funcţionat ca un spaţiu de acumulare. Inventarul constă aproape exclusiv din ceramică de uz comun şi cahle, şi este depozitat la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj Napoca.
Rezumat
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu