Home Page
English
Cronica cercetărilor arheologice din România, 1983 - 2012.
Rapoarte preliminare de cercetare arheologică

Raport de cercetare arheologică

Constanţa | Punct: str. Arhiepiscopiei, nr. 23 | Anul: 2001

Anul   2001
Epoca
Epoca greacă şi elenistică;
Epoca romană timpurie (sec. I - III);
Epoca romană târzie (sec. IV - VIII);
Epoca migraţiilor (sec. III - VI);
Epoca medievală timpurie (sec. X - XIII)
Perioade
Epoca romană;
Epoca post-romană;
Epoca bizantină;
Epoca greacă
Categorie
Domestic;
Neatribuit
Tipuri de sit
Locuire
Localizare pe hartă   Localizează pe harta României
Judet   Constanţa
Localitate   Constanţa
Comuna   mun. Constanţa
Punct
str. Arhiepiscopiei, nr. 23
Sector   
Toponim   Tomis
Persoane implicate și instituții
NumePrenumerolInstituție
Băjenaru Constantin
Cliante Traian
Dobrinescu Ionuţ Cătălin
Papuc Gheorghe
Talmaţchi Gabriel
Cod RAN    60428.01
Raport Ca urmare a solicitării avizului de construcţie a unui garaj subteran pe str. Arhiepiscopiei nr. 23 din Constanţa, între MINAC şi Arhiepiscopia Tomisului s-a încheiat un contract de cercetare arheologică de salvare.

Terenul supus cercetării, în suprafaţă de aprox. 450 m2, este delimitat de strada Revoluţiei din 22 decembrie 1989 la E, strada Arhiepiscopiei la V, Catedrala Sfinţii Petru şi Pavel la S şi Palatul Episcopal la N. Terenul în cauză a fost folosit înaintea începerii lucrărilor ca parcare şi loc de promenadă. Pentru desfăşurarea unei cercetări arheologice în condiţii optime a fost nevoie să se îndepărteze cu mijloace mecanice straturile de beton aflate pe întreaga suprafaţă şi nivelurile de umplutură moderne destul de consistente. S-a constatat că terenul este într-o pantă destul de accentuată de la V (str. Arhiepiscopiei) la E (str. Revoluţiei), straturile de umplutură modernă urmărind această pantă. Din jumătatea vestică a suprafeţei supusă cercetării a fost nevoie să se îndepărteze un bazin-depozit de combustibil de dimensiuni apreciabile, din tablă de fier, care se afunda către str. Arhiepiscopiei până la adâncimea de -1,8 m şi care a distrus în bună parte nivelele arheologice superioare din zona centrală a suprafeţei supuse cercetării. În aceste condiţii, săpătura arheologică propriu-zisă a început de la cota 0 (zero) situată în str. Revoluţiei, care rămâne cota de referinţă a adâncimilor luate în secţiuni.

După eliberarea terenului de straturile groase moderne au fost trasate 6 secţiuni, orientate E-V, cu următoarele dimensiuni: S. I - 3 x 9 m; S. II - 3 x 9 m; S. III - 3 x 30 m; S. IV - 3 x 30 m; S. V - 3 x 30 m; S. VI - 3 x 11 m, între aceste secţiuni lăsându-se câte un martor de 1 m.

Stratigrafia

Considerăm necesară prezentarea stratigrafiei pornind de la cel mai vechi nivel (a doua jumătate a sec. VI a. Chr.) până la cel mai recent nivel surprins (sec. VI p. Chr.).

N 0 - N 1 (a doua jumătate a sec. VI a. Chr.) au fost surprinse în toate sondajele efectuate. În general, este vorba de un strat subţire, negru-castaniu, cu scoici sparte, pietriş şi resturi ceramice aşezate direct peste vegetalul antic, aflat la o adâncime medie de -1,5/1,7 m. Acestui nivel îi corespund cele două locuinţe-bordei menţionate, adâncite în pământul viu (S. IV, c. 3-4 şi S. V, c. 8). Nivelul este bine databil prin ceramică grecească arhaică (resturi de amfore de Chios, vase cu figuri negre), ceramică autohtonă lucrată la mână şi vârfuri de săgeţi premonetare.

N 2 (sec. V a. Chr.) - este constituit din mai multe podele de lut, pe alocuri cu urme de arsură şi se găseşte la adâncimi variabile între - 1,3/1,4 m şi -1,6/1,7 m. Acestui nivel îi corespund zidurile unei locuinţe descoperite în S. VI, c. 3-4. Datarea s-a făcut pe baza monedelor histriene cu "roata" şi a ceramicii attice.



N 3 (sec. IV a. Chr.) se prezintă sub forma unor podele de lut, cu depuneri de 0,2/0,4 m, de culoare neagră-cenuşie, cu foarte multă cenuşă, situaţie ce atestă o distrugere către sfârşitul sec. IV a. Chr. Continuă să fie utilizată locuinţa din S. VI şi, alături de aceasta, s-au identificat resturile unei alte locuinţe cu ziduri de piatră în S. II, c. 2. Acesteia din urmă îi corespunde şi un pavaj din piatră de dimensiuni mijlocii, apărut la - 1,6 m. Materialul arheologic descoperit în acest nivel este bogat şi sugestiv, începând cu ceramică attică târzie, cu figuri roşii, fragmente de amfore de Chios, Thasos şi Heracleea Pontică, ca şi monede de la Filip al II-lea. Adâncimea la care se găseşte acest nivel este de - 1/1,4 m.

N 4 (sfârşitul sec. IV - începutul sec. III a. Chr.) - este un strat gros de nivelare de 0,1/0,2 m, pe alocuri fiind surprinse frânturi ale unor podele de lut.

N 5 - N 6 (sec. III-II a. Chr.) - sunt nivele bine evidenţiate şi constau în podele de lut sparte în unele porţiuni de gropi şi fundaţii de ziduri romane şi romano-bizantine. Materialul arheologic, foarte sugestiv (amfore ştampilate de Rhodos, Heracleea Pontica, Sinope şi din alte centre), a permis clar datarea acestor două nivele.

N 7 - N 8 (sec. I a. Chr - I p. Chr.) - sunt nivele elenistice târzii şi romane timpurii bulversate, în mare parte, de decapările din epoca romană. S-au păstrat pe porţiuni restrânse, iar materialul arheologic este amestecat. Se datează printr-o monedă de sec. II - I a. Chr., ceramică de sec. I a. Chr. - I p. Chr. (pergameniană). Acestor nivele le aparţin resturile de pavaj de sub nivelul străzii romane.

N 9 (sec. II-III p. Chr.) - a fost surprins cel mai bine în S. IV, c. 3-4, precum şi în sondajele efectuate în stradă, acestea din urmă permiţând constatarea unei amenajări timpurii a acesteia. Aceluiaşi nivel îi corespund unele din zidurile locuinţelor identificate.

N 10 (sec. IV p. Chr.) - este cel mai bine păstrat din punct de vedere al structurilor de locuire, majoritatea locuinţelor identificate fiind construite în această perioada. Tot acum se re-amenajează strada, cu dale mari de calcar.

Nivelele târzii, din sec. V - VI, au fost surprinse prin fundaţiile unor ziduri de piatră legate cu pământ şi prin câteva gropi menajere, nivelele de călcare propriu-zise fiind afectate de intervenţiile moderne. Acestei perioade îi corespund cele două chiupuri din S. IV, carourile 2-3 şi fântâna din S. IV, caroul 9. Epocii romane şi romano-bizantine îi aparţin majoritatea complexelor de locuire identificate în perimetrul cercetat. Este vorba de trei complexe de locuire situate de o parte şi de alta a străzii cu pavaj din dale de calcar.

Complexe de locuire

Resturile de locuire identificate în zona cercetată se pot împărţi în două etape cronologice clare: epoca greacă şi epoca romană. Bineînţeles că dovezile privind epoca greacă sunt limitate la acele resturi identificate în sondaje; epoca romană este, în schimb, foarte bine documentată, existând chiar posibilitatea distingerii mai multor etape constructive.

Amintim, pentru început, cele mai vechi complexe identificate şi anume locuinţele adâncite în pământ datând din epoca greacă arhaică (a doua jumătate a sec. VI a. Chr.). Aceste locuinţe-bordei, identificate în S. IV, c. 3-4 şi în S V, c. 8 se prezintă sub forma unor gropi rectangulare adâncite în pământul viu cca. -0,5/0,6 m. S-au constatat refaceri succesive în urma a cel puţin două incendii serioase. În bordeiul din S. IV s-au descoperit fragmente de chirpici ars şi resturile unei vetre; ambele bordeie au oferit un bogat material arheologic specific acestei perioade (ceramică grecească şi getică).

Din perioada clasică (sec. V - IV a. Chr.) datează o serie de ziduri din piatră legată cu pământ identificate pe N 2 şi N 3. În S. VI, c. 3-4 a fost delimitată chiar o locuinţă formată din două încăperi: un zid orientat NE-SV, păstrat pe o lungime de 3,2 m şi, perpendicular pe acesta, un zid despărţitor care a fost surprins pe o lungime de 2,6 m (suprapus de fundaţia unui zid cu mortar din sec. III-IV). Ambele ziduri sunt late de 0,4 m. Identice ca manieră de construcţie şi având aceeaşi orientare NE-SV sunt fragmentele de ziduri descoperite în S. II, c. 2 şi în S V, c. 3, acesta din urmă, păstrat pe o lungime de aprox. 2 m, continuând să fie utilizat şi în perioada elenistică. De asemenea, în S. II, c. 2-3 a apărut la - 1,6 m şi o porţiune de pavaj realizat din pietre mijlocii.

Epoca elenistică (sec. III - I a. Chr.) şi sec I p. Chr. sunt destul de slab reprezentate din punct de vedere al structurilor de locuire. În afară de zidul mai sus amintit, acestei perioade i se pot atribui câteva rămăşiţe de ziduri descoperite în S. III, c. 4, la - 0,3 m şi în S. IV, c. 7, la - 0,65 m. Din aceeaşi epocă datează cele două porţiuni de pavaj apărute sub nivelul străzii romane, în S. III, c. 4-5, la -0,5 m, păstrat pe cca. 6 m2 şi în S. VI, c. 2. la - 0,8 m, pe cca. 3 m2. Aceste pavaje realizate din piatră mică şi mijlocie, alături de orientarea zidurilor clasice, constituie dovezi certe că reţeaua stradală a Tomisului îşi are originile încă din perioada greacă.

Înfăţişarea actuală a cartierului surprins în acest perimetru este rezultatul reorganizării urbane a Tomisului în perioada romană, mai exact în sec. II-III p. Chr. Observăm că locuinţele identificate aici sunt plasate de o parte şi de alta a unei străzi orientate NE-SV. Această stradă a fost surprinsă pe o lungime de aprox. 18 m şi are o lăţime de 5,25 m. Sondajele efectuate au permis identificarea a trei nivele succesive de pavaj, începând din sec. II şi până în sec. V-VI. Dacă în perioada timpurie strada se prezenta sub forma unui pământ tasat amestecat cu pietre mici, scoici şi fragmente ceramice, în sec. IV (dacă nu cumva încă din sec. anterior) aspectul ei se schimbă: pe mijloc sunt plasate dale mari de calcar, iar restul este constituit din pietre mijlocii bine aranjate, de o parte şi de alta a dalelor. Acesta este nivelul cel mai clar surprins şi vizibil. În sec. V-VI, foarte probabil în urma unei distrugeri, nivelul cu dale şi pietre mijlocii este acoperit, în cea mai mare parte, de un nivel foarte tare de lut amestecat cu fragmente ceramice. Maniera de construcţie şi comparaţia cu arterele descoperite în Parcul Catedralei (lipseşte, de exemplu, canalul de scurgere pe centru) ne fac să credem că este vorba de o arteră secundară, aflată la cca. 25 m V de strada NE-SV din Parc (ax important al urbanisticii tomitane) La V şi la E de stradă se află trei mari sectoare de locuire, notate de noi cu A, B şi C.

Locuinţa A se află la V de stradă şi este formată din două încăperi. Prima încăpere a fost degajată în S. VI, c. 3-4 şi constă din două ziduri perpendiculare între ele, cu fundaţii adânci construite din piatră cu mortar şi elevaţie în opus mixtum. Zidul NV-SE are o lungime totală de 5,6 m, iar cel NE-SV a fost descoperit pe o lungime de 3 m; ambele sunt late de 0,6 m. Cea de-a doua încăpere este surprinsă în S. V, c. 6-8 şi este realizată din ziduri de piatră legată cu pământ. Zidul NE-SV are 5,2 m lungime şi 0,6 m lăţime, iar cel NV-SE are peste 7 m lungime şi o lăţime de 0,5 m, la care se adaugă o bermă de 0,1 m. Acest din urmă zid face colţ cu un altul care se lipeşte de zidul cu mortar din S. VI, astfel că se poate stabili suprafaţa totală a celei de-a doua încăperi la 5,6 x 5,2 m (adică aprox. 29 m2). Cronologic, locuinţa se poate plasa cu siguranţă în sec. IV, dacă nu cumva chiar în sec. III.

Locuinţa B este situată tot la V de stradă şi la S de locuinţa A. A fost înregistrată în S. III, c. 7-10 şi în S. IV, c. 8-10. Aici situaţia este mult mai complexă, putându-se stabili cel puţin trei etape constructive. O primă fază este dată de zidurile unei încăperi ce lonjează strada, ziduri lucrate din piatră de dimensiuni mijlocii, bine făţuită. Zidul paralel cu strada a fost prins pe o lungime de 2,6 m, iar cel perpendicular pe acesta - şi cu care face colţ -, pe o lungime totală de 4,4 m. La rândul lui, acest zid face colţ cu un altul orientat NE-SV şi paralel cu cel de la stradă, dar care a fost demantelat aproape în totalitate. Toate zidurile acestei prime faze au o lăţime de 0,6 m. Tot în prima fază se pare că se construieşte şi zidul gros de 0,9 m şi lung de 3,8 m, aflat în S. IV/S. V, c. 8 şi situat la numai 0,15 m de colţul locuinţei timpurii. Acest zid masiv se pare că trebuie pus în legătură cu o curte interioară, la fel ca şi restul de zid care lonjează strada în S. IV, c. 6-7 şi porţiunea rectangulară de pavaj din pietre mijlocii (3 x 1,8 m) dintre acesta şi zidul timpuriu din S III. În cea de-a doua fază (sec. IV ?), de zidul care lonjează strada se lipeşte un altul, aflat la o distanţă de 0,5 m de zidul de N timpuriu; acesta este lat de 0,8 m şi a fost urmărit pe o lungime de mai bine de 11 m, până în S. V, c. 10; s-a constatat că formează două încăperi printr-un zid surprins în S. III, c. 10 şi în S. IV, c. 10 pe o lungime de 4,3 m şi pe o lăţime de 0,7 m. Într-o a treia etapă, databilă în sec. V sau VI, locuinţa este afectată de implantarea unei fântâni exact peste zidul lung din sec. IV, care, pentru a face loc noii construcţii, este demantelat de o parte şi de alta a acesteia; probabil că în acest moment se produce şi demantelarea totală a zidului de V al locuinţei timpurii. Fântâna este circulară, realizată îngrijit din pietre mijlocii bine făţuite; zidurile sunt groase de 0,35 m; diametrul la interior este de 0,8 m. Tot în legătură cu această locuinţă, în faza a doua de existenţă, este de pus probabil şi zidul identificat în S. V, c. 10, dar serios distrus de o groapă imensă din sec. VI. Între acest zid şi limita de S a locuinţei A s-a degajat o porţiune de pavaj din dale mari şi mijlocii, de pe care s-a recuperat o monedă din sec. IV.

Locuinţa C ocupă în întregime sectorul de la E de stradă şi cunoaşte aceleaşi trei etape constructive. Din prima fază, databilă în sec. II-III, datează colţul de zidărie din piatră cu mortar degajat în S. V, c. 1-1’ (zidurile sunt groase de 0,7/0,75 m) şi un alt zid masiv de aproape 1 m grosime, ras şi suprapus de zidul lung din sec. IV. În a doua fază (sec. IV) se construieşte a fundamentis, din piatră legată cu pământ la fundaţie şi cu mortar în elevaţie, un zid lung de 14 m, orientat NV-SE, care suprapune, în parte, zidul timpuriu. În S. II, c. 3, acest zid face colţ către N cu un zid asemănător ca tehnică de execuţie, surprins pe o lungime de 2,4 m, iar în zona străzii (S. V, c. 3) locuinţa este închisă de un zid ceva mai gros (0,65 m) realizat numai cu mortar şi în a cărui fundaţie s-au găsit un fragment de inscripţie şi un fragment arhitectonic din sec. II-III. Cel de-al treilea moment constructiv este reprezentat de extinderea către S a acestei locuinţe, prin ziduri de piatră legată cu pământ, cu fundaţii puţin adânci, care închid o suprafaţă de aprox. 40 m2 (7,5 x 5,35 m). Zidurile acestei încăperi au fost degajate în S. III, c. 2-4 şi în S. IV, c. 1-4. Colţul de SV este distrus de o hazna modernă. În interiorul acestei încăperi au fost descoperite şi părţile inferioare a două chiupuri, materialul arheologic din ele datând din sec. VI. Tot în sec. VI, dar poate că spre sfârşitul acestuia şi la începutul sec. VII se datează un fragment de zid apărut în S. III, c. 1. Nu este exclus ca acestei locuinţe să-i aparţină, încă din faza a doua, colţul de zidărie cu mortar dezvelit în S. II, c. 1. Mai menţionăm descoperirea în S. II, c. 3 a unui rest de pavaj din dale de calcar, databil în sec. II-III.

Rezultatele obţinute prin cercetarea acestui perimetru vin ca o completare a celor din Parcul Catedralei şi confirmă existenţa în acest sector al Tomisului a unui important cartier de locuinţe din perioada romană, dar şi o zonă de locuire intensă din epoca greacă. Menţionăm că studiul materialului ceramic cules de pe nivele bine datate, extrem de sugestiv mai ales pentru perioadele arhaică şi clasică, va oferi date mai concrete privind dezvoltarea Tomisului în această perioadă.
Rezumat Abstract

The rescue excavations carried out at no. 23 Arhiepiscopiei Street in Constanta enabled the research of a district of the ancient Tomis, where there are traces of habitation beginning with the Greek Arhaic period and continuing up to the Roman-Byzantine period. Beside some of the dwelling structures from the Greek epoch (two dwelling places of the archaic hut type dated in the second half of the 6th c. BC; walls of dwellings and pavements from the classical and Hellenistic period), the most important traces belong to the Roman and the Roman - Byzantine epoch. On both sides of a street oriented NE - SW three main habitation complexes were uncovered with several stages which succeeded one another in the 2nd - 6th century A. D.

The investigation of this perimeter comes to complete the data obtained from the excavations in the Cathedral Park and confirms the existence in this area of an important residential district from the Roman period, as well as the presence of a nucleus of living from the Greek epoch (of a great importance are the remainders from the Archaic period which confirm the foundation of Tomis in the second half of the 6th c. BC).
English Abstract
Bibliografie
Note Bibliografice
Sursa   Cronica cercetărilor arheologice din România
Editor   CIMEC
Limba   RO


Copyright: autorii rapoartelor și Institutul Național al Patrimoniului, CIMEC, 2020.
Coordonator: Bogdan Şandric. Documentarişti-analişti: Alina Iancu, Iuliana Damian, Oana Borlean. Consultant: Irina Oberländer Târnoveanu. Proiectare ASP şi HTML: Cosmin Miu